În Pregătire pentru Convenţia Integrală.

Viitorul bun al Omenirii.

Realitatea în care ne aflăm este descrisă de influenţa Luminii asupra dorinţei.

Putem schimba relaţia dintre Lumină şi dorinţă, conştient sau inconştient, constant, pe etape, inteligent, cu propriile puteri, printr-o muncă comună, sau la întâmplare aşa cum este scris: “Creatorul va împlini ceea ce mă preocupă pe mine”(Psalmi 138:8).

Oricum ar fi, realitatea pe care o percepem, cea fizică cât şi cea spirituală, este descrisă prin acţiunea Luminii asupra dorinţei. Iar când vom atinge echivalenţa  dintre Lumină şi dorinţă, completându-le, făcând pace între ele, aducem pace întregii lumi.

De aceea chiar şi oamenii fără punctul din inimă, care nu sunt pregătiţi să facă o conexiune între Lumină şi Vas şi să echivaleze forma lor prin Masach şi Ohr Hozer, văd lumea diferit. Ei nu văd ca fiind lumea spirituală pentru că nu au componente spirituale în senzaţiile lor. Cu toate acestea ei aspiră la unitate prin diferite dorinţe, cum ar fi să spunem dorinţă pentru bani, securitate, educaţie, onoare, său control,  vor fi elieberaţi de toate problemele lor.

Binenţeles, treptat alte probleme vor fi descoperite pentru a avansa, dar vor vedea că lumea se apropie de bunătate, de fiecare dată. Iar aceasta este calea bună , calea Torei, ci nu calea suferinţei. Ca rezultat al influenţei inconştiente a Luminii asupra lor, vor vedea schimbările în bine. Vor descoperi sistemul de operare al realităţii, adică vor vedea că datorită relaţiilor bune dintre ei, lumea se va schimba, percepţia lor se va schimba şi reacţiile lor interioare la ceea ce se întâmplă se vor schimba.

Vor fi ei mai sănătoşi? Da. Vor descoperi şi alte fenomene pozitive? Da. Vom vedea cum ei vor activa forţele interioare conectate la natura minerală, vegetală şi animală.

Depinde de noi să înţelegem că avem cea mai puternică armă care există. Toate forţele naturii sunt pentru noi, chiar şi Creatorul, de fapt El vrea să ne spună: “Vă rog, folosiţi-Mă. Totul este în mâinile voastre.”

Când aducem pace lumii, oamenii vor fi implicaţi doar într-o conexiune circulară. Probabil o parte din ei vor lucra aproximativ o oră pe zi; iar în restul de timp cu toţii vor fi implicaţi mental, prin gânduri, în cum să se asemene Creatorului şi vor simţi plăcere din asta.

Încă nu înţelegem cum vă fi asta, dar aşa vă fi. Va deveni centrul vieţii. Pe lângă necesităţi, oamenii vor fi implicaţi în conexiunile dintre ei, în a aduce conexiunile dintre ei la o adâncime din ce în ce mai mare, la sensibilităţi mai adânci, până când corpul fizic şi lumea materială vor fi descoperite ca imaginare.

O altă lume vă fi dezvăluită; conexiunile deasupra acestei lumi vor fi descoperite şi vom începe să vedem că toată această pânză de păianjen este interdependentă. Ca rezultat lumea vă începe să înţeleagă înţelepciunea, gândul creaţiei care este latent în toate părticelele sale. Aceasta este strălucirea Divinităţii, revelarea Divinităţii.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă Etape Pe Drumul Către Unitate, Punctul 8

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Rabash, Chestiunea începutului și concepției: De aceea prima fază a lucrării lui Dumnezeu este faza concepției, Ibur, ceea ce înseamnă că o persoană se anulează pe sine și intră în pântecul mamei sale într-o stare de concepție.

Asta înseamnă că anulează iubirea de sine numită Malchut, care, la început, este numită dorința de a primi pentru a primi, și intră faza vaselor de dăruire care este numită faza Bina.

O persoană se restricționează pe sine prin Lumina care Reformează și începe să muncească de la o stare de embrion. Toate umplerile vin ca rezultat al muncii noastre împotriva egoului nostru. Este efortul depășirii tulburărilor, problemelor și confuziilor prin care trecem, care este de fapt umplerea vasului nostru spiritual.

Creatorul este bun și generos. Noi trebuie să muncim ca să devenim o ființă uman㸠Adam, care înseamnă cel care Îi seamănă (Domeh-din aceeași rădăcină, în ebraică) Creatorului. Dar trebuie să urmăm exemplul Creatorului pentru a-I semăna, ca o mamă care le spune copiilor ei: Trebuie să vă purtați frumos unul cu altul; de ce vă certați și vă bateți tot timpul? Asta înseamnă că trebuie să urmăm exemplul mamei și tatălui pe măsura purtării lor față de noi.

Nu există nimeni altcineva pe care putem lua ca exemplu, decât pe ei. Nu există copii buni de la început și nu putem decât să urmăm exemplul adulților, al părinților. Trebuie să ne purtăm unii cu alții cu aceeași dragoste cu care ei ne tratează pe noi. Atunci fiecare dintre noi va fi numit Adam, cel care Îi seamănă Creatorului. Este foarte simplu, și asta este tot ceea ce noi trebuie să facem.

Dacă Creatorul este bun și față de cel rău și față de cel bun și îi tratează pe toți cu dragoste absolută, și noi trebuie să ajungem la starea în care tratăm cu dragoste toate ființele create. Dar dobândirea Creatorului, a nivelurilor spirituale, a lumilor superioare? Toate acestea sunt revelate printre noi.

Începem să lucrăm cu lumea, cu oamenii, începând de la cei care ne sunt aproape până la cei mai îndepărtați, deoarece corecțiile sunt de la cel mai ușor la cel mai dificil. Apoi, cu cât extindem mai mult acest cerc, adică vasele noastre, și cu cât ne angajăm mai adânc în aceste relații prin depășirea unui ego mai mare și mai crud, descoperim o muncă mult mai sublimă. Astfel, avansăm prin fazele Aviut-ului (grosime) fazei rădăcină, a celei de-a doua, de-a treia, de-a patra și descoperim Lumina NRNHY.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 13.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Tora , „Exodu” (Ki Tissa) , 32:19-32:20: S-a întâmplat atunci când el s-a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi dansurile, care au aprins mânia lui Moise, iar el a aruncat tablele din mâinile sale, sfărâmându-le la poalele muntelui. Apoi a luat viţelul , l-a ars în foc şi a dat  l-a]  copiilor lui Israel să bea .

Mai întâi, Israel a trebuit să meargă în Egipt cu Iacov şi fiii săi şi, deşi au avut o viaţă bună, au simţit că erau sclavi în Egipt, deoarece nu a fost casa lor  Când au făcut viţelul de aur era acelaşi Egipt  dar a fost deja dorit  Ei au vrut să se dezvolte în conformitate cu exemplul din Egipt şi au vrut să îşi construiască o stare minunată, fără ajutorul Creatorului; au construit un viţel de aur.

Prin urmare, orice figuri sau imagini pe care le aflăm la diverse culturi sau societăţi, reprezintă personificarea pentru viţelul de aur. O persoană îşi construieşte un idol fizic pentru a se închina la ea. Este total opus din punct de vedere cabalistic, dar în fiecare religie şi credinţă, până în ziua de azi, există idoli la care se închină toată lumea .

O persoană trebuie să aibă ceva care este sacru, el trebuie să ţină la ceva ca un copil care se joacă cu o jucărie. Nu poate exista fără ea, deoarece tot ce este dincolo de materie este dincolo de înţelegerea lui. El trebuie să aibă anumite imagini. Astfel, a fost întotdeauna un conflict puternic asupra întrebării dacă ar trebui să construiască un templu fizic sau nu, dacă avem nevoie de un rege în acest stat sau nu. Un rege se referă la o monarhie şi de Providenţa superioară este şi ea o monarhie .

De ce avem nevoie de toate astea? Este o împlinire foarte delicată al structurii sociale, astfel încât societatea va tânji numai în sus şi doar acţiunile vor rămâne jos, ceea ce înseamnă că tot ceea ce ar trebui să fie este doar intenţia.

Deci, o persoană trebuie să  distingă în mod constant între faptul că spiritualitatea ar trebui să fie în aer şi nu într-o formă fizică, în timp ce corporalitatea ar trebui să fie exprimată numai în acţiuni care să ne îndrepte unul asupra celuilalt. Apoi va rămâne numai dăruirea reciprocă, până la revelarea absolută a iubirii şi conexiunii dintre noi. Dacă oamenii acţionează în acest fel, vor stabili templul în conexiunea dintre ei, în care îl vor descoperi pe Creator.

Abia acum, după ce omenirea a trecut prin toate nivelurile evoluţiei sale istorice, putem explica treptat la oameni cum să renunţe la toate semnele exterioare .

Corpul nu există. Nu există decât dorinţa, pe care trebuie să o conectăm şi  atunci vom fi în stare să descoperim în noi, între noi, în zona neutră, în conexiunea dintre noi, noul atribut numit Adam ( o fiinţă umană ), şi în ea vom descoperi Creatorul, forţa care ne-a creat şi care ne aduce la viaţă. Este un proces de maturizare mare prin care trece o persoană.

Trebuie să păstrăm toate simbolurile despre care ne vorbeşte Tora în spiritualitate şi nu ca o împlinire corporală: steagurile, bannerele, cortul întâlnirii, cortul de asamblare, etc. Pentru a reuşi asta, trebuie să ne conectăm. Pe de o parte, conexiunea te protejează, iar pe de altă parte tu protejezi conexiunea. Toată lumea susţine pe toată lumea în această tânjire spirituală, acesta fiind tocmai motivul pentru conexiunea dintre noi în cazul în care toată lumea îşi face griji pentru toată lumea.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Acum, că s-a terminat congresul, cred că încep să revin la starea mea precedentă şi nu vreau deloc. Ce trebuie să fac pentru ca tot ceea ce fac şi gândesc să fie pentru Creator, pentru a-L încânta?

Răspuns: Creatorul a organizat vieţile noastre şi nimic nu ţine de noi. Acelaşi lucru când este vorba despre politicieni, economişti, părinţii noştri şi chiar noi. Creatorul aranjează în mod intenţionat şi organizează viaţa în modul în care o simţim şi, plecând de la aceste condiţii specifice, vom atinge dezvăluirea caracteristicii sale unice, plenitudinea sa.

Deci, faptul că simţiţi deja că sunteţi departe de congres şi întorşi la viaţa voastră precedentă, în timp ce sunteţi încă aici cu noi, nu este un semn bun. Trebuie să faceţi tot ce stă în puterea voastră pentru a vă încălzi, în scopul de a nu pierde nivelul pe care l-aţi atins şi să-l păstraţi cu dinţii, dacă trebuie.

Înţeleg că este dificil şi ştiu chiar că este imposibil dar, cele mai mici eforturi de a face acest lucru, vor ajuta deja la urcarea spirituală şi este un beneficiu net. Mai ales acum, când sunteţi încă aici şi rutina voastră zilnică nu vă presează, ar trebui cel puţin să rezistaţi la asta, în toate modurile posibile.

Am făcut exerciţii similare când eram cu Rabash, atunci când Irak a bombardat Israel în timpul războiului din Golf şi rachetele au căzut la aproximativ 500-700 de metri de locul în care studiam. A fost foarte neplăcut, dar o persoană trebuie constant să încerce să se agaţe de conexiunea la Creator, atât în stările bune, cât şi în cele rele. Deci, încercaţi să păstraţi constant un mic spaţiu în mintea voastră, în care să menţineţi permanent un contact cu Creatorul, indiferent în ce stare sunteţi, chiar dacă este o stare în care nu simţiţi nimic.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem să ne concentrăm permanent pe iubire şi dăruire?

Răspuns: Putem să ne concentrăm pe iubire şi dăruire doar în mediul corect, care este mântuirea noastră. Nici nu ne putem imagina cât este de eficient şi unic acest ajutor, el este ca un diapazon în care putem regla toate atributele, fiecare şir (lanţ) al sufletelor.

Pe de o parte, există atributele de dăruire adânc îngropate în interiorul tuturor particulelor sufletului general graţie spargerii. Pe de altă parte, există cei care primesc conştientizarea acestui atribut de dăruire şi sunt pregătiţi să înceapă să lucreze cu el şi să se conecteze la un altul. Dorinţa de a se conecta şi de a se uni transformă societatea într-un mecanism spiritual în care oricine care vrea să se purifice şi să se consolideze în direcţia corectă o poate face.

Dar, această societate are de clarificat în permanenţă şi de căutat ce ar putea fi ameliorat. Este o muncă de grup fără întrerupere, toată lumea munceşte asupra conexiunii cu ceilalţi.

Întregul colectiv egoist este înlocuit cu o singură societate unificată şi apoi, acest atribut unit de iubire şi dăruire, când toată lumea se dizolvă într-o unitate gigant care este făcută din cei mulţi, devine o forţă purificatoare, deoarece Lumina Superioară trece prin ea. Se aseamănă Creatorului şi este în echivalenţă de formă cu El, cu forţa Sa, cu prezenţa Sa neclară şi apoi, cu prezenţa Sa clară care va traversa tocmai acest sistem numit grup.

Acum, reprezentanţii săi care sunt vectorii forţei întregului grup, pot ieşi spre public şi pot munci cu toată lumea asupra conexiunii.

Din “secretele Cărţii Eterne”, kab.tv, 09.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Un congres este mereu pentru noi un mare test. Cum putem să ne asigurăm că suntem în direcţia corectă între congrese, chiar atunci când experimentăm sentimente negative?

Răspuns: Nu pot să vă spun când vă confruntaţi cu sentimente negative şi invers. Dacă sunteţi conectat la noi, avansaţi, iar distanţa geografică nu are importanţă.

Repet, avansaţi atunci când sunteţi cu noi, în toate acţiunile noastre colective deoarece, lipsind de la mai multe lecţii, pierdeţi mai mult şi nu puteţi înţelege ceea ce este spus în lecţia următoare. Nu puteţi înţelege lucrurile în interior! Nu veţi avea umplerea şi satisfacţia necesară.

Lecţiile mele sunt mereu îndreptate în sus, constant în sus. Puteţi crede că este o repetare sau nu are nimic de a face cu materialul precedent, dar nu este adevărat! Merg mereu înainte! Lecţiile pot fi prezentate diferit, într-un mod sau un stil diferit, dar este mereu la un nivel mai ridicat.

Deci, nu trebuie să rataţi lecţiile! Dacă nu aţi avut şansa de a asculta lecţiile timp de mai multe zile, din diferite motive, atunci ar trebui totuşi să le priviţi mai târziu. Problema este că, cei mai mulţi prieteni nu iau în serios, nici nu participă la lecţiile zilnice, în timp ce eu îmi bazez studiul tocmai pe asta. Un student este o persoană care mă urmează pas cu pas.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

În Pregătire pentru Convenţia Integrală

Importanța Misiunii noastre către Lume

1. Toată umanitatea, toată natura, după spargere se îndreaptă către unitate. Noi suntem cei care studiază știința unității, înțelepciunea cu care atragem puteri alternative pentru a ne ajuta să grăbim unitatea.

Toată Educația Integrală indica asta, la a învăţa o persoană să se conecteze cu ceilalți cât mai repede posibil. Până acuma nu a fost nevoie de această metodă, acuma în schimb începe să se ceară.

Noi suntem ca un fitil, toată umanitatea este sub noi, ca benzina ce așteaptă să fie aprinsă, iar deasupra noastră este Lumina Infinită.

Dacă ne transformăm într-o conductă de transmisie, totul va fi bine. Încă trebuie să se reveleze faptul că dacă noi nu ne conectăm la superior,

la mijloc și jos, în trei linii, nu vom putea acționa.

Avem nevoie de conexiune cu forța superioară, pentru a trece prin noi către ceilalți, pentru cei care trec prin proces cu scopul de a ridica inferiorul  pentru a descoperi superiorul. Așa lucrăm noi, ne învârtim în acest cerc închis tot timpul: de jos dorința este înnoită iar de sus ajunge Lumina.

2. În munca cu cei care sunt departe, jos, este important să ne asigurăm că sentimentul este înaintea intelectului. Teoretic este imposibil să predai înțelepciunea unității către publicul larg; este imposibil să împărtăşeşti înțelepciunea înaintea sentimentelor. Vor fugi.

Noi suntem pregătiți să tolerăm această înțelepciune pentru că avem dorința, avem punctul din inimă. Fără această dorința am fugi și noi.

Este necesar să implici și să activezi participanţii, să le furnizezi impresii, să îi aduni pentru ateliere, să dezvolţi și să le lărgeşti percepţia, înțelegerea și sentimentele pentru ai trezi și a le extinde în interior acel spațiu pe care îl vor descoperi și vor începe să se umple cu tot felul de detalii, cum ar fi grupul.

Când adunăm participanţi să discutăm întrebări într-un workshop, treptat ei se remodelează în funcție de forma integrală a lumii și vor lua decizii integrale, prin anularea sinelui, prin boaba de zmeură. Ei construiesc o mini realitate general împărtăşită în grup, acolo unde există un punct central și vase, dorințe. Acolo ei vor vrea să se conecteze prin anulare de sine, vor simți garanţia reciprocă, vor dori să descopere Creatorul. În acest grup de zece există un model al întregii realităţi.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă etape pe drumul către Unitate, Punctul 7

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Torah, “Exodul,” 32:2-3: Si Aaron le-a spus: „Sfaramati inelele de aur, care sunt in urechile nevestelor voastre, ai fiilor vostri si ale fiicelor voastre si aduceti-le la mine”. Si toti oamenii si-au rupt inelele de aur, care le aveau in urechi si le-au adus lui Aaron.

Bijuteriile intruchipeaza partea feminina a muncii spirituale, care include femeile, varstnicii si copiii. Despre aceasta se vorbeste aici; ca toata munca spirituala cu care oamenii lui Israel se impodobesc, devine opusa ei, daruirea.

Aaron a fost dorinta „preotului inalt din noi”, aceasta a fost cea mai mare putere la acea vreme, astfel incat oamenii lui Israel sa poata avansa. Daca nu pentru el, atunci cum ar fi creat ei „vitelul de aur”? Aceasta putere a fost de acord sa munceasca pentru ceea ce a fost opus daruirii, deoarece egoul controla acum totul.

O persoana avanseaza intr-un mod particular si i se pare ca acea directie este total corecta, iar cand egoul se ridica, atunci el a profitat intr-un anumit aspect in care el a avansat, iar acum devine opus. De aceea, chiar si o astfel de caracteristica pura, ca cea a preotului inalt, devine impura.

Intalnim multe asemenea fenomene in lumea noastra. Sa presupunem ca o persoana este implicata intr-o stiinta, dorind sa aduca binele si fericirea omenirii, iar ca rezultat al acestui lucru, el produce arme care aduc moartea.

Intrebare: Daca o persoana avanseaza prin intermediul „vitelului de aur”, egoul sau, atunci in opinia mea, un nivel numit „frica” lipseste de aici.

Raspuns: Opusul, frica impinge persoana catre vitel si ea are nevoie de siguranta. In principiu, frica trebuie sa lucreze impreuna cu rusinea, deoarece persoana trebuie sa se supravgheze si sa se critice, pana la gradul la care rusinea apare in ea, la fiecare nivel.

Rusinea invita in noi prima restrictie (Tzimtzum Aleph) si trebuie sa ne aduca la aceasta: cu ajutorul ei, sa Il simtim pe Creator. Aceasta deoarece sursa rusinii sta in sentimentul care se afla inaintea mea, iar acesta este doar Creatorul.

Din emisiunea KabTV “Secretele cartii Eterne” 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: O să lipsesc grupul de posibilitatea de a se uni în jurul problemei mele şi de a o rezolva, dacă am o anumită problemă şi îmi este ruşine să o aduc în grup?

Răspuns: Ruşinea este orgoliu, egoul şi poate chiar narcisism, dar nu putem face nimic referitor la acest subiect. Trece treptat. Animalele nu resimt ruşine. O vacă stând în picioare în iarbă, gata să mănânce, nu are ruşine de nimic. Deci, de ce o persoană ar trebui să se simtă ruşinată de a fi un măgar stând în câmp şi făcând ce cere corpul său?

Nu întâmplător este spus: “Mergi la meşterul care m-a făcut”. El mi-a dat dorinţa de primire şi trebuie să-mi fie ruşine că am ocazia de a o corecta şi nu o fac.

Îmi este ruşine de corecţiile neîmplinite, dar nu trebuie să am ruşine de formele naturale corupte şi corectate, deoarece cele două aparţin Creatorului, în timp ce fiinţa umană în mine este partea centrală, coaja de Noga, a treia parte a mijlocului Tifferet. Aceste este locul în care liberul meu arbitru se găseşte. Acolo am nevoie să resimt ruşinea şi să-mi fac griji dacă mă împlinesc în mod corect.

Deci, nu înţeleg oamenii care nu pot sau care nu vor să spună prietenilor din grup ce li se întâmplă, mai ales atunci când asta poate dăuna întregului grup. Ar trebui să fim foarte prudenţi deoarece, prin întârzierea avansării prietenilor, “salvând” în contul lor, mă întârzii pe mine prea mult.

Nu este cazul. Ce avem de ascuns? La urma urmei, totul vine de Sus şi noi nu suntem responsabili. Nu există nimeni în afară de El. Trebuie doar să ne unim mai departe şi să găsim posibilitatea de a corecta situaţia. Vor fi mai multe stări ca acestea şi ele vor înceta doar la finalul corecţiei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.02.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Scrierile lui Rabash: „Ce înseamnă Cupa binecuvântării trebuie să fie plină în muncă”: Există o diferenţă între a vorbi şi a fi mut în muncă. Deoarece vorbirea este starea revelaţiei, adică cineva care a atins deja starea de sugar în spiritualitate şi simte deja că este alăptat de Kedusha (Divinitate). Iar starea de sugar arată către Hassadim (Milă), pentru că Hesed este starea de dăruire, deoarece atunci când cineva merită vasele de dăruire, adică atunci când toate acţiunile sale sunt de dragul Cerului şi nu mai are grijă de sine, atunci înseamnă că merită starea de Hessed (dăruire).

Totuşi, perioada de sarcină precede această stare, adică atunci când Cel de Sus îl corectează. În acest timp, omul nu participă la propria corectare. El doar se anulează, iar cel superior face toată munca. Dar, de fiecare dată, omul se anulează în mod diferit faţă de noile discernăminte. El întâmpină probleme noi, necazuri, totuşi se anulează, îşi înclină capul şi acceptă totul.

Şi asta este atunci când cineva este ca un copil nenăscut aflat în pântecul mamei, atunci când se anulează înaintea mamei şi nu are nicio opinie proprie. Mai degrabă, aşa cum spun înţelepţii: „Cel nenăscut din mama sa mănâncă ceea ce mănâncă şi mama lui” şi nu are nicio existenţă proprie, nu pune nicio întrebare sau nu face nimic pe cont propriu, iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare.

O persoană devine mută înăuntrul celui superior, ca şi cum nu ar mai exista, astfel încât să nu îl deranjeze şi să nu devină o forţă străină în el. Dacă embrionul este un corp străin înăuntrul mamei, corpul acesteia va opune imediat rezistenţă şi îl va respinge ca pe ceva ostil. Dar aceasta este minunăţia naturii, deoarece în pântecul mamei se întâmplă exact invers, şi întregul corp al acesteia începe să lucreze pentru beneficiul embrionului, în loc să îl respingă. Asta se întâmplă pentru că în natură, embrionul corporal se anulează pentru a se dezvolta în uter.

… iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare. Adică îşi închide gură şi nu se contrazice, se anulează, acceptând totul. Are multe întrebări şi simte resentimente, dar cedează şi nu se contrazice.

Şi acesta este momentul pentru ca omul să meargă cu ochii închişi, deasupra raţiunii, să creadă în înţelepciunea celor înţelepţi şi să avanseze până la final. Este imposibil să explici asta în cuvinte, deoarece omul nu înţelege nimic din spiritualitate. De aceea, se spune simplu că trebuie să se anuleze tot drumul şi să creadă în credinţa înţelepţilor, adică că conteze pe ei tot drumul. Nu contează ce simt în inima mea şi ce gânduri îmi trec prin cap, mă anulez înaintea Providenţei superioare.

Asta se numeşte perioada de sarcină, adică nu are gură să vorbească. Este starea Malchut, care este cea mai mică şi cea mai restricţionată şi se numeşte Ibur, care vine de la cuvintele păcat şi judecată (Dinim), aşa cum sunt în cuvintele „Creatorul m-a judecat de dragul tău (datorită ţie).”

Iar problema păcatului şi judecăţii (Din) trebuie explicată. Datorită acestui lucru, când omul merge cu ochii închişi, deasupra raţiunii, corpul se opune şi din această cauză omul trebuie să depăşească asta continuu, iar asta se numeşte păcat, furie şi durere, pentru că este o muncă foarte dificilă să meargă tot timpul în stare de anulare înaintea celui superior, şi să îl lase pe cel superior să facă ceea ce vrea cu el.

Omul este gata să se anuleze în orice mod posibil. Nu îl poate ajuta pe cel superior aşa cum o face la nivelul de sugar sau la nivele mai înalte. Dar este gata să se anuleze înaintea celui superior şi să Îi dea lui corpul şi sufletul pentru a fi corectat. Iar asta se numeşte Ibur (perioada de sarcină), care este cea mai mică restricţie posibilă, primul nivel al existenţei spirituale. Nu trebuie să disperăm, împreună îl vom atinge!

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→