Începând de la Adam, cu cât un Cabalist a trăit mai devreme, cu atât era mai aproape conectat la rădăcină și cu atât se afla mai sus. Toți cei care au venit după el au primit  lumina prin el.

Dar pentru cei care vor să se conecteze cu raza de lumină care vine din infinit, ultimul, cel mai apropiat Cabalist este întotdeauna mai important, deoarece el este cel care ne conectează și ne unește cu lumina, cu Creatorul. Pentru noi, acest Cabalist este Baal HaSulam.

El scrie că a fost onorat să ne transmită înţelepciunea Cabala. Și suntem onorați să avem un astfel de suflet revelat care ne aduce metodologia Cabala, datorită căreia Îl putem revela pe Creator.

Scrierile lui Baal HaSulam sunt singurele potrivite în timpul nostru pentru atingerea scopului spiritual. Doar cărțile lui Baal HaSulam poartă lumina necesară corectării noastre. Pentru a ne pregăti pentru ele, sunt necesare articolele din RABAŞ.

Revelarea Creatorului către creații, adică eliberarea spirituală, trebuie să devină completă pentru toată lumea, adică învățătura lor este o învățătură pentru întreaga lume.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.09.2010, Zi dedicată memoriei lui Baal HaSulam

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este acțiunea în spiritualitate?

Răspuns: Acțiunea în spiritualitate este revelarea unei noi dorinţe în care acum vrei să fii în conexiune cu Creatorul. Aici poți da orice exemplu dorești.

Întrebare: Să presupunem că aduc cafea unui prieten, adică îi împlinesc dorința. Cum pot adăuga o intenție de dragul Creatorului la aceasta?

Răspuns: Îi dai intenția ta prietenului tău odată cu cafeaua. I-o transmiți în materie, în ceea ce faci pentru el, și asta este. Luând această cafea, el poate avea și intenția că face acest lucru pentru a păstra și a spori conexiunea dintre voi. Atunci acest lucru se realizează în acest fel.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 09/07/2025, “A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cine este boul pe care îl facem să lucreze pentru Creator?

Răspuns: Inima noastră vrea să lucreze doar pentru ea însăși și caută doar câștig pentru ea însăși în fiecare mișcare.

Întrebare: Pământul pe care îl cultivă este de asemenea, o inimă, dar una egoistă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ne putem îndruma inima să lucreze în dăruire? Adică, ce va fi acest jug în munca noastră?

Răspuns: Puneți-vă în locul omului despre care se spune că vrea să ridice toate întrebările pe care le are Creatorului și să primească un fel de răspuns. Aceasta este dorința lui. Acum, singura întrebare este: primește el răspunsul la dorința sa sau nu? Dacă nu primește, ce ar trebui să facă?

În primul rând, se spune: “Ca un bou la jug și ca un măgar la povară”. Aceasta înseamnă că ar trebui să-și trateze munca spirituală în acest fel. Dacă ajunge la o astfel de stare de “ca un bou la jug și un măgar la povară” din partea omului, atunci aceasta va fi atitudinea corectă. Atunci Creatorul îi va da cu siguranță putere de dragul dăruirii. Și așa va continua.

Din prima parte a Lecţiei de Cabala 08/07/2025, “A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă ajungem într-o astfel de stare în care corpul nu simte deloc gustul muncii spirituale, deși ieri părea că eşti în dăruire totală, mai are rost să trezești frică în tine?

Răspuns: Nu, poți încerca și vei vedea cât este de imposibil să te agăți de ea, pentru că adevărata frică vine de sus.

Întrebare: Dar dacă eu cad în această stare, care este modalitatea corectă de a o combate?

Răspuns: Roagă-te. Nu-ți pot spune nimic altceva.

Întrebare: Care surse sunt cele mai utile de citit în această stare?

Răspuns: Orice studiem. Acest lucru în primul rând, șterge sentimentul de frică.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Justin Smith în vârstă de 43 de ani, tată a cinci copii, și-a creat propriul canal de YouTube. Și-a dat seama că, deoarece copiii săi sunt constant lipiți de smartphone-uri, nu mai poate vorbi cu ei în niciun alt mod. Pe acest canal, vorbește despre sine – unde lucrează și cum călătorește prin lume. El crede că de acum înainte va comunica cu copiii săi în acest fel, deoarece decalajul va fi atât de mare încât omul nu va mai putea vorbi direct cu copiii. Trebuie să fii acolo unde sunt ei. Ce părere aveţi despre asta?

Răspuns: Cred că este absolut corect. Copiii și-au îndreptat deja atenția exclusiv către ecrane. Nu văd lumea, nu văd peisaje. Îi duci în natură, dar ei continuă să se uite la smartphone-urile lor.

Se urcă într-un avion – nu sunt interesați de avion. Se îmbarcă într-o navă – nici nu sunt interesați de navă. Sunt mereu pe ecranele lor. Dacă le arăți un avion pe ecran – este interesant; o navă – este, de asemenea, interesantă; un peisaj – este, de asemenea, interesant. Dar numai pe ecran!

Adică, acum au o percepție complet diferită și trebuie să luăm asta în considerare. Ce altceva poți face?

Comentariu: Să presupunem că au fost izolați de peisaje. Dar, în acest proces, au fost izolați și de tatăl și de mama lor.

Răspunsul meu: Nu! Tatăl și mama lor sunt chiar în fața lor pe ecran. Pentru copil, este clar. Dar când văd un om în viața reală, este neclar.

Chiar și atunci când stau într-o cafenea sau în altă parte, nu vorbesc între ei; comunică doar prin intermediul smartphone-urilor lor. Deci, cum puteți evita acest lucru? Ce puteți face? Nu există cale de întoarcere.

Întreaga noastră lume este virtuală. Care este diferența dacă îi văd pe mama și pe tata pe ecranul care mi se pare real (chiar dacă nu există de fapt, el formează o imagine în mine), sau îi văd pe smartphone-ul meu? Nu există nicio diferență din perspectiva Cabala. Este doar o chestiune de percepție. Ne-am schimbat ușor simțirile, iar copiii au trecut la o percepție a lumii mai “asemănătoare unui clip”. Trebuie doar să ne adaptăm la asta. Nu există altă cale.

Și cu cât ne adaptăm mai repede, cu atât mai repede vom intra în contact cu copiii. Și vom descoperi brusc că atunci când ne plasăm în interiorul acestui smartphone, doar ca niște capete vorbitoare de mamă și tată, le putem demonstra orice, orice fel de film! Și ei vor înțelege, acesta este principalul lucru. Altfel, nu ne vor înțelege. Vorbești cu un copil, dar el se uită fix la gadgetul său.

Întrebare: Nu credeți că au fost pur și simplu lipsiți de copilărie?

Răspuns: Nu au fost lipsiți de nimic! Pentru ei, aceasta este copilăria. Și în curând copilăria va deveni și mai virtuală. Ce vreți, să vă întoarceți în peșteri?

Comentariu: Aș vrea să mă întorc în curți.

Răspunsul meu: Nu este nevoie! Aceasta este amintirea voastră nostalgică, dar pentru ei, aceasta nu există. Pentru ei, nostalgia este doar pentru smartphone. Dați-le de fiecare dată un smartphone din ce în ce mai avansat și gata, nu au nevoie de nimic mai mult.

Întrebare: La ce va duce asta în cele din urmă?

Răspuns: La realizarea faptului că omul poate percepe întreaga lume printr-un ecran și că lumea însăși nu există. Nu există! Cascade? Puteți găsi cascade pe ecran. Găsiți asta și găsiți aia. Tot ce-mi spun oamenii, tot ce aud, văd în fața mea.

Nici măcar nu trebuie să călătoresc nicăieri, apropo. De ce aș face-o? Totul este în fața mea. Întregul univers, întregul Pământ mic, totul este acolo. Grozav! Pot suna orice prieten și să vorbesc cu el. Nu este nevoie să fugim nicăieri. Cel mult, ne putem întâlni și chiar și atunci, pentru ce? Ca fiecare să se uite în continuare la propriul ecran?

Sunt sigur că omenirea va crea instrumente care să înlocuiască aceste mici telefoane și vom vedea multe în fața noastră – fie prin ochelari speciali, fără ochelari sau în alt mod. Vom simți asta în interior.

De fapt, aceasta este o abordare către lumea reală, nu cea mecanică, pe care și noi o percepem doar în interiorul nostru. Nu știm de fapt ce este în fața noastră, deoarece această imagine a realității se formează în interiorul nostru.

Diverse forțe desenează această imagine a realității în interiorul meu. Deci, de ce ar trebui să mă desprind de dragul acestei “realități”? De ce am nevoie de acești pereți, de toate aceste lucruri? De ce? La urma urmei, putem trăi într-o stare complet diferită.

Comentariu: Dar oamenilor le place să călătorească prin lume…

Răspunsul meu: O vom crea, o vom face și vom călători în felul acesta!

Întrebare: Va fi aceeași senzație?

Răspuns: Și mai bine! Unde pot călători la vârsta mea cu un baston? Dar în felul acesta, pot să mă legăn de pe liane ca o maimuță, să înot, să mă scufund în oceane – voi face totul! Voi fi eu.

Întrebare: Este un lucru bun?

Răspuns: De ce nu? Chiar și acum trăim într-o lume iluzorie. Și ne îndreptăm spre cea reală, cea pe care ne-o vom crea singuri.

În cele din urmă, omenirea va ajunge la un stadiu în care va avea nevoie doar de un smartphone și de minimul necesar pentru a-și satisface corpul animalic. Ce este rău în asta?

Roboții vor lucra pentru a ne oferi ceea ce avem nevoie pentru a ne umple. Și nu-mi pasă cu ce mă voi umple când mă uit în smartphone-ul meu, orice altceva este acolo.

Istorie, geografie, comunicare, călătorii, zboruri, romane, orice vrei, totul este acolo. De ce aș avea nevoie de toate afară? De ce să construiesc aceste turnuri mari și toate cele?

Minunat! Urez bun venit acestei lumi. Nu-mi pare rău pentru nepoții mei, mă bucur pentru ei! Pentru că, în esență, ei construiesc o lume mult mai bună decât cea pe care au primit-o de la noi.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.11.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Ați spus că atunci când omul intră în spiritualitate, nu există dorinţă, nici Aviut, ci doar un Masach [ecran] și lumină reflectată.

Răspunsul meu: Da, tot spațiul gol este umplut cu lumină reflectată. Aceasta, ca pe un film fotografic, începe să ți-l dezvăluie pe Creatorși, în acest gol, descoperi forțe divine, bunătatea absolută.

Toate acestea se manifestă în jurul întregii mase de suflete, care se află în interior, ca și cum ar fi într-un spațiu vast, precum un bebeluș în pântecele mamei. Această întoarcere la cea mai bună stare posibilă este pregătită pentru întreaga umanitate.

Din păcate, oamenii vor începe să o simtă prin suferință, ceea ce îi va împinge involuntar spre ceea ce se numește “dureri ale nașterii”. Nu există nicio cale de ocolire; este nevoie de presiune pentru a da naștere ființei umane, pentru a o împinge în această stare.

Odată ce începem să simțim asta, putem considera munca înțelepților cabaliști practic completă. Experimentând astfel de stări, umanitatea se va grăbi înainte pe cont propriu.

Din KabTV “Am primit un apel. Fotografie a Creatorului”, 21.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este un ,,Hisaron corect” (lipsă de împlinire)? Înseamnă că omul se simte rău?

Răspuns: Nu, un Hisaron poate poate fi simțit de asemenea plăcut. Când omul nu înțelege de unde vine ceva și ce este, când nu vede cauzele și consecințele, motivele, atunci, desigur, este rău. Totuși, în general, dacă nu este așa, atunci este bine să ai un Hisaron.

Nu există o astfel de noțiune de ,,rău” în Cabala. Totul depinde de modul în care îl folosești.

Imaginați-vă un om fără dorinţă – adică, este mort. Uitați-vă câți oameni sunt deprimaţi, cum suferă.

În același timp, oamenii care nu au nimic, dar le strălucesc ochii și lucrul dorit este în fața lor, acest lucru le dă putere de viață. Crezi că omul care are creativitate interioară și-ar schimba ,,arderea” pentru o mediocritate, astfel încât să stea pur și simplu întins, fără să facă nimic? Nu.

Astfel, o lipsă, o senzație de aspirație și dorință, atunci când este prezent un scop, este întotdeauna pozitivă. Când scopul este necunoscut, când nu știi ce și cum, atunci te macină. Acest lucru este rău. Cu toate acestea, totuși este mai bine decât lipsa de sensibilitate și indiferența.

Din KabTV “Am primit un apel. Un Hisaron [o lipsa]”, 29.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Un bou lucrează sub constrângere, sub presiunea stăpânului său. Adică, proprietarul este efectiv prezent în viața sa. Cum putem transforma grupul de zece într-un factor care să ne oblige să mergem înainte?

Răspuns: Există câteva acțiuni pe care le putem întreprinde pentru asta. Mai întâi, observăm cum prietenii își dau putere unul altuia, cum se inspiră reciproc, cum se mențin pe cale. În acest fel, împărtășim treptat puținul entuziasm pe care îl avem fiecare cu celălalt și continuăm să mergem mai departe.

Întrebare: Putem face ca grupul de zece, care este un factor vizibil în muncă, să devină și o extensie a Creatorului, astfel încât Creatorul să fie revelat în grup ca acel proprietar?

Răspuns: Nu, Creatorul nu face asta și nu va face asta. Pentru că atunci s-ar dovedi că lucrăm pentru Creator pentru că Îl simțim.

Întrebare: Dar ideea nu este să lucrăm de dragul Creatorului?

Răspuns: Ideea este să lucrăm de dragul Creatorului pentru că vrem să Îi oferim mulțumire.

Întrebare: Poate un bou să ajungă la o stare în care să lucreze nu din constrângere, ci pentru că vrea să-l mulţumească pe proprietar?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie îndeplinite mai multe condiții. Munca nu trebuie făcută sub presiunea Creatorului. Omul trebuie să-și construiască corect dorința către Creator, adică să-I ofere mulțumire Creatorului, și trebuie să fie liber în acest sens. El trebuie să decidă că scopul său este să-I aducă mulțumire Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 08/07/2025, “A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce nu se realizează prima iubire? De ce? Ce sentiment!

Răspuns: Deci tu ai visa mereu la asta.

Întrebare: Despre acest tip de iubire?

Răspuns: Despre însuși sentimentul de iubire, despre acest sentiment. Dacă te-ai conecta, ai ruina acest sentiment. Creatorul îl plasează între oameni și este în această formă spirituală în care tinzi spre el, dar este de neatins.

Întrebare: Deci Creatorul spune: “Ține minte mereu?”

Răspuns: Da, este undeva în tine.

Întrebare: Acest sentiment când ești gata să renunți la tot, să uiți de tine, să te pierzi în altul?

Răspuns: Corect.

Întrebare: Asta se blochează în inima unui om ca o așchie și rămâne acolo pentru totdeauna?

Răspuns: Da, toată lumea îl are.

Întrebare: Pe cine iubesc? Iubesc această persoană în momentul primei iubiri?

Răspuns: Nu, nici măcar nu vezi o persoană, de fapt. O privești cu ochii greșiți. Ești îndreptat către o scânteie într-o persoană care te atrage și asta este. Și vrei să vezi această scânteie tot timpul.

Întrebare: Oare așa caut mereu acest tip de iubire?

Răspuns: Nici măcar nu trebuie să o cauți; ești deja dependent de ea.

Întrebare: Se întâmplă asta ca să știu că există iubire?

Răspuns: Da, ca să știi ce este dorul.

Întrebare: Și să te străduiești pentru el?

Răspuns: Da, dar, de regulă, nimeni nu se căsătorește cu prima sa iubire.

Întrebare: Există, cum spuneţi, o Forță superioară în spatele acestui lucru? Este Creatorul în spatele tuturor acestor lucruri?

Răspuns: Desigur, totul merge conform programului superior! Este bine gândit; așa ne educăm.

Întrebare: Putem spune că asta înseamnă că următoarea propoziție va fi: “Creatorul este iubire”, “Dumnezeu este iubire”? Asta vrea El să ne spună?

Răspuns: În cele din urmă, după ce ai trăit una sau mai multe vieți și ai acumulat mai multe astfel de impresii din primele tale iubiri. Atunci vei simți ce este cu adevărat: “Ce este iubirea adevărată?”

Întrebare: Atunci voi simți că nu era vorba despre ea, ci despre Creator?

Răspuns: Desigur, nu despre ea. Nici măcar nu ai văzut-o. Au pus doar o scânteie în ea pe care ai urmărit-o tot timpul. Deci nu există nimic acolo.

Prin urmare, este foarte, foarte rar ca oamenii să se întâlnească pentru prima dată (la școală sau în altă parte), să se îndrăgostească, să se căsătorească, să aibă copii, să-și întemeieze o familie și astfel să-și trăiască viața. Am văzut câteva cazuri de genul acesta… Am fost întotdeauna interesat să-i urmăresc. De regulă, au mulți copii. Și cumva se înțeleg foarte, foarte clar.

Comentariu: Da, acestea sunt cupluri fericite.

Răspuns: Acest lucru este foarte rar.

Comentariu: Este un fel de dar de sus.

Răspunsul meu: Acest lucru este dat pentru a ne da seama că trebuie să căutăm iubirea eternă, superioară, adevărată. Nu de la bărbat la bărbat, sau de la bărbat la un partid sau patrie. Doar către Creator. Prin alți oameni.

Comentariu: Prin iubirea pentru oameni, la iubirea pentru Creator.

Răspunsul meu: Da. Iubire pentru Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 06.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce vor să spună cabaliștii când spun: “Totul trebuie să înceapă și să se termine cu Creatorul”?

Răspuns: Se spune că totul trebuie să înceapă și să se termine cu Creatorul, deoarece Creatorul este cauza a tot ceea ce se întâmplă în mine; din moment ce includ întregul univers, îl simt, este imprimat în mine.

Prin tot ceea ce simt – natura minerală, vegetală și animală și oamenii – Creatorul îmi vorbește și mă ajută să mă acordez astfel încât prin aceste senzații, să pot ajunge la El și să-L simt.

Dacă acționez în acest fel, încep să înțeleg limbajul Creatorului, cum îmi vorbește prin toate influențele asupra mea, prin calitățile mele interioare și cum mă tratez eu pe mine însumi. Tocmai El este cel care trezeşte inițial toate simțirile și realizările mele în mine.

El mă face să înțeleg că face asta pentru ca eu să vreau să-L descopăr în toate, ca fiind cauza principală a mea, a senzațiilor și gândurilor mele, și apoi să încerc să-mi dau seama din ceea ce am primit de la El în inima și mintea mea cum Îl pot găsi prin această imagine. Simțind întreaga imagine, o percep ca dialogul Său cu mine.

Așa comunică Creatorul cu mine, fără să Se ascundă în spatele acestei imagini, iar eu trebuie să evoluez pentru a-L putea simți. La urma urmei, când vorbești cu un copil mic care încă nu știe să vorbească, el dă din brațe și din picioare, se uită la tine și nu știe cum să te înțeleagă. Dar, treptat, prin astfel de eforturi, începe să te înțeleagă din ce în ce mai bine.

Același lucru se întâmplă și cu noi. Ca un copil mic, trebuie să “dăm din picioare” cu toate calitățile și capacitățile noastre și să încercăm să înțelegem prin această imagine care este constant imprimată în noi ceea ce vrea El să ne spună prin aceasta; trebuie să pătrundem prin ea cu o viziune pătrunzătoare și să-L vedem pe Creator.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru seamănă cu o mamă care se apleacă peste un copil și îi vorbește, iar el nu știe cum să reacționeze la asta. Exact așa ar trebui să ne simțim în relație cu lumea, iar apoi vom intra treptat în contact cu Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.10.2013, “Grup și diseminare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→