Avraam, care a fost un preot în Babilonul antic și unul din adepții și urmașii învățăturilor lui Noe, a fost primul care a realizat că tot ceea ce s-a întâmplat cu națiunea a fost intenționat.

Este greu de realizat că rezultatele negative, ceea ce poate distruge o societate ideală, poate să provină de la forța superioară bună.

Dacă oamenii care trăiesc împreună în pace și au relații de prietenie simt, brusc, că nu se înțeleg și simt că se separă tot mai mult și chiar se urăsc, se pot întreba dacă forța care conduce lumea este, de fapt, bună și binevoitoare.

Aceste întrebări preocupă, în general, pe cabaliști și nu pe oamenii obișnuiți.

Separarea care a fost brusc simțită în Babilonul antic a condus pe preoți și înțelepți să creadă în existența a doi dumnezei: unul bun și unul rău care sunt în conflict și asta se reflectă în viața noastră, în această lume. ”Probabil forța negativă va predomina asupra forței pozitive. Și poate că ea nu există, ci o serie de divinități de toate tipurile”.

În final, oamenii au început să fie politeiști, negând astfel providența unei forțe în această lume. Avraam a considerat asta ca păgânism. A fost în total dezacord cu asta, pentru că el a descoperit că nu exista decât o singură forță și o providență în această lume, și nu mai multe forțe în care babilonienii credeau, când au văzut binele și răul în toate manifestările sale în lumea noastră, care se contraziceau și distrugeau totul.

Avraam a afirmat că totul provine de la o forță, dar omenirea a demonstrat dezechilibrul său cu întregul sistem, la fel ca într-un experiment, astfel încât ea va începe să studieze și să înțeleagă acest lucru. Noi trebuie să înțelegem, să simțim, să-l aducem mai aproape de noi sau să ne apropiem de el. Trebuie să ne conectăm cu atributele sale bune și atributele sale rele care ne sunt revelate și acesta este motivul pentru care lumea pare un loc teribil.

Există o singură conducere a creației care funcționează prin aceste două forțe opuse: bune și rele. Trebuie să controlâm aceste două forțe și să le unim pentru ca să avem o forță pozitivă care să învingă forța negativă și forța negativă ar trebui să crească forța pozitivă.

Astfel, revelarea forței răului continuă la o persoană, obligând forța pozitivă să atingă un nivel numit Creatorul. Asta este, de fapt, ceea ce Avraam a descoperit și a început să explice și să disemineze atitudinea sa față de natură, misiunea omului, scopul vieții.

Totuși, foarte puțini au fost de acord cu el, de fapt, au fost doar câteva mii de persoane în vechiul Babilon.  El i-a separat de toți ceilalți oameni care aveau propriile lor  și înclinații, și a început să-i învețe. Astfel, fiecare grup a urmat propria sa cale.

Din ”scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, Leviticul (Aharei): ”Goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, născută în casă sau în afara casei, să nu o descoperi”.

Este problema unui sistem de cooperare între părțile masculin și feminin ale vasului general (Kli).

Fiecare parte a vasului de primire este un atribut feminin. Atributul masculin este atributul de dăruire care nu se poate conecta la atributul feminin (dorința de primire) dacă cele două provin din conexiuni incorecte între ele.

Astfel, interdicția de ”Goliciunea surorii tale…să nu o descoperi” face referire la faptul că este imposibil pentru cele două părți să se conecteze atunci când nu există Lumină de Hassadim. Pe scurt, este vorba despre acoperire, îmbrăcăminte pe Lumina de Hochma.

Cel puțin douăzeci de atribute ale fiecărei Lumini și numele lor sunt clarificate în Talmudul celor zece Sfirot (Studiul celor zece Sfirot) deoarece asta este foarte dificil de explicat. Totuși, trebuie să înțelegem că suntem în această lume doar în scopul de a munci asupra corectării sufletului.

Acum, la nivelul actual al evoluției noastre, suntem în sistemul numit această lume și trebuie să existăm în el un anumit timp și să efectuăm anumite acțiuni, și să trecem apoi la altceva.

Tora vorbește doar despre corectările pe care trebuie să le îndeplinim fiind la nivelul acestei lumi, când ne simțim în interiorul unui corp, prin mijloace corporale. Tora nu vorbește de restul ocolului imens pe care trebuie să-l traversăm, nici de alte părți ale drumului nostru.

Atunci când vorbim despre această lume sau de lumea noastră, ne referim la starea noastră actuală și la ceea ce gândim și simțim acum. Aceasta se datorează lumii noastre care este o anumită condiție. Suntem plasați într-un anumit bloc care a fost spart în timp, spațiu, mișcare și așa mai departe și trebuie să efectuăm anumite acțiuni asupra noastră în timp ce trăim în el.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora vorbește despre ceea ce se întâmplă la nivel spiritual dar, personajele sale au fost cabaliști și au existat cu adevărat. Tora nu vorbește decât despre intrarea unei persoane în lumea spirituală. Ea nu descrie fenomene și evenimente din viața fizică, ci numai drumul intern al unei persoane pentru a ajunge la Creator.

În acest sens, Adam și Noe au fost persoane reale care au trăit pe Pământ, au învățat oamenii în școlile lor cabalistice, și i-a numit copiii lor sau descendenți. Deoarece evenimentele descrise în Tora s-au petrecut la nivel spiritual, este imposibil de spus că toate s-au petrecut în viața fizică.

De exemplu, a existat cu adevărat un potop? Timp de mii de ani de dezvoltare umană s-au întâmplat, cu adevărat, tot toiul de catastrofe naturale. Dar, povestea potopului vorbește despre cele două caracteristici cu privire la forța mare a apei, o caracteristică bună de dăruire pe care apa o simbolizează (partea dreaptă) și o forță rea a apei care îneacă, distruge, provoacă tsunami și așa mai departe (partea stângă).

Povestea lui Noe este specifică acestui subiect și nu cu privire la o catastrofă naturală mondială în lumea noastră.

Tora vorbește despre modul în care o persoană înțelege în ce mod trebuie să se ridice deasupra caracteristicii de judecată, puterea care există în apă și, printr-un soi de relație cu această putere, poate să se realizeze pe sine corect în interiorul acesteia. Ea trebuie să construiască o arcă, mediul corect închis în care caracteristicile apei vor fi bune pentru ea, și nu nemiloase sau mortale.

La nivelul său contemporan de cunoaștere cu privire la sistemul de conducere, Noe a făcut o descoperire formidabilă pentru generațiile viitoare de cabaliști, arătând cum este posibil să se treacă de la forțele naturale violente, puternice și amenințătoare spre cele bune și folositoare.

Asta pentru că, înainte de Noe, oamenii erau neputincioși în fața naturii precum copiii mici. Și, metoda sa a permis să îmblânzească forța amenințătoare a naturii. Astfel, nivelul lui Noe a fost necesar pe drumul omenirii spre realizarea și controlul întregului sistem de conducere.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Comportamentul virusului Ebola, agresivitatea sa, cruzimea sa, posibilitatea de a se instala în interiorul unei persoane și să o ucidă în interior, reflectă societatea umană contemporană ca într-o oglindă. Se pare că răspândirea virusului mortal pe continente este o consecință a creșterii violenței în rândul oamenilor?

Răspuns: Desigur, lucrurile sunt legate. Perturbând echilibrul pe plan uman, îl proiectăm la nivelurile inferioare, provocând un dezechilibru în corp.

Pare numai că trupurile noastre există separat. Dar, de fapt, el plutește în general în supa generală și starea sa internă este aceeași ca în supa exterioară. Existăm în interiorul unui sistem care nu ne percepe ca organisme distincte.

Comentariu: Nici o frontieră nu poate opri virusul Ebola. Dacă acum, epidemia a apărut în Liberia și în alte țări din Africa de Est, asta nu înseamnă că va rămâne acolo. Se înțelege că întreaga omenire este un singur corp dar noi nu înțelegem acest lucru.

Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că s-a trezit prea târziu pentru a lupta împotriva virusului, numai după ce a trecut dincolo de granițele Africii și brusc, a devenit o problemă mondială. În timp ce făcea ravagii în Africa, nimeni nu s-a îngrijorat dar, când a ajuns în Statele Unite și în Spania, oamenii au inceput să strige și s-a făcut remarcată. Se pare că epidemia se află deja la o scară catastrofală.

Răspuns: Noi credem că epidemia are originea în Africa, datorită nivelului scazut al vieții. Dar, motivul este că neglijăm aceste țări, nu ne ocupăm de ele, și nu le acceptăm ca făcând parte din familia noastră. Neglijența noastră a condus la o epidemie acolo și apoi, va veni la noi.

Întrebare: Deci, se pare că punctul slab, ceea ce neglijăm în societatea noastră umană, devine un focar convenabil de infecție, unde poate penetra și începe să se propage în tot corpul? Ca și cum ne-am răni la un deget la picior producând o inflamație, și nu acordăm atenție la asta, până ce se răspândește mai mult?

Răspuns: Putem chiar să facem un calcul pur pragmatic, cât ne va costa asta acum pentru a combate epidemia viruslui Ebola, în raport cu cât de mult am petrecut pentru a stabili un echilibru minim și a ridica țările africane la nivelul tuturor celorlalte.

Din kab.tv, ”o nouă viață”, 19.10.2014

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană atunci când intră în cinematograf și este impresionată de atmosfera sa deosebită? Unde se duc gândurile sale cotidiene și grijile sale?

Răspuns: Este un fapt cunoscut că peștii mari îi mănâncă pe cei mici. Deci, dacă o persoană care privește evenimentele pe scenă, dă dovadă de o mai mare emoție decât toate celelalte emoții ale sale, atunci uită toate grijile sale.

În timpul marii depresii din Statele Unite în timpul anilor 1930, oamenii au cumpărat bilete de cinema în loc de pâine. Filmul a fost mai important decât hrana, pentru că le-a provocat mari emoții. Ei au uitat de sine în timpul filmului și nu au avut nevoie de pâine.

Întrebare: De ce este atât de important pentru o persoană să uite de sine câteva ore?

Răspuns: Asta le dă o satisfacție nelimitată. Pâinea poate să le umple stomacul dar, în timp ce mănâncă, persoana va înghiți fiecare bucată cu lacrimi, cu suferință, deoarece este săracă și nefericită. În acest fel, nu scapă de dificultățile și problemele pe care viața le aduce. Ea se neliniștește pentru familia sa, soțul său, copiii săi și vede cât este de neputincioasă și slabă.

Dar, atunci când merge la cinema și experimentează viața unui rege la un castel, care este atât de îndepărtat de viața sa, este pregătită să plătească pentru această experiență. Ea se identifică cu actorii și se simte ca egala lor. Ea petrece două ore într-o lume magică. Devorat de performanță, publicul încetează să mai existe; el devine un burete care absoarbe tot ceea ce se întâmplă pe scenă.

Întrebare: Dar, unde merge propria sa viață în timpul acestor două ore?

Răspuns: Propria sa viață dispare, și ea simte ca și cum ar exista într-un vis minunat. În realitate, viața noastră actuală este, de asemenea, un vis…Dar, asta este o altă poveste.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 22.05.2014

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Într-un mare grup, un grup de zece ajută prietenii, au grijă unul de altul și se susțin reciproc în studiul lor și în diseminare dar, pe de altă parte, asta înlocuiește un pic atitudinea față de grup și creează o anumită formare egoistă în interiorul grupului. Există concurență între grupurile de zece. Cum putem rezolva acest dualism într-un mare grup?

Răspuns: Este o stare foarte bună, dar încă nu am experimentat-o de ajuns, este deci dificil a răspunde la această întrebare. Poate că avem nevoie să ne organizăm într-o manieră nouă și să creăm un alt tip de conexiune între noi.

Este mai ușor să se interacționeze într-un grup mic. Dar, ce putem face într-un grup mare unde, fără îndoială, o sută de oameni se împart în grupuri de zece? Trebuie să existe o conexiune, între ei, de asemenea.

Când asta se întâmplă într-un sistem comun, fiind într-o singură rețea comună, ”Fiecare este, practic, nimic”. Doar cei zece sunt un Minian. Un Minian se traduce din ebraică prin ”a calcula” (de la cuvântul Mune). Cu alte cuvinte, numărătoarea începe cu zece.

În sistemul spiritual, un grup de zece reprezintă o unitate, un nod care conține zece persoane. Dar ele nu sunt un nod, ci un Minian până ce ele se unesc ca un singur om cu o singură inimă. Minian este o unitate simplă, zece regrupați ca unul singur.

Cei zece trebuie să se conecteze unii cu ceilalți ca o ierarhie: mai întâi, zece persoane se conectează ca unul singur și, la nivelul următor, zece grupuri se conectează ca un singur grup, etc.

Asta nu a existat niciodată înainte în lume. Și trebuie să avansăm treptat, pe măsură ce învățăm din experiență. Și am da un exemplu de sus.

Deci, problema rămâne. Vreau ca fiecare să simtă că asta este o problemă deschisă și că noi nu știm ce să facem, pentru că acest lucru este de fapt, un fel de cerere pentru o soluție.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 08.10.2014, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Pot exista acele stări când suntem atât de integrați în grup, venim la lecții și menținem conexiunea cu prietenii, ca și cum totul ar fi în interiorul nostru și nu ar exista nici o forță externă, Creatorul. Se pune întrebarea, dacă această forță există în exterior sau noi o construim singuri?

Răspuns: Creatorul se joacă cu noi. Vă oferă, precum copiilor mici, ocazia de a vă arăta ce sunteți, faptul de a fi independent, plin de înțelegere, isteț și curajos.

Trebuie să vă opriți la timp. Nu poate exista avansare, doar dacă El vă trage, vă poartă pe aripile Sale, vă trage înainte sau vă împinge din spate.

Nu avem motor! Motorul nu este în noi, și combustibilul vine de la El. Noi nu dispunem de asta! Este făcut intenționat pentru a ni se arăta mai târziu la ce distanță am ajuns.

Trebuie să echilibrăm totul, și să nu ne plângem că nu avem nimic. Nu suntem nimeni și nu avem nimic, adică suntem ca o cârpă în picioare sau o grămadă de mecanisme sparte. Nu, asta trebuie să se găsească la mijloc, undeva între cele două.

În fiecare moment al existenței noastre, trebuie să simțim necesitatea forței superioare: necesitatea de a recunoaște binele și răul, necesitatea de a face diferența între ele, necesitatea unei alegeri corecte pentru direcția mișcării spre înainte.

Așa cum a explicat Baal HaSulam, trebuie să mergem corect înainte, exact în linia de mijloc. Asta înseamnă că, fără o conexiune la nivelul următor, la linia superioară, o categorie superioară, nu sunteți capabili de a face ceva.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Lecția 2, 19.09.2014

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, „Leviticul” (Shemini), 11: 41-11: 42: Si orice creatură târâtoare care se târăște pe pământ este o urâciune; ea nu va fi mâncată. Orice [creatură], care merge pe burtă, și orice [creatură] care merge pe patru picioare [] până la orice [creatură] care are mai multe picioare, dintre toate creaturile târâtoare care se târăsc pe pământ, nu veți mânca, pentru că ele sunt o urâciune.

Târârea pe pământ este cel mai scăzut nivel al dorințelor egoiste. Este imposibil să le creşti la un nivel care să poată fi folosit sau consumat ca hrană.

Ce simbolizează mâncarea si mâncatul? Este folosirea unei dorințe de nivel animal, în scopul de a revigora nivelul vorbitor. Cu toate acestea, acest tip de dorințe nu pot fi nici măcar detașate de pământ (de ego).

Dar toate aceste imagini sunt alegorice. De fapt, trebuie să ne uităm la aceste dorințe în noi și să le sortăm.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cărţii Eterne” 22/01/14

Filed under: Munca in grup, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este „Judecata și mila” în spiritualitate? Ce au în comun cu moralitatea obişnuită?

Răspuns: Baal HaSulam scrie că mulți oameni cred că Tora vorbeşte despre moralitate, dar, de fapt, este o imensă şi nefericită greşeală de interpretare.

Moralitatea se bazează pe experiența de viață. O persoană acumulează cunoștințe esențiale de la diferite situații de viață. Dar știința Cabalei nu este asociată cu experientele noastre de viată corporală. Noi urmăm sfatul cabaliștilor care ne trag „de ureche” în realitatea superioară,unde urechea se referă la nivelul Bina (dăruirii). Cu alte cuvinte, eu nu învăţ din viața mea obișnuită; dimpotrivă, mă ridic deasupra experienței sale!

În această lume, am de-a face doar cu egoismul meu. Dau sfaturi care se bazează pe ego-ul meu și servesc pentru a-l beneficia. Avertizăm un copil să nu se apropie de un câine furios sau îl va muşca. Tot ceea ce sunt capabil este de a diferenția lucrurile care sunt bune sau rele pentru mine; și asta este tot cea ce face moralitatea.

Dar înțelepciunea Cabalei nu funcționează pe baza fricii și pedepsei. Ea ne învață să ne schimbăm dorințele și să le expunem Luminii.

Cu alte cuvinte, ne învață cum să ne corectăm intern pe noi înșine, mai degrabă decât să ne reprimăm sau să ne speriem. Nu ne amenință cu un „câine furios” sau cu un Creator „abuziv”.

Cabala nu ne intimidează, nici nu garantează vreo răsplată în lumile viitoare. Nu manipulează egoismul nostru; mai degrabă îl corectează cu Lumina care Reformează.

Combinația de judecată și milă în spiritualitate este un amestec de Bina (dăruire) şi Malchut (recepție), un grad de includere a Binei în Malchut și invers, precum și capacitatea lor de a se sprijini reciproc.

Malchut intră în Bina și o picătură de judecată pătrunde mila și o diminuează. Cu alte cuvinte, incapacitatea lui Malchut de a se potrivi cu Bina declanşează o contracţie a acesteia, dar, în același timp, dezvăluie Bina la un grad de potrivire a lui Malchut la ea.

Prin urmare, includerea lui Bina în Malchut are loc și Bina aduce o porțiune de milă în Malchut. In acest moment, Malchut intră în Bina și contribuie cu o porțiune de judecată în cea din urmă, definind astfel cât de mult Bina permite lui Malchut să dăruiască și să primească și identifică gradul conexiunii lor.

Aceasta înseamnă că, atunci când o măsură de milă se conectează cu o măsură de judecată, ele încep să lucreze împreună la ambele capete. Partea superioară se contractă și utilizează o porțiune de judecată, deși ar fi preferat să se dezvăluie prin expunerea milei.

Partea inferioară se străduiește să obţină o măsură de milă, acesta fiind motivul pentru care contribuie cu o proprietate de judecată la partea superioară și rostește: „Nu-mi dărui! Te voi opri!”

Sau spune: „Te poţi dezvălui complet! Eu nu voi primi nimic de la tine, oricum. Îmi voi folosi ecranul și voi primi de la tine numai în măsura asemănării mele cu tine! ”

Acest lucru nu are nimic de-a face cu amenințări sau moralitate. Dimpotrivă, este vorba despre libertatea absolută de explorare și singura libertate de voinţă care există.

Din lecția „Beit Shaar a Kavanot” 21/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Trăim într-o „bulă” a naturii, minerală, vegetală şi animală. Prin aceasta ne furnizăm cele necesare existenţei noastre. Iar acest mediu ne „transmite” exact acele condiţii necesare avansării noastre.

Astfel, ne sunt date o abunenţă de schimbări. Intr-adevăr, în general este necesar să înţelegem că procesul care a început cu Bing Bang continuă şi astăzi şi, pe durata întregului acest proces, puterea generală a dezvoltării ne-a mişcat către scopul ei, către echilibrul complet.

În timpul acestui proces, pe suprafaţa pământului s-a dezvoltat natura minerală, vegetală şi animală şi după aceea specia umană. La un anumit moment al istoriei, că a vrut sa nu a vrut, specia umană a trebuit să ia „frăiele” în mână, adică instrumentele de conducere, pentru a fi incluse în mod corect în dezvoltare.

Din acel moment, ne-am implicat în acest proces, însă nu cum am făcut înainte. Până se devenim conştienţi de situaţie, ne-am dezvoltat instictual, similar cu natura minerală, vegetală şi animală, printre care există, de asemenea, multe probleme, necazuri şi presiunea circumstanţelor, inclusiv dezastre.

Dar cu cât ne-am dezvoltat, cu atât am devenit mai legaţi de proces, participăm la el conştient şi cu înţelegere şi astfel avem mai multe probleme. Pentru moment, depindem de: acceptăm mesajul noi înşine, ne dezvoltăm împreună cu natura? Dacă da, ne va fi bine, iar dacă nu, ne va fi rău, funcţie de nivelul nostru de dezvoltare.

Adam a fost primul care a descoperit procesul general al evoluţiei prin care trebuie să trecem, nu numai la nivel material „animal”, dar şi la nivel uman. Începând cu Adam, care a trăit acum 5775 de ani, am trecut la o nouă fază. Suntem „înglobaţi” în natură; conform cu nivelul participării la acest proces, suntem gata să ne ridicăm şi să ajungem, împreună cu celelalte nivele, mineral, vegetal şi animal, la o dezvoltare uşoară, rapidă şi plăcută.

Dezvoltarea naturala este caracterizată în general de stadii foarte stricte. Ele sunt similare unei naşterii dificel, sunt conectate la stress, probleme şi pericole şi sunt acompaniate de fenomene naturale dramatice. De miliarde de ani Pământul s-a răcit, întărit şi din nou s-a încălzit, datorită presiunii magmei.

Erele geologice s-au succedat, natura pământului a fost schimbată, specii individuale au murit iar altele au apărut, încălzirea şi răcirea au alternat şi, în final, am ajuns la situaţia prezentă, care nu este cea finală. Continuăm să ne dezvoltăm şi, mai mult, mai rapid decât în erele anterioare.

În general, toate acestea depind de forţa generală a naturii, pe care înţelepciunea Cabala o explorează în adâncime. Conceptele „divinitate” şi „natură” sunt identice, pentru că acestea  vorbesc despre o putere care are un plan general precis, în care trebuie să ne integrăm, să îl înţelegem şi să îl realizăm gradual. Trebuie să fim incluşi în el conştient, descoperind o participare la acesta din ce în ce mai mare. Această integrarea este şi ea înregistrată în el.

Întorcându-ne la Adam, el a fost primul care a descoperit acest program şi a înţeles faptul că natura caută echilibru. Asta înseamnă că ne echilibrăm cu natura minerală, vegetală şi animală şi astfel construim echilibru între noi la nivel uman, astfel încât şi ultimul om de pe faţa Pământului va simţi că nu există nicio separare sau detaşare dintre noi şi tot ceea ce se găseşte în afara noastră; aceasta se numeşte dezvoltarea conştiinţei. Iar cu acest sistem unificat, eu sunt în armonie, în reciprocitate, în homeostază, într-un schimb reciproc de materiale, gânduri şi dorinţe.

În acest fel, trebuie ca în final să anulez toate detaşările şi golurile dintre ceea ce simt acum ca sine şi ce simt extern. Pielea mea nu mă mai separă de lume şi de mediu. Ating conştientizare şi înţelegerea faptului că totul aparţine unui singur sistem unificat; totul este esenţa sinelui.

Aşa arată nivelul uman. Corpurile noastre aparţin lumii animale, în timp ce esenţa noastră aparţine nivelului uman, care este mai înalt. Unicitatea lui constă în faptul că percepem şi vedem lumea ca un singur întreg.

În această singură şi unică lume, descoperim puterea unică a naturii, care conduce totul, iar noi ne identificăm şi ne contopim cu ea. Oricine care a încercat să realizeze natura ca un un echilibru al unei singure lumi, a descoperit şi obţinut acest proces exact până la starea lui finală, unde ne contopim cu forţa înconjurătoare a naturii.

Aşa arată ultima „staţie” pe drumul dezvoltării. Nu ştim ce se va întâmpla după asta. Cu adevărat, există şi alte etape care urmează…

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 21.10.2014

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→