La fel este și cu Hanuka. Acesta, este sensul pentru Hanu (parcat), unde parcarea nu a fost din cauza întregimii, adică o oglindă iluminatoare.

Mai degrabă, parcarea a fost Ko (aici/până acum), adică incompletă, adică o oglindă care nu luminează. Cu alte cuvinte, războiul înclinației încă nu s-a terminat, ci trebuie să ajungem la adevărata pletitudine (RABAŞ, Scrisoarea 26).

Întrebare: Pe măsură ce urcăm în unitatea noastră, determinăm noi înșine acest punct de oprire?

Răspuns: Da. Urcând treptat gradele, începem să simțim ceea ce suntem capabili să unim și ceea ce încă nu suntem capabili să unim.

Și astfel ajungem la punctul în care toate vasele de dăruire  (Kelim de Haşpaa) și vasele de primire (Kelim de Cabala) se unesc în cele din urmă pentru a fi într-o singură acțiune și a fi umplute cu lumina Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.12.2025, Hanuka

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →