Întrebare: Prima expulzare a luminii din vas (Kli)  a avut loc instantaneu, în timp ce a doua a avut loc treptat. Ce realizează această ieșire a luminii?

Răspuns: Cert este că lumina este expulzată treptat în principiu, în același mod în care intră în vas (Kli). Prin urmare, fiecare fază a funcționării luminii trebuie examinată separat.

Întrebare: Care este diferența dintre prima și a doua răspândire a luminii?

Răspuns: În al doilea caz, există deja amintiri/înregistrări (Reşimot) din prima expansiune, care se suprapun peste cea actuală.

În consecință, lumina care intră acum în vas (Kli)  este deja multifațetată și conține discernăminte suplimentare și frecvențe interioare pe care vasul (Kli) le primește progresiv, pas cu pas.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă luăm guvernarea superioară, Creatorul, și privim lumea umană, la acești opt miliarde de oameni așa cum o face Creatorul, există un loc specific în care omul ar trebui să fie și care este locul lui, în general? Sau nu există nimic care să aparțină în mod specific unui om?

Răspuns: Aceasta este psihologie pură. Este posibil să pui un om oriunde, iar el se va obișnui cu asta și o va considera casa lui.

Întrebare: Înseamnă că el poate face acest pas și poate spune: „Acest pământ este casa mea”? Se poate muta dintr-un loc în altul și poate trăi în acest fel?

Răspuns: Da. De îndată ce mi-am dat seama că trebuie să mă mut în Israel, m-am mutat imediat din Belarus în Lituania. M-am trezit într-o atmosferă diferită.

Întrebare: Pentru a vă fi mai ușor să plecaţi?

Răspuns: Da. Prima întrebare a fost „Când plecați?” În Belarus le era frică să spună asta. Asta e tot. Totul era destul de simplu.

Întrebare: Adică, omul trebuie să accepte ceea ce există deja și să îmbrățișeze?

Răspuns: Da, să-și taie trecutul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este posibil ca relațiile dintre oameni să fie construite doar pe lucruri bune? Între prieteni, între soț și soție, fără certuri, divorțuri și suferință – doar relații bune, este posibil acest lucru?

Răspuns: Nu, totul se obține doar prin distrugere. Prin urmare, omul care nu a trecut prin toate aceste perioade de „suişuri și coborâșuri”, ascensiuni și căderi, nu este capabil să le aprecieze. Nu va prețui astfel de relații.

Întrebare: Deci susțineți chiar sentimentul de distrugere în legătura dintre oameni? Ca și cum totul se destramă?

Răspuns: Desigur. Este necesar ca ei să experimenteze și aceste sentimente, astfel încât să-și păzească relațiile și să nu le permită să ajungă la o astfel de stare.

Întrebare: Dar aceste sentimente ar plana asupra lor, nu?

Răspuns: Absolut. Cum ar putea fi altfel? Doi egoiști! Ar putea face un fel de operațiune, să-și elimine egoismul din ei înșiși și să devină niște idioți dulci și inofensivi?

Comentariu: Asta nu ar fi bine.

Răspunsul meu: Este imposibil! Ne întâlnim, ne izbim unul de celălalt și apoi, disperați, începem să înțelegem cum se poate construi viața atunci când aspiri doar la relații bune. Nu mai trebuie, ca în tinerețe, să fii uneori în relații proaste, apoi în relații bune și așa mai departe, ci doar în relații bune.

Întrebare: Dar asta vine prin suișuri și coborâșuri la o vârstă fragedă?

Răspuns: Desigur. Fără asta, nimic nu poate exista. Trebuie să acumulezi acest arsenal de tot felul de sentimente și stări negative și apoi le vei evita.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Un comentariu →

Creatorul a creat o singură stare, numită lumea infinitului. Toate schimbările se întâmplă doar în noi. Existăm în aceeași lume a infinitului, totuși, în loc să percepem infinitul, ne percepem doar pe noi înșine.

Odată, în percepția mea, eram unit cu toate celelalte suflete și simțeam lumea infinitului – nemărginirea, eternitatea și perfecțiunea. Apoi, starea mea, percepția mea s-a schimbat; am început să simt că exist într-o lume întunecată, coruptă, plină de suferință, probleme, haos, presiune și limitări.

Lucrurile s-au înrăutățit până când am ajuns la cea mai joasă stare în care m-am simțit existând printre alții ca mine, în lumea noastră, în realitatea înconjurătoare.

Toate acestea s-au întâmplat exclusiv în mine, în percepția mea subiectivă a realității. Nimic nu s-a schimbat în exterior. Este ca și cum îmi scot ochelarii și nu văd pe nimeni în jur, sau i-aș pune și aș începe să văd o lume complet diferită.

Astfel, calitățile noastre interioare s-au schimbat de la nivelul lumii infinitului într-o asemenea măsură încât, în loc de aceasta, percepem acum această lume, care nu seamănă deloc cu lumea infinitului. Totuși, ne putem întoarce la aceeași stare, numită lumea infinitului, unde totul există în armonie superioară, eternitate și perfecțiune, unde domnește lumina, binele și binevoitorul.

De ce anume avem nevoie pentru asta? Trebuie să ajungem la percepția acelei stări trezind-o în noi înșine. Lumea infinitului este ascunsă în noi, în spatele multor straturi de ascundere. Treptat, pe măsură ce trecem de la o ascundere mai profundă la una mai mică, dezvăluim lumea infinitului.

Etapele prin care mă întorc la percepția infinitului se numesc lumi, ascunderi („lume”, „Olam” provine din cuvântul „ascundere”, Ha’alama). Pas cu pas, această ascundere se diminuează și mă ridic deasupra ei.

Aceasta înseamnă să urc pe scara gradelor, să urc treptele lumilor, să mă ridic deasupra ascunderii și să simt din ce în ce mai mult din realitate.

Cum facem asta? Trezim starea numită lumea infinitului. Împreună, citim Cartea Zohar, care descrie conexiunea din lumea infinitului, iar chiar această dorință trezește acea stare în noi.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/07/10, „Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: O vorbă înțeleaptă chineză străveche spune: „Privește întotdeauna partea luminoasă a lucrurilor. Și dacă nu există, șlefuiește-le pe cele întunecate până când strălucesc.”

Răspunsul meu: Pentru că în spatele a tot ce există în lume se află lumina superioară. Și acolo unde ți se pare că există întuneric, trebuie să „șlefuiești” până când acel fenomen începe să strălucească. Pentru că în fiecare fenomen, în interiorul lui, există lumina superioară.

Întrebare: Deci mă șlefuiesc pe mine pentru a vedea că nu este întuneric, ci lumină?

Răspuns: Da. Șterge-ți egoismul și vei vedea că lumea din jurul tău constă doar din simplă lumină superioară.

Comentariu: „Trucul vieții este să mori tânăr, dar cât mai târziu posibil.”

Răspunsul meu: Da, pentru că a fi tânăr înseamnă a te strădui mereu înainte. Tinerețea nu este despre ani. Poți trăi 200 de ani și să rămâi tânăr sau poți fi un bătrân deja la 20 de ani, stins.

Totul depinde de aspirația ta! Dacă ai o dorință de a atinge sensul vieții, atunci ești mereu tânăr. Acesta este cel mai important lucru. Depinde de tine și de societatea în care te afli, de mediul tău. Dar în niciun caz nu ar trebui să te lași stins. Asta e foarte important.

Întrebare: Profesorul dvs. era numit „alergătorul”. Era cu adevărat tânăr pentru dvs.?

Răspuns: Lângă el, eu eram cel bătrân. Era o diferență de patruzeci de ani între noi. El s-a născut în 1906, eu în 1946. Era foarte puternic, energic, se străduia constant înainte, și prin asta, era tânăr.

Comentariu: „Tentația de a renunța va fi deosebit de puternică chiar înainte de victorie.”

Răspuns: Da, așa este întotdeauna. Când omul este pe cale să atingă obiectivul, în mod ciudat, apare o slăbiciune: „De ce? Pentru ce? Sunt obosit. În niciun caz! Nu mai fac nimic!”

În acel moment, omul trebuie să înțeleagă că este testat pentru dorința sa față de scop. Pentru a-l atinge, trebuie să adauge ceva nou, o aspirație și mai mare. Să injecteze mai multă motivație, pasiune, apreciere a valorilor, importanța scopului. Și apoi îl va atinge.

Întrebare: Deci este practic aproape, dar în fața lui se află un munte pe care nu îl poate urca?

Răspuns: Da. De aceea acum, trebuie să crească importanța scopului, să urce, să alerge pe acel munte.

Întrebare: Și cum se întâmplă asta?

Răspuns: Este mobilizarea forței interioare prin importanța scopului.

Întrebare: Dar logic, omul nu ar trebui să aibă din ce în ce mai multă forță pe măsură ce se apropie?

Răspuns: Nu, este ca un alergător; în ultima etapă, puterea lui pare să dispară. Atunci trebuie să activeze o nouă rezervă, un al doilea suflu. Omul învață asta și apoi reușește.

Comentariu: „Un prieten fără defecte nu există. Dacă vei căuta defecte, vei ajunge fără un prieten.”

Răspunsul meu: Desigur. Trebuie să înțelegi asta și să-ţi iubești prietenul cu defectele sale. Și chiar dacă aceste defecte sunt la prietenul tău, ele sunt de fapt ale tale.

Întrebare: Deci, privind un prieten, te privești cu adevărat pe tine însuți?

Răspuns: Da. Trebuie să înțelegi că aceste defecte sunt în tine.

Comentariu: Dar noi facem opusul. În general, criticăm lumea din jurul nostru.

Răspunsul meu: Exact, criticăm. Dar de fapt, ar trebui să percepem totul în noi înșine. Este foarte greu!

Comentariu: Majoritatea afacerilor care eșuează sunt cele create de prieteni. Mai târziu, pur și simplu se urăsc între ei.

Răspunsul meu: Ei nu sunt educați. Aceasta este întreaga problemă, umanitatea nu este învățată cum să interacționeze corect unul cu celălalt. Și nu putem face nimic în privința asta.

Fiecare om este atât de egoist! Și continuă să fie crescut în acest fel. Cu cât ai mai mult egoism, cu atât se presupune că ai mai multe șanse să reușești față de ceilalți. Noi nu înțelegem că în cele din urmă, adevăratul succes înseamnă să fii în relația corectă cu ceilalți.

Am ajuns deja într-o stare în care lumea se consumă din cauza egoismului. Nu mai poate merge înainte în mod egoist. Toate visele noastre mărețe și tot restul se estompează.

Și un singur lucru rămâne – cum să continuăm să existăm? Acest lucru este posibil numai dacă începem să prețuim conexiunea noastră unii cu alții. În cadrul acestei conexiuni, vom descoperi un scop, dimensiuni, o lume complet diferită.

Întrebare: Puteți oferi sfatul principal despre cum să păstrezi o prietenie până la sfârșit?

Răspuns: Trebuie să înțelegeți că răul pe care îl vedeți la ceilalți este în întregime în voi. Nu există nimic rău în jurul vostru – doar voi înșivă. Ar trebui să vă străduiți să vă corectați până când veți vedea o lume frumoasă în tot ceea ce vă înconjoară. Atunci vă veți găsi în lumea spirituală, în Grădina Edenului. Transformați iadul din voi în paradis și veți vedea că sunteți în paradis.

Dar dacă nu schimbați iadul din voi, vi se va părea că sunteți în iad.

Dacă vedeți iadul în altul, este în voi. Schimbați-vă și veți vedea că sunteți într-o lume minunată.

Comentariu: „Când vorbesc despre virtuțile mele, mă jefuiesc. Când vorbesc despre defectele mele, acestea mă învață.”

Răspunsul meu: Da, este adevărat. În Cabala se spune că un prieten este cineva prin care îți descoperi defectele. Pentru că, în acest fel, te ajută să avansezi.

Cei care te laudă îți slăbesc calea; te umplu cu un sentiment inutil de superioritate, perfecțiune și așa mai departe. Nu ajută deloc.

Între cei în fața cărora îți simți calitățile negative te dezvolți cu adevărat.

Asta înseamnă că un prieten nu este cineva cu care te simți confortabil – „Mă simt bine cu tine, este plăcut” și așa mai departe. Nu, dimpotrivă. Adevărații prieteni sunt cei care par să te îndepărteze și simți că trebuie să faci un efort să te apropii. Cei care te mobilizează să te ridici deasupra ta, aceia sunt adevărații tăi prieteni.

Comentariu: „Un fir roșu invizibil îi leagă pe cei destinați să se întâlnească, indiferent de timp, loc sau circumstanțe. Firul se poate întinde sau încurca, dar nu se va rupe niciodată.”

Răspunsul meu: Desigur. Pentru că, de la început, suntem cu toții conectați unii cu alții. Fiecare există deja în propria stare. Și dacă, urmare a corectării sufletului comun, trebuie cumva să ne întâlnim unii cu alții, acest lucru este deja predeterminat de genele noastre spirituale.

Așadar, nu este nimic accidental în întâlnirile sau despărțirile noastre. Nu vă faceți griji.

Principalul lucru este ca, în fiecare etapă a dezvoltării voastre, când îi întâlniți pe alții, să fiți cât mai amabili, prietenoși și primitori posibil. Atunci nu veți greși niciodată și vă veți mișca întotdeauna în direcția corectării sufletului vostru.

Nimic nu este accidental. Toate întâlnirile noastre sunt predestinate. Este destinul!

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV, 9.12.2024

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Lucrez ca profesor de liceu și sunt profund preocupat de problemele adolescenților, care îi determină pe mulți dintre ei să abandoneze școala. Aș dori să le ofer fundația pentru tipul de educație despre care vorbiți. Dar este posibil să fac asta în cele câteva ore pe săptămână care îmi sunt alocate pentru fiecare oră?

Răspuns: Evident, nimic nu se poate face în acest fel. De ce să nu dedicăm jumătate din timpul pe care un copil îl petrece la școală unor activități utile, adică să învețe cum să se construiască pe sine, viitoarea sa familie, lumea, o nouă societate, cum să construiască relații adecvate cu cei apropiați și cu străinii, cu prietenii?

Asta este educația; ar trebui să construiască o ființă umană. Nu este suficient doar să naști copii; trebuie să și modelăm oameni din ei, să-i formăm. Dar astăzi, acest lucru nu se mai întâmplă. Școala nu formează un om, ci un chimist, un matematician, un fizician, un specialist într-un domeniu și asta este tot.

Dar asta tot nu înseamnă să fii o ființă umană. Nu există o materie în școală precum „construirea unei ființe umane”. Este necesar să ridicăm această problemă și să o aducem în discuție la nivel național; la urma urmei, ne privește pe toți și atinge fiecare familie. Atât copiii, cât și părinții suferă, precum și ministerul educației însuși, care este nemulțumit de o astfel de stare de fapt.

În primul rând, este necesar să decidem cum să transformăm ministerul educației într-un organ de educație în loc de unul educațional. Aceasta este cea mai mare problemă națională.

Întrebare: Pot realiza ceva în cele două ore pe care le am cu copiii?

Răspuns: Problema este de asemenea, că voi nu știți ce să faceți. Nu aveți un program care să garanteze că în decurs de un an, se va construi o piesă din mozaicul care alcătuiește un om. Educația unei ființe umane este o artă care trebuie învățată. Trebuie să fie un program la scară națională.

Din programul de la postul de radio 103FM, 08.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Puteți da vreun principiu după care ar trebui să trăiască oamenii obișnuiți?

Răspuns: Principiul este foarte simplu – nu vă faceți griji. Asta e tot.

Întrebare: Deci toate aceste realizări în carieră sunt fără inutile?

Răspuns: Putem vedea totul prăbușindu-se în fața ochilor noștri.

Întrebare: Și căutarea sensului vieții?

Răspuns: Căutarea sensului vieții înseamnă să găsești un punct de echilibru cu Creatorul, unde să înțelegi că totul trebuie să se desfășoare conform planului Lui. Și în cele din urmă, te resemnezi cu planul Său și plutești calm.

Întrebare: Practic, întreaga cale a vieții, totul, totul ar trebui să se reducă la ceea ce tocmai aţi spus? Este căutarea acestui punct de contact cu Creatorul?

Răspuns: Da, găsește acel curent, alătură-te lui și navighează de-a lungul lui.

Întrebare: Și când vine acest fel de calm pe care îl radiaţi dvs. acum? După toată alergarea, căutarea sau după ce ai atins ceva, un fel de adevăr? Când?

Răspuns: Cred că ar putea veni după 20 de ani de studiu al Cabala. Și dacă te afli în mediul potrivit, chiar mai devreme. Pentru că veți auzi de la toată lumea, de acolo, de aici, și așa mai departe.

Întrebare: Și apoi ne întoarcem la toate aceste principii, apoi ele devin reale? Calm, fără grabă, nu-l face pe Dumnezeu să râdă cu planurile tale.

Răspuns: Nu interferezi cu niciunul dintre planurile și acțiunile tale. Pur și simplu trăiești, încercând să înțelegi fluxul vieții mai profund.

Întrebare: Ce înțeleg eu, de fapt?

Răspuns: Înțelegi ceea ce vine de la Creator și te poartă. Acesta este de fapt timpul. Râul vieții.

Întrebare: Timpul, cum îl interpretaţi? Pentru mine, poate fi ticăitul unui ceas, trecerea timpului sau îmbătrânirea.

Răspuns: Nu, nu. Este doar un curent. Un flux. Și simți că ești de acord cu el, ești gata să cazi în acest curent și să-l lași să te poarte.

Întrebare: Și acesta este principiul corect, modul corect de a-ți trăi viața?

Răspuns: Da, oricum nu poți face nimic altceva. În schimb, înțelepciunea stă în supunere.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20.10.2025

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

De Yom Kippur (Ziua Ispășirii), marcăm aniversarea morții lui Baal HaSulam.

Trebuie să încercăm să folosim fiecare ocazie pentru a ne uni tot mai mult și pentru a deveni demni de unitatea în care se deschid cerurile. Sper din tot sufletul că vom reuși în curând. Văd semne foarte clare de progres. Să sperăm că se va întâmpla în orice moment.

Oriunde ne adunăm, fie că ne apropiem de sursa noastră în timpul lecției, fie la orice eveniment, chiar dacă este doar o aluzie externă la contactul cu cel drept, trebuie să cerem ca legătura dintre noi să fie dezvăluită, ca învățătura Sa să se deschidă în noi, ca să putem înțelege sensul interior al cuvintelor Sale, ca mesajul Său să nu rămână ascuns, ca atât El, cât și învățătura Sa să trăiască în noi până când vom deveni sprijinul pentru întreaga lume, pentru unitatea dintre noi, între întreaga umanitate și pentru revelarea Creatorului.

Acesta este un moment pentru o rugăciune interioară, din inimă. Nu sunt necesare acțiuni exterioare speciale; ceea ce contează cel mai mult este munca din inimă. Să sperăm că o vom îndeplini împreună și vom depune toate eforturile pentru ca aceasta să ne aducă la unitate. Întreaga dorință, întreaga aspirație a lui Baal HaSulam este în mare măsură îndreptată către noi. Încă nu suntem capabili să o simțim, dar el este fără îndoială, printre noi, acționând într-un mod foarte practic și puternic. Îl vom revela, pentru că el este cu adevărat tatăl nostru spiritual.

Din masa dedicată Zilei Memoriale a lui Baal HaSulam, 26.09.2012

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: „Nu acorda atenție nimănui, trăiește doar pentru tine.” Ce părere aveţi despre un astfel de sfat?

Răspuns: Asta nu rezolvă nimic. „Trăiește pentru tine”, adică voi trăi pentru mine, nu mă voi gândi la nimeni altcineva. Și apoi ce?

Comentariu: Voi muri la fel într-o zi, asta e clar. Ceea ce mă îngrijorează este că toată lumea mă va uita. Toți cei cărora le-am dat atâta căldură.

Răspunsul meu: Asta e de la sine înțeles. Vor uita.

Întrebare: Atunci care este concluzia dacă toată lumea mă uită, chiar și cei cărora le-am făcut atât de mult bine?

Răspuns: Nu intenționez să trăiesc în alții pentru că și ei sunt muritori. Deci, care este rostul să investesc în ei?

Întrebare: Care este rostul?

Răspuns: Doar să mă apropii de Creator.

Întrebare: Deci am propriul meu scop individual?

Răspuns: Desigur, altfel, pentru ce sunt oamenii?

Comentariu: Când spun „trăiesc pentru alții”, sună ca și cum aș trăi pentru alții. Dar dvs. spuneţi: „Trăiesc pentru ceilalți pentru a mă apropia de Creator.”

Răspunsul meu: Desigur, pentru că și alții sunt aici astăzi și mâine vor pleca.

Comentariu: Deci, ceilalți și tot restul există doar pentru ca eu să mă apropii de Creator.

Răspunsul meu: Exact.

Comentariu: Asta înseamnă că acest scop ar trebui să rămână întotdeauna principalul lucru în fața omului, scopul central.

Răspunsul meu: Îmi amintesc cât de mult au investit părinții mei în mine și asta nu mă părăsește niciodată. Dar când mă uit la nepoții mei, lor nu le pasă deloc; nu simt cât de mult au dat bunicii lor pentru ca ei să existe. Și așa se întâmplă, după o generație, acest sentiment aproape că dispare.

Întrebare: Deci totul în această lume este trecător, trecător și doar apropierea noastră de Creator este eternă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci ce înseamnă să te apropii de Creator?

Răspuns: A te apropia de Creator înseamnă a intra într-un lanț nesfârșit de grijă unul pentru celălalt. Trebuie să simțim că grija reciprocă este eternă.

Întrebare: Este eternă sau duce la eternitate?

Răspuns: Conduce la percepția eternității.

Întrebare: Când auzim: „Poți trăi veșnic, poți simți eternitatea”, devenim nervoși și o ignorăm. Oare pentru că trăim mereu pentru noi înșine?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Dacă ne-am putea îndrepta către ceilalți, eternitatea nu ar mai părea o fantezie?

Răspuns: Atunci am începe să simțim eternitatea. Ai locui ca și cum ai locui în ceilalți și în asta ai simți infinitul. Te-ai apropia în simţirile tale de Creator, iar timpul ar dispărea; ar rămâne doar simţirea.

Întrebare: Cum este Creatorul? Când spun „să mă apropii de Creator”, la ce tânjesc cu adevărat?

Răspuns: După grija absolută pentru ceilalți. Pentru celălalt!

Întrebare: Fără să mă gândesc la mine?

Răspuns: Dacă pot uita de mine și mă pot gândi doar la celălalt, atunci intru în eternitate.

Întrebare: Nu există măcar un mic gând despre „ce voi primi în schimb?” Nu există asta?

Răspuns: Aceasta este răsplata ta. Vei începe să simți însăși eternitatea, tocmai în atitudinea ta față de celălalt.

Întrebare: Deci, scopul final este apropierea de Creator și tot ce ne înconjoară ne este dat în acest scop?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar războaiele, suferința, tragedia și boala?

Răspuns: Fără ele, nu am putea simți toate acestea. Și ele sunt necesare. Înclinaţia rea ​​a fost creată în mod deliberat pentru ca noi să ne putem simți unul pe celălalt ridicându-ne deasupra ei.

Întrebare: Este sarcina noastră să ne ridicăm deasupra tuturor acestora?

Răspuns: Da.

Comentariu: Înțeleg. Mulțumesc. Chiar aţi clarificat asta. Pentru oameni, toată această suferință este o durere atât de mare, iar dvs. spuneţi: „Și asta este în acest scop.”

Răspunsul meu: Este necesar.

Întrebare: Dar se poate face fără ea? Pur și simplu omul să treacă lin prin viață?

Răspuns: Nu, omul nu poate face asta. Trebuie să treacă prin furie, prin înclinația rea; altfel, nu va putea simți binele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă sentimentul din interiorul dorinței mele este un apel direct către Creator, atunci cum mă va ajuta conexiunea mea externă cu alte persoane sub forma unui grup de zece sau a unui grup cabalist să formulez o cerere către Creator?

Răspuns: Nu poți apela la Creator personal. O cerere pentru cei dragi, pentru rude, pentru copii nu ajută. Vedem acest lucru din propriile noastre vieți.

Este posibil să apelezi la Creator doar prin intermediul grupului cu o cerere formulată corect. Dacă sunt conectat cu zece oameni și dezvoltăm împreună o dorință comună, atunci această dorință este simțită de Creator.

Eu, ca Malchut, sunt la bază. Creatorul, ca Keter, este sus. Prin cele zece Sfirot (Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Neţach, Hod, Yesod și Malchut), trebuie să mă conectez cu Creatorul. Dacă nu fac acest lucru corect, nu voi ajunge la Creator. Iar când apelez prin intermediul grupului, eu mă anulez.

Adică, trebuie să intru în grup, să mă dizolv în el, iar atunci cererea mea va fi, într-o oarecare măsură, altruistă și nu a mea personală.

Din Lecția în limba rusă, 04/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→