În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →