Întrebare: Sunteţii o persoană cu un anumit caracter. Cum puteți distinge spiritualul din dvs. și unde sunt doar capriciile naturii corporale?

Răspuns: Cred că se îmbină. Desigur, am un temperament, iritabilitate și nervozitate. Dar în exterior, aceasta impune doar un fel de „interfață” reacției care fără îndoială, este construită pe o viziune spirituală. Acesta este ceea ce se scrie despre cabalişti.

Profesorul meu  Rabash a știut să-și rețină și să-și ascundă emoțiile. Știam ce se întâmplă și, privindu-l am fost pur și simplu uimit de felul în care a putut face asta! Avea o putere extraordinară și capacitatea de a-și suprima manifestările exterioare, sclipirile a ceea ce exploda literalmente în el.

Dar a trăit într-un alt timp, într-o altă societate. Era înconjurat de străini, adversari care nu-l iubeau, nici Cabala sau pe studenții săi. Cu toate acestea, aceștia erau oameni din apropierea lui care comunicau constant cu el. În general aceasta este o problemă.

Eu am o altă problemă: mă aprind și scot totul din mine. Poate că mă face să mă simt mai bine mai târziu, deși, desigur regret foarte mult. Cu toții suntem oameni; indiferent cine este, la ce nivel, dar totuși suntem oameni.

Rabash a suferit mult în interior, dar studenții săi nu știau nimic despre asta. Mi-a fost interzis să vorbesc despre asta, chiar dacă am văzut ceva. Drept urmare la sfârșitul vieții a suferit mai multe infarcte din această cauză și a murit.

Bineînțeles că am fi putut preveni toate acestea îndreptându-ne mulți ani, timp în care s-a reținut. Nu a spus nimic nimănui și nu le-a arătat nicio greșeală, ci doar mie.

Uneori îmi arăta în așa fel încât aș fi fost bucuros în acel moment să dispar pentru totdeauna din lume. Era un sentiment teribil de rușine, de propria lipsă de semnificație.

A știut să creeze un astfel de sentiment în mine cu un singur cuvânt, chiar și cu un anumit gest. Bineînțeles, acesta nu a fost un gest extern, ci un gest intern, deoarece era conectat în interior cu mine și mă putea controla după bunul plac. Este groaznic să fii lângă o persoană care te cunoaște total și care îți controlează toate gândurile, dorințele și impulsurile. Te așezi lângă el, te gândești la ceva și el îți poate spune: „Hai să trecem la altceva”.

Mai bine să nu știi despre asta. Pentru că atunci când te implici într-o muncă comună cu o astfel de persoană, este foarte amabil.

Dar pe de altă parte te simți ca un copil în brațele unei mame: gol, fără rușine de nimic, și te dăruiești lui și atât. Înțelegi că nu te manipulează, ci îți lasă libertate deplină de acțiune și, mai mult decât atât, vede că faci greșeli și se îngrijorează. Le faci în continuare pentru că fără ele nu vei învăţa nimic.

În general ceea ce experimentează Partzuf-ul superior, adică un profesor în relație cu un elev este de nedescris.

În grupul nostru global, lucrurile sunt mult mai simple. Aceasta este o comunitate imensă, umanitate pe care o simt, o iau în mine și prin urmare toate acestea sunt înmuiate în ea, cumva nivelate din cauza amplorii.

KabTV „Am primit un apel. Profesor” 30.04.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →