Se știe că natura fiecărei ramuri este egală cu rădăcina sa. Prin urmare, ramura dorește, iubește și poftește fiecare comportament din rădăcină și nu tolerează și urăște niciun comportament care nu este în rădăcină. Aceasta este o lege de neîncălcat care se aplică fiecărei ramuri și rădăcinii sale. Deoarece El este rădăcina tuturor creațiilor Sale, tot ceea ce este în El și care se extinde direct de la El este plăcut și încântător pentru noi (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, „Observație interioară”).

Forța superioară, Creatorul, este calitatea dăruirii. Iubim ceea ce există în El și nu pe El Însuși. De exemplu, îmi place să mănânc bine, dar nu îmi place să gătesc; vreau să am mulți bani, dar nu vreau să muncesc din greu.

Ne place să ne bucurăm de ceea ce este în Creator. Cu toate acestea, pentru a atinge acest lucru, trebuie să dobândim chiar calitățile Sale, totuși nu putem; pentru noi este complet nerealist și pare foarte distant și neplăcut.

Întrebare: În ce fel coincid eu și natura mea ca ramură cu rădăcina mea?

Răspuns: Ceea ce este bun în Creator este bun și pentru mine. Toate împlinirile reprezentate de Lumina superioară îmi sunt plăcute: El m-a creat așa. Singura problemă este că eu sunt opus Creatorului în ceea ce privește calitățile.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 08/07/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →