Întrebare: Când aude cineva invitaţia de la Creator: “Vino la Faraon”?

Răspuns: Omul aude o asemenea invitaţie atunci când începe să fie un partener cu Creatorul, se gândeşte bine la El, înţelege că tot răul este revelat numai pentru ca el să poată să se corecteze şi să se construiască pe el însuşi.

Atunci omul are nevoie în mod simultan de Creator şi să devină partenerul Lui, iar amândoi fac aceeaşi treabă, deoarece în orice stare omul este deja pregătit să reveleze Creatorul în tot ceea ce se întâmplă cu el – în interiorul lui şi în lumea din jurul lui.

Când i se întâmplă ceva, el realizează că, Creatorul o face şi apoi el imediat se întoarce spre El, se roagă, plânge, râde, urlă, nu contează în ce mod o face. El vrea doar să reveleze această problemă împreună cu Creatorul şi să o rezolve.

Se pare că de fiecare dată Creatorul îi revelează o stare omului, El îl invită să-I fie partener. De asemenea, dacă omul răspunde corect la această invitaţie, atunci el este în contact constant cu Creatorul, îşi doreşte să Îl recunoască înainte, în tot ceea ce i se întâmplă şi numai să rezolve aceste probleme cu El, problemele pe care însuși Creatorul le-a creat pentru el.

Omul nu face nimic, ci doar sse foloseşte de aceste probleme ca să ceară Creatorului să i le rezolve.

Este complicat şi necesar să ştie cum s-o facă în conformitate cu principiul: “doctorului i s-a dat permisiunea să vindece”. Noi trebuie să lucrăm cu aceste instrumente ale acestei lumi şi cu mijloacele Creatorului. Abordarea corectă contează cel mai mult. Eu încerc să găsesc Creatorul în tot ceea ce este legat de mine şi să înţeleg că El face totul, că el îmi prezintă tot timpul probleme.

Mai mult de atât, după recunoaşterea şi clarificarea că problema vine de la Creator, eu Îi cer să se ocupe de ea. Cu cât ader mai mult la Creator, cu atât mai mult simt că El se ocupă de problema respectivă.

Totuşi, în acelaşi timp, eu trebuie să rezolv această problemă la nivel material. Ea devine ca o vizită la doctor. În multe cazuri noi mergem la doctor, plătim bani, luăm medicamente şi le punem pe dulap fără să le folosim. Până la urmă, noi deja am primit un leac de la Creator.

Din conversaţia din Islanda 5/18/18

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

O viaţă nouă nr.68 – Banii şi reţeaua socială, partea 2

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

Până acum noi am crezut că putem să construim o societate sănătoasă prin competiţie, însă asta a dus numai la o risipă în armată şi în sistemele de sănătate şi educaţie, etc. Toate sistemele pe care le-am aranjat ca să ne servească, inclusiv media, au eşuat datorită intensificării egoismului. Trebuie să devenim mai eficienţi şi să reducem costul traiului sau milioanele de şomeri din stradă ne vor forţa s-o facem. Stăm în faţa unei schimbări în omenire. Programul nostru de operare este reînnoit.

Din KabTV “O viaţă nouă #68 – O viaţă nouă #68 – Banii şi reţeaua socială, partea 2”, 9/5/12

 

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

O viaţă nouă nr67 – Conexiunea reciprocă este o nouă resursă

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

În locul tuturor resurselor care se epuizează, apare cea mai fundamentală resursă: conexiunea reciprocă. Conexiunea este supranaturală şi este fundaţia pentru folosirea adecvată şi echilibrată a tuturor celorlalte resurse. Cabala explică în ce mod putem să realizăm conexiunea dintre noi şi să o folosim cât mai bine, aşa încât să le beneficieze tuturor.

Din KabTV “O viaţă nouă #67 – O viaţă nouă #67 – Conexiunea reciprocă este nouă resursa” 9/5/12

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Credinţa mai presus de raţiune este o abordare spirituală faţă de percepţia realităţii în mod simultan și în ambele lumi. Omul trebuie să fie tot timpul în raţiune, în această lume sau, mai degrabă, la nivelul numit “această lume”. Lumea nu este aşa cum pare; vom vedea o mulţime de schimbări în ea.

Până la urmă, dacă noi lucrăm la dobândirea nivelului de credinţă, Bina, conexiune, dăruire, încercând să ni-l imaginăm, atunci de fiecare dată noi transferăm completările de la nivelul Bina la nivelul Malchut, la nivelul de cunoaştere, în această lume, unde stăm pe ambele picioare. Cunoaşterea şi senzaţiile noastre sunt extinse şi formate din ce în ce mai corect.

Aşadar, omul care îşi extinde credinţa mai presus de raţiune devine mai inteligent, înţelege şi simte mai mult şi se apropie de natura obişnuită. Înţelege includerea lui Bina în Malchut şi conexiunea dintre ele. Acest lucru nu poate să fie grăbit, o persoană trebuie să treacă prin aceste stări pe cont propriu şi să simtă totul aşa, încât să se încorporeze în cunoaşterea şi în senzaţiile sale.

Atunci când construim un nivel deasupra celuilalt, noi putem să comparăm şi să măsurăm aceste stări: puterea credinţei, Bina şi puterea egoistă, individuală – cunoaşterea. Apoi vom vedea că “Dumnezeu le-a făcut una împotriva celeilalte”. Vom începe să trăim într-o realitate nouă, în mod simultan în două lumi.

Cel mai important este că, în mod constant, cu fiecare oportunitate, să îmbunătăţesc nivelul credinţei deasupra raţiunii, adică să mă tratez pe mine însumi, prietenii şi lumea ca şi cum toţi sunt corectaţi. Aceasta ar trebui să fie starea interioară a persoanei. ¹

Văd această lume în faţa mea, aşa cum este scris: “Un judecător are numai ceea ce pot vedea ochii lui” – aceasta este etapa raţiunii, Malchut. Pe lângă asta, eu mă tratez pe mine şi grupul ca şi cum am fi toţi corectaţi, conectaţi ca un singur om cu o singură inimă şi în adeziune cu Creatorul. Îmi imaginez cum ne-am comporta în această stare.

Cu toate acestea, realizăm că noi încercăm doar să obţinem această stare şi că încă nu am obţinut-o şi, în măsura eforturilor noastre, noi trezim Lumina care se reîntoarce la sursă. La început, ne forţăm să facem asta, dar apoi observăm că începem să ne dorim acest lucru.

Eforturile noastre ne aduc mai aproape de lumea spirituală, atrage Lumina către noi, ne aduce prietenii mai aproape şi relaţiile noastre devin mai cordiale. Creatorul devine mai apropiat pentru noi, ca şi cum ne-ar îmbrăţişa. Aceste eforturi simulate ne aduc un progres real, precum copilul care creşte mulţumită jocului. Noi atragem Lumina care se reîntoarce la sursa care ne dezvoltă.

Nivelul raţiunii se extinde, se stabilizează gradual, devenind tot mai uşor de înţeles. Noi începem să realizăm de ce a creat Creatorul această lume și anume pentru ca, de la nivelul raţiunii, să ajungem la nivelul credinţei. În acest mod noi construim etapele noastre spirituale prin eforturile noastre, construind realitatea noastră spirituală, grupul, Creatorul – tot ceea ce este legat de proprietatea dăruirii, partea spirituală a naturii. ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/15/18, lecţie pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”.

1 Minutul 0:20
2 Minutul 12:00

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Apariţia unui profesor în viaţa unei persoane este o manifestare explicită a Creatorului, care îi arată acestuia că este pregătit pentru corecţie?

Răspuns: Da, acesta este un mesaj de la Creator pentru o persoană, iar apoi totul depinde de persoana însăşi.

Întrebare: Un student poate să fie mai sus decât profesorul său într-un anumit aspect spiritual?

Răspuns: Cu siguranţă! Un profesor bun şi-ar invidia studentul său care l-a depăşit? El doar va fi mândru de acesta.

Întrebare: Este posibil acest lucru? S-a întâmplat asta vreodată?

Răspuns: Desigur!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În ce mod, ca un Cabalist, te adaptezi la studenţi şi la grup? Cum te interconectezi şi cum te anulezi?

Răspuns: Așa cum ne adaptăm la copiii nou născuţi și, apoi, în măsura în care cresc şi devin din ce în ce mai adulţi. Ei nu se adaptează la noi, ci noi ne adaptăm tot timpul la ei. Se spune că un copil mic este capul familiei, deoarece familia există pentru el.

De ce am nevoie de un grup: pentru ca ei să mă servească sau ca eu să-i servesc pe ei? Eu trebuie să ridic studenţii la următorul nivel.

Întrebare: Tu, ca profesor, vezi cu claritate dacă grupul, studenţii te percep în mod corect?

Răspuns: Eu ţin studenţii mei în mine însumi ca “o găină pe ouă”. Îi împlinesc, îi controlez, îi ţin din scurt, le provoc anumite reacţii, anumite influenţe, le monitorizez reacţia şi, în conformitate cu asta, eu mă schimb pe mine însumi și nu pe ei. În Cabala, profesorul trebuie să se adapteze la studenţi mai mult decât studenţii faţă de profesor.

Întrebare: Când îți simți studenţii în tine, păstrezi contactul cu ei prin Creator, ori ei sunt în interiorul Partzuf-ului tău spiritual ca un copil în pântec?

Răspuns: Asta înseamnă în Creator, deoarece sistemul numit “pântec”, în care îmi ţin studenţii este Creatorul din mine. Numai în El se nasc următoarele suflete.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există suflete imperfecte?

Răspuns: Sufletele neterminate nu sunt corectate încă.

Întrebare: Reshimot reminiscenţele sufletelor noastre viitoare, lasă o impresie asupra noastră?

Răspuns: Nimic nu dispare. Ceea ce rămâne sunt toate stările sufletelor şi toate tipurile de combinaţii posibile dintre ele. Există chiar şi formule speciale a conexiunii reciproce.

Întrebare: Creatorul poate să ştie ce fel de alegere voi face?

Răspuns: Creatorul face alegerea pe care apoi tu o vei lua.

Întrebare: De ce este frică de a pierde Lumina superioară?

Răspuns: Acesta este egoismul. Nu ar trebui să te implici în aceste lucruri. Gândeşte-te numai la conexiunea cu ceilalţi. Vei obţine Lumina superioară prin ei.

Întrebare: Percepţia mea asupra sufletului cuiva produce schimbări în acel suflet?

Răspuns: Nu. Nu construi nimic pe asta. Să nu depinzi de sufletele altora. Totul se găseşte numai în interiorul tău. O persoană ar trebui să se imagineze pe ea însăşi că fiind unică, ca un caracter liber în lume.

Întrebare: Ce este adeziunea şi cum se simte?

Răspuns: Adeziunea este simţită ca existenţa cu o singură dorinţă, aşa cum este spus: “Eu îmi fac dorinţa ca dorinţa Lui” (Pirkei Avot 2:4). Asta este ceea ce cântă toţi poeţii. Din nefericire ei doar cântă.

Întrebare: În timpul zilei, cât de mult timp ar trebui petrecut în studiu şi în participarea în înţelepciunea Cabala? Cum poate face omul acest lucru în mod calitativ? În ce ar trebui să investească efortul lui?

Răspuns: Investeşte în ea în tot timpul tău liber. Timpul liber este timpul pe care îl poţi aloca Creatorului şi nimeni altcineva nu te controlează. Contul tău începe de aici.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

 

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În Talmud (din cel de-al treilea secol al erei noastre) este spus că: “Toţi cei care condamnă se descalifica pe ei înşişi prin propriile greşeli” (Kiddushin70a). Rezultă că toate defectele pe care le văd în lume sunt în interiorul meu. Ce ar trebui să fac cu asta?

Răspuns: Să începi să te corectezi pe tine însuţi în maniera în care sfătuieşte înţelepciunea Cabala. Atunci când ajungi la o stare de finalizare şi perfecţiune, vei descoperi că lumea este exact aşa.

Întrebare: Cunoaşterea despre spiritualitate poate provoca daune?

Răspuns: Cunoaşterea Cabalistă nu poate fi dăunătoare, deoarece persoana o primeşte în conformitate cu grosimea ecranului pe care îl construieşte în interiorul ei, iar ecranul este anti-egoist. Nu vei putea să faci nimic pentru a face rău altora.

Întrebare: Creatorul, care doar dăruieşte, cum poate să primească plăcerea noastră?

Răspuns: El nu primeşte plăcerea de la noi împlinindu-I nevoia, fiindcă în lumea noastră, atunci când împlinim pe cineva, noi nu primim plăcere din asta, ci din faptul că suntem încântaţi că îi aducem Lui încântare.

Întrebare: Dacă toată lumea, care este în jurul meu, este o reflecţie a ceea ce este în mine, atunci ce este de descoperit în noi? Cine există cu adevărat: voi sau eu?

Răspuns: Voi toţi existaţi în mine, la fel cum toţi ceilalţi există în fiecare dintre voi. Dar ce îmi doresc? Îmi doresc să fiu într-o conexiune mai apropiată de Creator prin calea comunicării dintre noi.

Întrebare: Dacă Creatorul este revelat pentru o persoană într-o stare bună, acest lucru este fals?

Răspuns: Nu. Cel mai important este să nu te distanţezi de contactul cu Creatorul, să nu pierzi conexiunea cu El, indiferent de situaţia în care te afli.

Întrebare: Care este perioada de tranziţie, ori distanţa spirituală de la Adam la finalizarea corecţiei?

Răspuns: Acesta este procesul de dezvoltare al materiei, care este în contact cu egoul. Este necesar să treci printr-o perioadă de recunoaştere a răului şi de corecţia lui, până la asemănarea completă cu Creatorul şi până la adeziunea cu El. Acest ciclu este numit “6000 de ani de existenţaâă a lumii”.

Întrebare: Dacă o persoană a obţinut o corecţie spirituală personală, va mai continua să lucreze în profesia lui?

Răspuns: Numai dacă va aduce beneficiu oamenilor în acest mod. În principiu, el nu mai poate să lucreze într-un loc unde oamenii sunt răniţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Ce i se cere unei persoane pentru a intra în lumea spirituală? Omul trebuie să se separe în totalitate de el însuşi şi să se subjuge Creatorului cu toată inima şi cu tot sufletul său, conform cu toate condiţiile necesare. Omul trebuie să îşi aranjeze restul vieţii sale într-un mod corect. Ar fi bine să scriu ce cred cu exactitate că trebuie să aranjez în viaţa mea corporală şi în cea spirituală. De fiecare dată ar trebui să adaug condiţiile noi, să reduc, să organizez şi poate chiar să şterg unele părţi.

Prin urmare, eu voi creea gradual o anumită imagine a etapei spirituale pentru mine însumi. Nu este aşa de important dacă este prima etapă, a doua sau a treia; condiţiile pentru acestea se schimbă, dar în principiu se păstrează. Este pe baza faptului că avem două proprietăţi: deasupra raţiunii şi alături de ea, în raţiune.

Una nu poate exista fără cealaltă. Este necesar să fim în ambele stări: simţirea anxietăţii, fricilor, terorii, adică a tot ceea ce este legat de dorinţa de a mă bucura; şi în acelaşi timp omul trebuie să fie în puterea dăruirii, în credinţă mai presus de raţiune, în adeziune cu Creatorul pe cât de mult posibil.

De asemenea, deşi credinţa şi adeziunea cu Creatorul anulează dorinţa noastră egoistă şi toate fricile, asta trebuie să se simtă într-o persoană în mod simultan, în paralel. Omul nu ar trebui să se teamă de o asemenea “dublă personalitate”. Omul trebuie doar să poată să folosească aceste două forţe, doi parametrii, împreună, atât primul, cât şi cel de-al doilea, aşa încât să nu fie aruncat fie spre linia dreaptă, ori spre stânga.

Poate prefer să mă mişc în principal în linia dreaptă, deasupra celei stângi şi apoi să o trezesc pe cea stângă faţă de cea dreaptă. Însă, ambele linii există în mine şi eu înţeleg că stau pe două picioare. Numai în acest mod nivelul meu va fi stabil.

Întocmai, datorită faptului că pot să controlez ambele linii, va fi o tranziţie completă, numită: “lucrând pentru Creator în bucurie”. Bucuria vine din faptul că includ două linii opuse şi că pot să construiesc linia de mijloc din ele, prin care îmi construiesc sufletul. Din partea stângă iau dorinţa, iar din dreapta puterea pentru corecţie, ecranul, Lumina reflectată, îmbrăcămintea de pe Lumina directă, iar în acest mod eu construiesc vasul spiritual, Kli-ul.

Aşadar, nu este nevoie să şterg niciun fenomen; omul trebuie doar să ştie cum să trateze în mod adecvat proprietăţile liniilor drepte şi stângi. Totul ar trebuie să fie într-o persoană, dar n-ar trebui să fie aruncat ca un copil mic dintr-o bucurie nestăpânită în suspine. Stabilitatea interioară este necesară.

Societatea trebuie să ajute o persoană să devină stabilă, iar cu ajutorul mediului asta poate fi făcut foarte rapid. Mediul poate potoli bucuria noastră nestăpânită şi euforică, cât şi fricile şi anxietăţile noastre, dacă dintr-o dată intrăm în asemenea vibraţii negative.

Grupul poate să facă asta, deoarece are masa și puterea şi poate ajuta persoana în ambele situaţii. Dacă grupul este pe calea spirituală, atunci fiecare persoană îşi aduce liniile sale, dreaptă şi stângă, care sunt dezechilibrate şi să le echilibrize cu ajutorul grupului. El adăugă la grup puterea liniei drepte şi cea a liniei stângi şi, apoi, echilibrează totul în linia de mijloc prin mijloacele conexiunii comune.

Apoi, în centrul grupului, în lina de mijloc, stâlpul rugăciunii, începe să crească precum un copac. Aceasta este munca cea corectă în ceea ce priveşte Creatorul, care este revelat exact în această linie de mijloc. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/12/18, lecţie pe subiectul: “Din partea de jos a scării la Dvekut permanent”

1 Minutul 5:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

În ciuda faptului că plăcerea spirituală este infinit mai mare decât plăcerea materială, aceasta se revelează omului într-o asemenea măsură şi formă încât nu îl atrage. Prin urmare, acesta continua să urce pe scara corectării sale cu un efort foarte mare.

Este spus că embrionul, prima stare spirituală, vede întreaga lume de la un capăt la altul, inclusiv forţa care îl cuprinde şi cum este controlat. Stă în fata universului care îi este deschis şi totul este al lui!

Apoi, apare întrebare: După acea, omul are puterea să se extragă pe el însuși din egoismul mărunt, dezgustător al lumii noastre, pentru a face un pas mai departe în abundenţă, perfecţiune şi armonie? Răspunsul este da.

Totul dispare fără urmă, permiţând acestuia să cucerească lumea spirituală din nou. De asemenea, dispare într-o asemenea măsură încât nu lasă nicio urmă în afară de o înregistrare informaţională pe care o poate folosi în orice mod. Aceasta se schimbă într-o etapă negativă, într-o cădere, din care trebuie să iasă. Aşa este construită dezvoltarea spirituală: noapte – zi, noapte – zi.

Întrebare: Ce obţine o persoană din aceste schimbări? Pare că este, pur şi simplu, oprit sau pornit, iar tu poţi să faci orice vrei cu ea.

Răspuns:  Desigur. Nu vedem asta în vieţile noastre?

Întrebare: Unde se afla persoana aici? Este neclar.

Răspuns: Nu este nicio persoană. Nu este nici măcar un embrion; abia începe să intre în Partzuf-ul superior, mişcându-se ca spermă, atingând locul ei în uter. Este destul de complicat. Cunoaştem din viaţa noastră, căci conceperea unei fiinţe umane este complicată.

Întrebare: Ce adăugă o persoană care este plimbată prin aceste etape?

Răspuns: O anulare din ce în ce mai mare a ei, însăşi, faţă de forţa superioară.

Întrebare: Deci, totuşi rămâne ceva în memorie din starea perfectă?

Răspuns: Nu. Nu ajută, nu adăugă energie sau un salt înainte. Urcarea are loc numai datorită unei acumulări de eforturi în grup, măsura completă care se numeşte Seah.

A deveni un embrion înseamnă a intra în grup pentru prima dată, ceea ce, pentru o persoană, este ca în pântecul mamei sale.

Din programul TV “Ultima Generaţie” 1/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→