In esenta, Cabala este metoda de corectie a omului, a naturii omenesti. Si astfel, in cadrul studiilor noastre, suntem implicati in mare masura in distribuirea acestei informatii.

Avem in jur de doua milioane de studenti in intreaga lume; predam in 26 de limbi in multe tari. Vedem cum oameni diferiti si reprezentantii natiunilor isi exprima nevoia pentru aceasta cunoastere, si incep sa inteleaga ca lumea nu are viitor fara ea.

In afara de asta, invatam copii sa vada cat de dezvoltati au ajuns, cum sa se deschida. Publicam carti, transmitem la televiziune si muncim activ in internet. Promovam dezvoltarea.

Studiem in grup intelepciunea Cabala. Nu putem creste departe unii de altii; mai degraba persoana se dezvolta individual in grup, in mediu, si se schimba constant prin dinamica grupului. Evident persoana se adapteaza la ceea ce mediul ii arata si are nevoie sa se ridice deasupra egoismului si sa iasa din el la dragostea pentru ceilalti. Persoana practica asta in grup.

Stabilind contact cu grupul, persoana simte nevoia de a se uni cu el. Apoi conectarea la retea este revelata intre toti; este deasupra egoismului, iar persoana simte legaturile comune, forta comuna care se arata intre ei. Rezultatul este ca  fiecare  individ  incepe sa se conecteze la aceste forte colective.

Datorita acesteia, aflam ca deasupra realitati de care suntem constienti exista o realitate mai inalta. Percepem realitatea actuala in interior, in vasele noastre, iar in felul acesta suntem limitati. Dorim sa primim placere, iar cand placerea intalneste dorinta se anuleaza reciproc, datorita opozitiei reciproce.

Asadar, de fiecare data cand obtinem ceva ne bucuram pentru moment – iar placerea dispare imediat. Alergam dupa urmatoarea placere, o atingem si dispare de asemenea. de indata ce dorinta intalneste placerea se neutralizeaza in cele din urma: un scurt circuit intre plus si minus duce la anihilare.

Pe de alta parte, cand persoana exista deasupra egoismului sau incepe sa se uneasca cu grupul, cu alti oameni, creaza un vas deasupra, o dorinta externa. Acum simte in afara sa si placerea si dorinta, si ele nu dispar. Dimpotriva, se transforma intr-o viata fara sfarsit, peste timp.

Placerea care vine si pleaca dispare si din nou creeaza pentru noi senzatia de timp. Dar placerea nu este distrusa, daca simtim cum curge fara sfarsit, atunci ne ridicam deasupra senzatiei de timp, si incepem sa percepem forta generala a naturii, care ne invaluie si si ne aranjeaza impreuna.

Incepem sa facem diferenta intre partile realitatii, asambland si innodand atele pe dosul unei broderii. Din afara, vedem “tiparul” lumii noastre, dar daca privim dincolo de suprafata, vedem ca atele leaga partile acestei imagini. Asta este ceea ce descoperim cu ajutorul stiintei Cabala: conectarea si influenta reciproca dintre noi.

Asta are un impact mare la oameni, ii schimba. Vazand aceasta realitate, ei inteleg ca nu ne descurcam fara conectarea si intelegerea reciproca pentru ca pot vedea raul care il pot provoca altora.

Deci nu de credinta avem nevoie ci de realizare. In acest fel persoana se elibereaza si incepe sa vada lumea mai clar. Apoi, conform gradului sau determina cursul corect al actiunilor.

Din lectura de la Rome 5/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →