Întrebare: Dacă percepţia mea înfăţişează o imagine exterioară a lumii pentru mine și această imagine exterioară sunt de fapt eu, atunci ce rost are să trec la o stare de dăruire pentru alţii, dacă ei sunt eu?

Răspuns: Nu dăruieşti niciodată nimic nimănui altcuiva. Ceea ce faci în viața ta este să-ți dezvolți percepția, să te angajezi în autocunoaștere, auto-înțelegere și auto-descoperire. Asta este! Tot ceea ce pare a fi în afara ta sunt propriile tale organe senzoriale, care sunt făcute intenționat să pară străine și fără legătură cu tine. Acest lucru se face astfel încât, atrăgându-le către tine, să dezvolți dorința de dăruire și iubire în loc de dorința egoistă și să descoperi că toate acestea sunt de fapt ale tale. Acestea sunt atributele tale, dorințele tale.

Nu există nimic pe lume care să nu-ți aparțină. Prin integrarea acestor așa-numite obiecte externe, care sunt de fapt forțe, atribute și dorințe, formați un vas în interiorul vostru pentru a-L percepe pe Creator, lumea superioară.

Ideea că există ceva în afara ta care aparent nu este al tău și străin este o iluzie. Tu esti acela!

Din KabTV „Am primit un apel. Întreaga lume sunt eu” 4/2/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →