Ne-am adunat aici sa prindem intentia si sa nu o lasam, chiar si pentru o secunda. Este ceea ce numim om, conducator, clarificarea; restul nu are nici o importanta. Daca ne afundam in aceasta analiza mai profund, vom incepe dintr-o data sa simtim ca existam in spatiul comun. Unul este bun, altul rau, insa nu conteaza. Mai mult, ne aflam intr-un camp colectiv unde ne clarificam impreuna intentia.

Fiecare persoana se afla in propria sa stare, insa cand incepem sa analizam intentiile fiecaruia, apare rugaciunea interioara referitoare la modul in care putem clarifica acestea intr-un mod inteligibil: daca intentia mea asa cum o vad, o spun, o simt, sau fac este egoista sau orientata spre daruire- la absolut toate nivelurile. Poate veni un moment in care noi putem incepe sa simtim cum sangele ne circula in vene, si cum sistemul nervos precum si alte sisteme lucreaza in corpurile noastre.

O persoana va vedea intreaga creatie ca si cum ar fi transparenta, si va realiza ca totul functioneaza de dragul primirii egoiste. In timp ce persoana care vede acestea, vrea sa realizeze ce inseamna „ de dragul daruirii”.

Ca rezultat al eforturilor de a ne clarifica intentiile, noi incepem sa simtim grupul. Si atunci efortul fiecarei persoana se adauga la restul- in clarificarea intentiilor si dorintelor de a dobandi calitarea daruirii. Intentia de a darui nu poate fi individuala, particulara. Este intotdeauna conectata cu intentiile identice ale celorlalti.

Deci, in aceasta dorinta de a darui, in aspiratia catre aceasta, incep dintr-o data sa simt ca nu sunt singur. Langa mine se afla forte enorme pe care incep sa le sesizez, mari surse de daruire: sufletele Cabalistilor din toate generatiile. Ma simt ca un copil care vrea sa se alature lor: sa ii iau de mana pentru ca ei sa ma indrume, asa cum un adult ia un copil de mana, il indruma si il invata.

Se spune: „Persoana va invata de la sufletul sau”. Dorinta mea pentru intentia de a darui ma plaseaza in cercul colectiv. Atunci vom dobandi corectia, si fiecare gand despre intentia mea, care poate fi gresita, cat si cautarea intentiei corecte de a darui, totul este inclus in rugaciunea noastra comuna. Si aceasta rugaciune va primi un raspuns.

Daca noi reusim sa ne unim cat de putin in aceasta dorinta de a darui, vom intelege nevoia pentru garantie reciproca in care fiecare influenteaza si ajuta la randul sau pe celalalt. Atunci aceasta rugaciune va ajunge la radacina superioara, si aceasta radacina ne va revela posibilitatea de a trai in intentia de a darui.

Doar atunci vom realza ca aceasta realitate este de fapt egoista. Nimic nu se schimba intre aceasta realitate si cea superioara, totul ramane asa cum este: nivelurile naturii mineral, vegetal, animat si uman. Noi incepem doar sa le vedem din alta perspectiva, prin prisma daruirii. Apoi noi vom vedea cu adevarat aceasta realitate, chiar daca prin intemediul corpului nostru, si vom vedea reversul unei lumi in care opereaza o intentie opusa. Noi vom vedea infinitul, lumea perfecta, in loc de ceea ce vedem astazi.

Din Congresul de la Arava 23/02/2012, Lectia #1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →