Remarca: Oamenii de ştiinţă americani şi englezi au depus un raport oficial către Academia Naţională a Ştiinţelor din Statele Unite, despre faptul că Pământul va deveni nepotrivit pentru a susţine viaţa până în 2200-2400, indiferent de scăderea estimată în creşterea populaţiei până în 2100.

Experţii indica spre pericolul schimbărilor climatice, de neevitat din cauza creşterii consumului de energie, care va continua chiar și cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. În plus, mai sunt şi alte riscuri globale. (Kathmandu Tribune) Urmând aceeaşi direcţie, Stephen Hawking, a sugerat recent căutarea unei noi case, în spaţiu, pentru umanitate. (NBC News)

Comentariul meu: Problema este că asemenea proiecte nu sunt reale. Oamenii sunt legaţi fără posibilitatea de scăpare de această planetă printr-un „cordon ombilical”. Suntem un singur întreg, suntem împletiţi cu ea printr-un număr infinit de fire şi nu putem funcţiona fără ea.

Însă să spunem, de exemplu, că ne mutăm pe Marte. Ce se va întâmpla apoi? O vom polua sau îi vom stoarce toate resursele, la fel cum am făcut şi cu Pământul. Şi pe lângă asta, ne vom confrunta cu probleme personale și sociale, pentru că prin schimbarea locului de reședință, noi nu ne-am schimbat natura. Deci, ce vom face? Vom rătăci de pe o planetă pe alta, pentru a scăpa de noi înşine? Nu va ajuta.

Noi aducem în jurul nostru moartea, deoarece asta este natura noastră. „Moartea” este egoismul care vrea să devoreze totul. Se bucură că distruge tot ce este împrejur. Noi nu vom supravieţui pe nicio planetă. Până la urmă, noi nu ştim cum să luăm în considerare natura globală şi legile sale de bază.

Luăm în considerare numai ceea ce este benefic şi convenient pentru noi. Chiar această atitudine este foarte distructivă pentru Pământ, deoarece otrăveşte sistemul planetar comun.

De fapt, încărcătura negativă a egoismului este cea care scutură noosfera. Dezechilibrul crescător din societate, dintre oameni, compromite echilibrul din tot. Ce ne pregăteşte viitorul? În cel mai rău caz, după ce vom trece prin cele mai grele suferinţe – până la iarna nucleară şi alte „delicii” anti-utopice” – noi vom realiza într-un final nevoia de a scăpa de egoism.

Oamenii, într-un final, se vor ridica deasupra naturii lor egoiste şi vor corecta acest Pământ, încetând să-l mai polueze şi să-l mai ruineze în tot felul de moduri. Până la urmă, Pământul are un potenţial de regenerare enorm. Se poate reface dacă oamenii încetează să-i mai facă rău și dacă acceptă legile naturii care stabilesc interacţiunea, armonia şi homeostaza.

Cu alte cuvinte, ridicându-ne deasupra egoismului, vom fi ca și cum ar fi pe o altă planetă, care vindecă rănile şi care se poartă faţă de noi cu bunătate. Apoi nu va trebui să mai plecăm nicăieri. Vom descoperi că, dacă renunţăm la iubirea de sine, totul va servi pentru prosperitatea noastră. Şi mai rămâne numai o singură întrebare: De ce să nu o facem chiar acum?

De pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să cauți o soluție la nivelul următor, dacă ea este ascunsă? Cum putem identifica următorul nivel al acordului dintre noi?

Răspuns: Trebuie doar să investești eforturi în tânjirea după următorul nivel, iar Lumina Superioară va corecta totul.

Întrebare: ”Inteligența comună” care se naște într-un cerc este cumva limitată?

Răspuns: Este limitată numai de abilitatea de a ne apropia unul de altul, nu altcumva. Atunci când ne apropiem serios unul de altul, atingem inteligența Creatorului, care este caracteristica maximă a dăruirii și a iubirii și care se îmbracă în noi.

Întrebare: Cum ar trebui să reacționeze cineva la un participant din cerc, care este înclinat să pună la îndoială metoda atelierului, care vorbește de inutilitatea oamenilor care stau în jurul lui și consider ceea ce ei spun ca fiind prostii pe care nu vrea să le audă?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala spune că trebuie să ”îi tocești dinții (egoismului)”. Dacă cineva obiectează la regulile generale pe care Cabaliștii ne-au ordonat să le respectăm, ar trebui să ne părăsească. Aceste reguli generale au existat de mii de ani; dacă nu vrea să le respecte, ar trebui să plece. Pe acest subiect nu avem ce discuta.

Întrebare: Care este principiul pe care îl folosești ca să alegi întrebările pentru atelier?

Răspuns: Știu aproximativ care este nivelul general al dezvoltării grupului mondial și dau membrilor grupului o sarcină care este la un nivel superior. Nu este decât un nivel, pentru că altfel întrebarea nu ar fi înțeleasă și i-ar pune între stare de depresie, care nu ar duce la rezultatul dorit. Membrii grupului trebuie să facă eforturi pentru a înțelege întrebarea prin conexiunea lor, care ar putea fi chiar răspunsul.

Întrebare: Motivul pentru care nu înțeleg textele Cabaliste este pentru că nu am investit suficient efort în grupul de zece?

Răspuns: Dacă nu înțelegi textele cabaliste, trebuie să le citești din nou și din nou, de multe ori, iar câteodată chiar să le copii, adaptându-le în tine cumva.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 22.10.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă ne imaginăm o societate analoagă, integrală, atunci cum pot fi diferiți oamenii pe baza nivelului de responsabilitate socială?

Răspuns: Un sistem analog este un sistem comun, unde toate intrările și ieșirile sunt interconectate și definite astfel, încât nu există nicio diferență între ei. Au loc anumite reacții și întregul sistem se stabilizează, atingând o anumită stare. Acesta este un sistem analog integrat.

Oamenii diferă conform cu abilitățile lor date de natură: puterea gândirii și dezvoltarea ei, interacțiunea dintre ei, personalitatea și multe alte caracteristici. Totuși, nu ar trebui niciodată să forțăm pe cineva, ar trebui să îl ridicăm treptat. Este un proces foarte lung.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ultima generație” din 20.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum trebuie să înțeleg afirmația că ”Nu există rău în lume”, dacă în lume există numai rău? Istoria crudă și vicioasă a umanității, războaiele și trădările sunt dovada acestui lucru.

Răspuns: Tot răul din lume este răul meu, ceva ce nu pot echilibra cu binele. Răul există în mine! Este scris: ”Toți cei care condamnă, o fac prin propriile defecte”

Concluzia este foarte simplă: Dacă vreau să văd o lume perfectă, trebuie să mă perfecționez eu însumi. Vom descoperi că este cu adevărat așa, oricât de ilogic și nerealist ar părea. Tot ceea ce văd în jurul meu este reflexia mea. Atunci ce poate fi făcut atunci când este descoperit un asemenea rău? Trebuie să mă schimb eu însumi.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 12.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

04„Nu înghiţiţi Maror fără să le mestecaţi” înseamnă că trebuie să lucrăm la unitatea noastră cu o perseverență mai mare, în ciuda inabilităţii noastre de a ajunge la ea. Dacă în grup suntem de acord cu nevoia de a ne uni, atunci intrăm în Egipt.

Anterior nu am fost de acord ori nici măcar nu am discutat despre asta. În primul rând, frații lui Iosif îl neglijează și îl aruncă afară. Dar,apoi, apare o foamete şi cad de acord să se unească și apoi intră în Egipt.

La început ei trăiesc bine în Egipt, însă apoi încep să realizeze că sunt incapabili să se conecteze. „Şi copiii Israelului au suspinat din muncă”, deoarece ei nu au putut să realizeze nimic. Numai atunci „plânsetul lor s-a ridicat la Dumnezeu, din muncă”.

Acesta este înţelesul la „Nu înghiţiţi Maror fără să le mestecaţi”. Suntem obligaţi să „mestecăm” aceasta muncă şi să-i simţim toată amărăciunea şi greutatea, ca hreanul amar şi tare din care se face Maror. Din munca grea şi din eşecul nostru, ne înmuiem şi din disperare apelăm la Creator.

Noi începem să simţim captivitatea noastră numai după muncă grea şi din nevoia de a ieşi din ea şi începem să simţim că există o forţă care ne poate ajuta.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/20/19, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă începem să explicăm unui copil de 3 sau 4 ani despre problemele noastre de adulţi, evident că, în conformitate cu dezvoltarea sa mentală, psihologică şi spirituală, el va fi incapabil să le înţeleagă. Nu este interesat de ele şi acestea nu sunt incluse deloc în definiţiile sale.

În modul acesta citim cărţile scrise de Cabalişti; trebuie să încercăm să realizăm că nu înţelegem deloc ce ne spun.

Să spunem că citim articolul „În ceea ce priveşte iubirea de prieteni”, dar noi nu ştim ce sunt prietenii sau ce este iubirea. „Prieteni” în spiritualitate sunt părţile sufletului meu; cu toate acestea eu nu îi simt în modul acesta. Eu imediat încurc cuvântul „prieteni” cu prietenia obişnuită din această lume: cu cineva cunoscut, cu cineva cu care îmi place să-mi petrec o seară, ori cu care să călătoresc sau cu prietenii din copilărie.

Cu toate acestea, aici cuvântul are un sens complet diferit. Eu vreau să-mi revelez sufletul, partea eternă a realităţii, însă, până acum, eu am doar o existenţă temporară, iluzorie din lumea noastră imaginară, care nu există cu adevărat. Aşadar, trebuie să înţeleg că aceste cărţi vorbesc numai despre sufletul meu etern, care îmi apar în forma unor oameni speciali, cu care am fost adus împreună de către conducerea superioară, de reţeaua conexiunilor sfărâmate dintre noi.

Este necesar să formăm o reprezentare a unui asemenea sistem în noi înşine, deşi încă este imaginar, însă cât mai apropiat posibil de spiritual. În afară de asta, noi trebuie să definim cu precizie cine este „o persoană” în general, iar „prietenii” în particular şi ce este „iubirea de prieteni”? Prietenii nu sunt aceia cu care este plăcut să petrec timpul, să beau ceva, să iau masa sau să dansez, ori să studiez.

Prietenii sunt o conexiune spirituală specială, care nu este cu scopul de a-şi aduce plăcere între ei. Plăcerea este doar un mijloc. Dar, de fapt, iubirea de prieteni este atunci când toţi acţionează în locul celorlalţi. Asta este una din dificultăţile studiului Cabalei.

A doua dificultate este că percepem Tora ca pe o poveste despre lumea noastră: ca şi cum ar fi timp, mişcare şi spaţiu, care nu există în lumea spirituală. Aşadar, această „poveste” pe care o auzim din Tora, de asemenea, nu există deloc! Nu este nici Egiptul, nici exilul egiptean.

Nu ar trebui să-mi imaginez că acest lucru s-a întâmplat vreodată în lumea noastră. Tora nu descrie evenimentele istorice, ci secventa stărilor pregătitoare prin care au trecut Cabaliştii, pentru a obţine adevărata şi singura percepţie existentă a realităţii.

Aşa că şi eu ar trebui să-mi imaginez constant că nu studiez istoria, care s-a petrecut în vremuri antice, cu un grup de oameni care a fugit dintr-un loc în altul. Nu este vorba de asta, ci despre impresiile senzoriale ale unei persoane, regăsindu-se într-o stare pe care o defineşte ca exilul spiritual, exilul din lumea spirituală. Apoi este posibil să ne imaginăm ce este răscumpărarea şi dezvoltarea spirituală. Este vorba numai despre ceea ce se petrece într-o persoană.

În fiecare zi îmi doresc să mă separ din ce în ce mai mult de poveşti, de istorie şi geografie şi să mi le explic în interior, la nivel de simţire: a mea, ori a altcuiva care îşi doreşte să se dezvolte spiritual. Toate acestea se aplică numai în perioada dezvoltării spirituale a unei persoane. Aşadar „iubirea de prieteni” şi, în general, întreaga Tora ar trebui considerată numai în forma interioară și numai în relaţia cu dezvoltarea noastră.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala 3/6/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Nu avem o nevoie pentru spiritualitate – ne este dată de Sus. Nimănui, pe cont propriu, nu i se aprinde aspiraţia de a studia Cabala şi să reveleze Creatorul. Omul este condus de Sus, iar asta se numeşte „la vremea lor” (Beito), pe calea naturală a dezvoltării. Cu toate acestea, dacă ne dorim să avansăm pe cont propriu, în conformitate cu „accelerarea timpului” (Achishena), avem nevoie de garanţia reciprocă. Prin conexiunea cu grupul, pot să primesc de la prieteni şi să furnizez fiecăruia nevoia spirituală corectă prin care vom putea avansa.

Nu este nicio altă cale. Nu pot extrage aspiraţia spirituală corectă pentru mine însumi; ar fi pentru orice, mai puţin pentru spiritualitate. Nu ar trebui să ne fie ruşine sau să ne temem de dorinţele care iau naştere în grup. Până la urma, invidia, mândria, onoarea şi dorinţa pentru putere, care se manifestă în grup, în mod conştient sau inconştient, ne ajută să ajungem la lumea spirituală. Între timp, o persoană poate să experimenteze cele mai corecte şi pure dorinţe, însă dacă ele nu trec prin grup, ele nu vor ajuta în avansare. *

În timpul Pesach (Paştelui), o persoană trebuie să spună „Pesach, Matza, Maror”. Altfel omul nu va ieşi din Egipt. Matza este războiul cu înclinaţia rea. Maror este amărăciunea insuportabilă din muncă, din inabilitatea omului de a se uni şi de a dărui. Aşadar, întâi ajungem la Pesach (Pesach înseamnă a trece peste), apoi la salvare.

Una o urmează pe cealaltă: Pesach, Matza, Maror. Pesach nu depinde de om; este Creatorul care îi dă putere să scape (Pesach). Iar Matza şi Maror este sarcina omului să înghită munca sa, pentru a se îneca de la amărăciunea egoismului şi să ţipe. **

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/20/18, Scrierile lui Rabash – Igrot (Scrisori) / Scrisoarea nr. 72

* (Minutul 11:30 – https://youtu.be/e_-zvMp49WI )

** (Minutul 17:00- https://youtu.be/AxXsnutuL5M )

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Moise simbolizează dorinţa pentru adevărata muncă neegoistă – în măsura în care poate fi în Egipt – pentru Creator. Întâi Moise creşte în palatul lui Faraon ca un prinţ egiptean.

El este similar cu toţi oamenii, cu dorinţele lor şi chiar mai mai mult ca egiptenii, decât oricare dintre evrei, însă apoi vine timpul ca el să înceapă să conducă oamenii, să devină un lider, aşa că în el se trezeşte calitatea dăruirii.

Nu putem să o facem fără Moise. Până la urmă, omul trebuie să aibă trezită această proprietate de către Creator, care să-l scoată din starea animalică şi să-l facă un om, Adam, similar cu Creatorul. Moise este proprietatea Bina, care trebuie să stea la mijloc, între Malchut şi Keter.

Moise este proprietatea Creatorului, ”îmbrăcată” de Sus, într-o persoană, ca să se poată conecta cu această proprietate, aşa cum Malchut se conectează cu Moise de jos. Fără această proprietate, omul în general nu ar putea înţelege ce este dăruirea şi cum ar putea să se gândească la ceva mult mai înalt decât egoismul sau, Malchut al său. Fără proprietatea Moise, din fiecare dintre noi, noi nu am ajunge niciodată muncitorii Creatorului. Această proprietate este cea care face diferenţa dintre o fiinţă umană şi un animal.

Moise sunt eu, o calitate specială din mine, obţinută prin Lumina reformatoare și care îmi permite să lucrez cu sursa. Această proprietate de Bina este în interiorul unei persoane, iar acesta este mijlocul prin care cineva se corectează. Bina încă nu se uneşte cu Creatorul. Doar „îndulceşte”. Este Lumina Hassadim. Bina şi Malchut se alătură pentru a lucra împreună cu scopul de a ajunge la proprietatea Keter şi pentru a se uni cu Creatorul.

Condiţiile pentru a intra în Egipt sunt fie o bunăvoinţă să se unească, fie împotrivirea faţă de asta. Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să fie pentru sau împotriva unificării, dar nu în indiferenţă faţă de asta. Egiptul îi include pe fiii lui Iacob, cei care au fost antrenaţi de străbuni.

Etapa străbunilor este completată la acest punct. Începe etapa fiilor, „copiii Israelului”, deoarece Iacob într-o formă mare este numit Israel. Aceasta este o stare nouă, o etapă nouă.

De ce Faraon nu-l ucide pe Moise? Nu poate să o facă, deoarece cineva poate să ucidă pe altcineva cu care este cumva conectat, iar Moise nu are nimic de a face cu Faraon. El evadează din palatul lui Faraon şi se reîntoarce la el ca o persoană complet diferită, fără nicio conexiune cu trecutul.

Este un miracol, pentru că Moise creşte în braţele lui Faraon. Este scris în Midrash că Moise a stat în poalele lui Faraon, s-a jucat cu barba lui şi i-a încercat coroana. Desigur, aici nu este vorba despre evenimente istorice, ci despre secretele Torei. Apoi, Moise s-a reîntors la Faraon, iar ei parcă nu se recunoşteau. Nu arată ca o întâlnire a bunicului cu nepotul său fugit.

Moise nu se mai vede în Faraon şi, prin urmare, Faraon nu poate face nimic: nici să-l ucidă, nici să-l sfărâme, nici să-l conducă. Moise a ieşit de sub puterea lui Faraon. Faraon este Malchut, Iar Moise este etapa Bina. Ei nu sunt conectaţi între ei. Iar Moise nu poate nici el să-i facă ceva lui Faraon. Numai Creatorul, controlându-i pe amândoi, poate să trezească forţele din ei.

Mai întâi, Faraon îl creşte pe Moise în palatul său, deoarece mulţumită poporului Israel, Egiptul se îmbogăţea. Dorinţa egoistă de a se bucura foloseşte calitatea dăruirii pentru el însuşi şi primeşte profituri uriaşe.

De îndată ce suntem într-un grup şi ne dorim să ne unim, însă nu o putem face, este un semn că suntem pe pragul de a intra în Egipt. Revelam împotrivirea faţă de unificare în noi înşine. Trebuie să avem grijă de conexiunea în grupul de zece, în măsura în care simţim cum Faraonul conduce relaţiile dintre noi.

Unitatea în grupul de zece este exprimată în dorinţa de a revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/11/18 „Pregătirea pentru Pesach” partea 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

De ce a fost benefic pentru Faraon să-l crească pe Moise în casa lui? Numai gândiţi-vă, cât de mult a câştigat lumea de la evrei? Lumea datorează întreaga lor dezvoltare evreilor, deoarece Lumina superioară este transmisă prin ei, prin calitatea Bina la Malchut, aducându-i totul: începutul tuturor religiilor, credinţelor şi a cunoaşterii.

Chiar şi dorinţele corporale pentru hrana, sex şi familie s-au dezvoltat, deoarece Lumina străluceşte de sus asupra lor în plus de nivelul animal. Iar asta este numai deoarece este o intenţie de dăruire, reprezentată de Israel. Prin urmare, mai multă Lumină continuă să vină și să dezvolte dorințele. Şi dorinţa în sine nu se dezvoltă, este moartă ca ţărâna.

Singurul motiv pentru care o dorinţă se dezvoltă, este ca ea să ajungă la următorul grad. Şi dacă toate etapele au fost deja atinse: inanimat, vegetal, animal şi uman, apoi următoarea dezvoltare poate veni numai de sus, prin Israel.

Acest lucru poate fi văzut prin deplasarea pe care poporul evreu a experimentat-o în Europa, atunci când au fost exilaţi de la o ţară la alta. Dacă nu ar fi fost acest grup mic în lumea noastră, care este oarecum conectat la Lumina superioară, atunci lumea nu s-ar fi dezvoltat. De ce ar fi făcut-o? Întreaga dezvoltare este făcută de dragul atingerii dăruirii, adeziunii şi al finalului corecţiei.

Şi dacă nu este un asemenea grup şi nicio conexiune dintre Lumina superioară şi Malchut, atunci Malchut nu se dezvolta. Aşadar, lumea învinuie evreii pentru toate problemele lor. Evreii sunt cei care au provocat dezvoltarea lumii, care acum a ajuns la capăt de drum. Lumea este în faţa unui zid, criza globală care se derulează, iar evreii evident că vor fi învinuiţi pentru asta.

Evreii sunt uluiţi de aceste acuzaţii, deoarece ei au oferit lumii atât de mult, atât de multe invenţii noi. Însă asta este o interpretare greşită a rolului nostru, deoarece noi suntem meniţi pentru ceva complet diferit.

Este similar cu povestea exilului din Egipt. La început evreii au adus foarte multe beneficii Egiptului, apoi viaţa s-a înrăutăţit. Aceste părți ale Binei ar trebui să înceapă creşterea de la Malchut și să o ridice la nivelul următor al dezvoltării. Este ca o mamă care este gata să dea naştere, însă nu poate să o facă. Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla cu acest copil?

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/11/18, lecţie pe subiectul: „Pregătire pentru Pesach”, partea 1

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

La știri (Business Insider): „Bill Gates a acordat fonduri pentru cercetare genetică pentru a creea vaca perfectă – care va produce mai mult lapte și care va putea să reziste la temperaturi dincolo de cele la care rezistă o vacă obișnuită.

Comentariul meu: Cred că problema nu constă în cât lapte este produs, ci cum este distribuit și vândut. De exemplu, Israel este prima țară din lume la producția de lapte, dar laptele în Israel nu este ieftin pentru că piața este pe deplin reglementată.

Sunt multe obstacole în vânzarea laptelui, printre care descărcarea, taxele vamale, monopoluri și așa mai departe. Acestea subminează orice efort al „binefăcătorilor”. Din cauza relațiilor corupte, umanitatea nu este capabilă să aibă grijă de nimic folositor și cu adevărat eficient pentru cei nevoiași.

Au fost făcute încercări, dar interesul personal ruinează totul. Acesta este motivul pentru care, chiar dacă, la un moment dat, super vacile vor produce de patru ori mai mult lapte, acesta nu va ajunge la destinatarii săi africani sau asiatici. Ca o ultimă soluție, va fi aruncat, pentru a nu coborâ prețul de pe piață.

Înainte de a investi în acest tip de proiecte, trebuie să investim în conexiunea umanității. Fără aceasta, intențiile noastre bune sunt lipsite de putere.

Nu este util să inventezi ceva nou, dacă nu sunt create mai întâi condițiile necesare pentru acesta. Doar prin păstrarea excesului din produs, care ajunge la gunoi, am putea asigura hrană pentru un număr mare din cei care sunt flămânzi. Însă, cu relațiile noastre economice și sociale acest lucru nu este realist.

Așadar, problema nu este la producție, ci la oameni. Mai precis, în disocierea și nepăsarea lor față de ceilalți. Dar, unindu-ne, vom înțelege cum să folosim resursele în mod corect, resurse care acum sunt din abundență. Dacă umanitatea devine o familie, va găsi modalități reale să distribuie produse și apoi va fi posibil să ne gândim și la producție. Până atunci, laptele, ca orice altceva, va dispărea în sacul fără fund al egoismului nostru.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→