Comentariu: Cunoscutul fizician Michio Kaku scrie: „Astăzi, fiecare dintre noi lasă în urmă o amprentă digitală gigantică. Uitându-ne la cardul de credit, putem spune ce țări vizităm, ce mâncare preferăm, ce haine purtăm, unde studiem. Există postările de pe blog, jurnalele, e-mailurile, videoclipurile, fotografiile. Cu toate aceste informații, putem construi o imagine holografică care ar vorbi și ar acționa exact ca noi, cu aceleași obiceiuri și amintiri. Și ce se va întâmpla când vom putea reproduce neuronul nostru, neuron cu neuron?”

Cu alte cuvinte, el spune că aparent, omul poate dispărea, dar tot rămâne, toate dorințele sale rămân. El numește asta nemurire.

Răspunsul meu: Nemurirea există deja pentru că gândurile și dorințele noastre plutesc în aer. Chiar așa este. Inima și mintea spirituală, conținutul lor (dorinţele şi gândurile), toate rămân. Nu mor odată cu corpul. Nu sunt în inimă, ci într-un alt purtător. Poți pune o pompă în locul inimii, un computer în locul creierului – nimic nu se va schimba.

Comentariu: Michio Kaku spune că trupul biologic uman pleacă, dar toate informațiile rămân.

Răspunsul meu: Și cum te vei conecta la el? Prin cardurile lui de credit?!

Comentariu: Ca și cum ar fi o bibliotecă de date, o „bibliotecă a sufletului”.

Răspunsul meu: Cum? Unde se află ea? La urma urmei, ceea ce ai făcut nu este scris undeva în biblioteci, teatre, locuri de muncă etc. Este înregistrat în formă spirituală – în spațiu, dar nu în lumea materială. Se pare că existăm într-un spațiu material, dar în realitate, acest spațiu este spiritual. S-ar putea spune că este digital, asemănător unei matrice, un spațiu măsurat în zeci, sute și mii de unități proprii.

Comentariu: Deci nu pot crea un alt corp biologic și să-l umplu cu toate informațiile de la persoana decedată – ceea ce a gândit, a visat, ceea ce a scris în blogul său.

Răspunsul meu: Nu, nu va exista nicio corespondență cu conținutul interior. Acel corp fizic s-a potrivit complet cu conținutul său interior. Nu poți crea același lucru. Nu ai cum să-l creezi pentru că, în principiu, și-a îndeplinit deja scopul și nu mai este nevoie de el.

Comentariu: Deci nu poți păși în același râu de două ori.

Răspunsul meu: Nu, nu este nevoie!

Întrebare: Atunci ce este nemurirea?

Răspuns: Nemurirea este existența în volumul de dorințe și gânduri care se corelează corect între ele și sunt conectate cu restul, deoarece nu mai sunt împărțite de corpuri, și împreună, formează un nor senzorial-informațional.

Nu este corpul, ci ceea ce există înainte ca trupul să se nască și după ce moare: un nor senzorial-informațional, dorințele și gândurile noastre.

Dacă în timpul vieții mele intru în acest nor informațional-senzorial și încep să mă corelez cu el, să interacționez cu el, să mă conectez cu el, să exist în el în mod sensibil – și corpul meu nu interferează cu acest lucru, ci poate chiar ajută într-un fel, rezistând și astfel direcționându-mă – atunci în acest fel intru în nemurire.

Acolo întâlnesc datele informaționale și senzoriale ale tuturor celor care există, ale tuturor celor care au existat vreodată și chiar ale celor care nu trec prin lumea noastră, deoarece există câmpuri informaționale și senzoriale mult mai mari.

Întrebare: Putem umaniza puțin această imagine? Aș putea întâlni foști lideri sau pe altcineva acolo?

Răspuns: Nu, nu este atât de materializată pe cât ni se pare. Nu ne putem întâlni acolo cu mamele, bunicile și bunicii noștri. Așa gândesc copiii. Dar nu este așa.

Toate acestea se află la nivelul următor, superior. Deoarece toate câmpurile senzorial-informaționale mici numite înregistrarea unei persoane (în ebraică, „Reşimot”) sunt incluse într-un sistem comun și există în el în mod constant. Iar corpul nostru, cât timp trăim în el, nu face decât să ne distragă atenția de la acest sistem. Trebuie să ne asigurăm că în timpul vieții noastre, corpul nostru nu ne distrage atenția de la acest sistem, astfel încât să ne unim într-un singur sistem senzorial-informațional, care se numește „suflet”.

Și corpul nostru (trebuie să înțelegem că este doar un tip special de obstacol) există doar pentru a-și întări conexiunea cu toate aceste ființe fragmentate, aceste înregistrări senzorio-informaționale, de 620 de ori.

Ni se pare că trupul nostru există, dar de fapt nu există. Este doar o rezistență la unirea cu celelalte particule informaționale. Iar Reşimo (o înregistrare senzorio-informațională) tânjește după conexiunea cu celelalte particule și tinde spre ea. Corpul mă trage spre moarte, dar Reşimo a mea mă trage spre nemurire! Să o ascultăm!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →