Întrebare: Conexiunea cu Creatorul este exprimată în rugăciune sau în răspunsul la rugăciune?

Răspuns: Răspunsul la o rugăciune depinde de rugăciunea în sine. Nu există nimic ce să nu cerem de jos; doar forma în care sosește răspunsul depinde de nivelul de dezvoltare al ceui care cere.

Să presupunem că un bebeluș plânge, nu poate să-i ceară mamei sale: „Vreau 30 de grame din laptele tău, pe care mi le vei da alăptând. Există anumite substanțe în lapte care mă vor face să cresc.” Copilul nu cunoaște toate cauzele și consecințele; nici măcar nu știe de ce are nevoie. Plânge doar din cauza lipsei sale neîmplinite (Hisaron), iar mama, ghidată de acest plâns, știe de ce are el nevoie.

Dar dacă un adult ar începe să țipe pe stradă așa cum plânge un bebeluș într-un leagăn, nimeni nu l-ar înțelege, în timp ce plânsetele bebelușului sunt de înțeles: fie îl deranjează ceva, fie îi este foame.

Un adult poate avea o mie de motive să țipe. Trebuie să-și exprime strigătul într-un mod foarte ușor de înțeles: ce anume își dorește și de ce, ce îi va oferi și cum poate cere altora. Trebuie deja să organizeze cumva o conexiune cu alți oameni, pentru că strigătul lui nu este natural.

Suntem tratați la fel de Sus, în funcție de nivelul nostru de dezvoltare. Dar MAN, rugăciunea pe care o ridicăm este o cerere completă. Adică, este suficient ca un bebeluș să țipe doar, pentru că în interiorul strigătului său există deja o cerere către superior de la început până la sfârșit. Și superiorul înțelege acest apel și îl descifrează.

Bebelușul nu știe de ce țipă, dar rugăciunea pe care o ridică este MAN care conține toate informațiile, ca și cum ar ști totul sută la sută. Același lucru este valabil și pentru munca spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →