Întrebare: Fiecare are ceva care îi stă în cale. Poate că nu vede acel lucru sau alege să-l ignore. De ce nu-l ajutăm să-l vadă? În acest fel, am putea cu toții să ne ridicăm cu un grad mai sus.

Răspuns: Asta nu va ajuta. Dacă se referă la ceva tehnic sau practic, poți să-l tragi la răspundere pe om. Dar dacă se referă la corectarea spirituală, nu trebuie să te amesteci.

Nu poți aborda un om și să-i spui: „Îți lipsește iubirea pentru prietenii tăi. De ce nu lucrezi la iubirea pentru aproapele tău?” sau ceva de genul acesta. Poți întreba: „De ce nu ai apărut la 3:00 dimineața? De ce nu ți-ai îndeplinit sarcina atribuită în timp ce erai de serviciu?” Aceste chestiuni privesc rutina grupului și trebuie pur și simplu să îndeplinim aceste lucruri ca niște soldați. Oricine a primit o sarcină este obligat să o împlinească.

Dar nu trebuie să impui cerințe interioare. În primul rând, acest lucru nu va ajuta, deoarece totul provine exclusiv din propria conștientizare a omului, din modul în care își dezvăluie Hisaron-ul (lipsa spirituală). Dacă încă nu l-a dezvăluit, iar tu îl ameninți cu degetul spunând: „Ț-ț-ț”, nu va înțelege ce vrei de la el. E ca și cum ai vorbi cu o pisică. Dacă o pisică nu a atins nivelul la care poate asculta și înțelege, ce aștepți de la ea?

Același lucru este valabil și pentru om. Poate că doar un milimetru îl separă în dezvoltarea sa interioară de etapa în care începe să simtă, dar încă nu a depășit acel milimetru și nu te poate auzi. Odată ce ajunge la acea etapă, va auzi din interiorul său. Prin urmare, este interzis să vă arătați unul altuia ceea ce credeți că vedeți.

Să presupunem că văd defecte în acțiunile exterioare ale unui prieten și, din punctul meu de vedere, acestea sunt foarte evidente. Cu toate acestea, nu am pretenții în ceea ce privește munca sa interioară. Cerința poate fi adresată grupului: cu cât grupul își dezvoltă mai puternic aspirația comună, cu atât fiecare om va avansa mai mult.

M-ați auzit vreodată umilind pe cineva pentru lenea sa spirituală interioară? Poate că uneori pare așa, dar eu nu văd deloc lucrurile astfel. Chiar nu. S-ar putea să țip la cineva din cauza unor probleme de sunet sau a diverselor defecțiuni tehnice. Dacă în locul lui ar fi altcineva, angajat cu salariu, aș țipa exact la fel. Pentru mine nu contează.

Dar în ceea ce privește eforturile interioare ale unui om, presupunând că se străduiește în general să acționeze în beneficiul grupului și al scopului, eu nu mă amestec. În această privință, el este un om drept în ochii mei. În ceea ce privește aspectele tehnice, este un păcătos în ochii mei. Acesta este doar un exemplu.

Prin urmare, pur și simplu nu înțeleg cum ne putem arăta lucrurile unul altuia. În afară de a da exemplu, nu putem interveni în niciun fel în munca spirituală a unui prieten. Îi dăm un exemplu exterior din care el va înțelege că trebuie să se examineze pe sine. Nici măcar nu îl examinăm; pur și simplu dăm un exemplu: așa suntem noi, iar cât despre tine, examinează-te pe tine însuți.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →