Fericirea este împlinirea celor mai profunde dorințe ale unui om. De regulă, apare în contrast cu un sentiment de nemulțumire.

De exemplu: foamea aduce plăcere din mâncare, separarea duce la bucuria reîntâlnirii cu persoana iubită și așa mai departe. Cu alte cuvinte, suntem construiți în așa fel încât să putem experimenta pozitivul doar prin negativ.

Acest lucru ridică întrebarea: “Chiar ar trebui să ne străduim pentru fericire dacă trebuie să trecem mai întâi prin suferință pentru a ne simți mai târziu fericiți?”

Faptul este că metoda cabalistă permite unui om să experimenteze fericirea simultan cu sentimentul de lipsă. Adică, în momentul în care gust ceva, simt atât dor după acel gust, cât și împlinirea lui.

Nu trebuie să separ acest lucru în timp, mai întâi suferind și apoi primind. Acesta este motivul pentru care pentru oamenii angajați în practică spirituală, nu se pune problema de timp. Ei există dincolo de el, trăind simultan stări de suferință și împlinire, foame și sațietate.

Aceasta este înțelepciunea Cabala: înțelepciunea de a primi! Ea învață omul să primească ceea ce dorește, nu într-o lună sau într-un an, ci chiar în momentul dorinței. În același timp, două stări aparent opuse, minus și plus, coexistă în armonie.

În lumea noastră, acest lucru nu există. Aici, există un mare minus, și aproape niciodată nu primim plusul. Dar conform metodei cabaliste, însuși actul de a primi plăcerea trezește în noi atât dorința pentru aceasta, cât și împlinirea ei.

Întrebare: Dar cum putem realiza asta? Cum putem deveni cu adevărat fericiți în această lume?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai atunci când sunt împlinit, nu independent, ci prin alții. Acesta este brevetul fericirii, pentru că niciodată eu nu mă pot împlini singur cu adevărat. Totuși, dacă simt și absorb dorințele altora, atunci împlinindu-le, mă împlinesc pe mine, deoarece dorințele lor devin ale mele. Se dovedește că mă împlinesc existând în ceilalți.

Secretul este că ies în afara mea, descopăr dorințe dincolo de mine, le accept ca fiind ale mele și le împlinesc. Adică atât dorința, cât și împlinirea ei există în afara mea, dar tocmai asta constituie sufletul meu.

Întrebare: Înseamnă asta că îndeplinim și dorințele corporale ale unui om?

Răspuns: Satisfacem toate dorințele unui om, dar numai într-o anumită măsură. Dorințele corporale sunt îndeplinite doar în măsura necesară existenței și nu mai mult. Dar dorințele spirituale sunt împlinite în măsura în care ne străduim să ne ridicăm împreună, deoarece ascensiunea mea și ascensiunea lui sunt interconectate și se completează reciproc.

Astfel, îndeplinirea dorințelor altora ne oferă un sentiment de fericire.

Din KabTV “ Scurte poveşti” 22/10/14, partea a 2-a

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →