Întrebare: Cum este diferită senzaţia mea faţă de Creator, de senzaţia pe care o am astăzi, în conexiunea cu prietenii?

Răspuns: Există o diferenţă calitativă între atmosfera unei simple unităţi cu prietenii şi unitatea în mijlocul căreia revelaţi Creatorul. Este diferenţa dintre comunismul de tip sovietic şi comunismul altruist despre care vorbeşte Baal Hasulam. Noi trebuie să aspirăm la conexiune, egalitate, unitatea completă şi garanţia reciprocă ca un singur om cu o singură inimă. Şi, această dăruire reciprocă între noi, nu trebuie să fie în scopul de a îmbunătăţi propriile noastre vieţi. Nu trebuie să ne transformăm într-o “mafie”. De aceea, Baal HaSulam scrie că principiile comuniste într-o manifestare egoistă, aşa cum a fost în Rusia, au fost foarte aproape de nazism.

De fapt, Rusia şi Germania au avut o foarte bună relaţie înainte de război. Dacă nu şi-ar fi împărţit teritoriile, ei ar fi devenit aliaţi în acest război, ca Germania şi Japonia. De fapt, prin natura lor, aceste regimuri sunt foarte asemănătoare. Numai din cauza apropierii frontierele lor şi planul de cucerire a acelui teritoriu, s-au transformat în duşmani.

Prin urmare, este important să se vizeze “Israel, Tora şi Creatorul”, în conexiunea din grup. Creatorul este scopul final, adică, întreaga lume, întreaga societate umană, natura mineral, vegetal şi animal sunt incluse în om, această imagine generală comună a fiinţei umane ca o lume mică, trebuie să fie îndreptată spre o forţă superioară, sursa vieţii noastre.

Nu avem decât un singur punct de contact cu forţa superioară. Ea ne-a dat naştere, creaţia, dacă noi nu suntem îndreptaţi spre Creator, vom ajunge la aceeaşi imagine ca în nazism sau comunism sovietic, deoarece această unitate va fi doar în propriul nostru interes. Nu vom ieşi din proprietăţile egoiste, dar vom organiza viaţa în cartierul nostru, oraşul şi lumea în forma în care ne vom simţi toţi bine.

Dar, asta nu se va termina, niciodată, bine. Deja am văzut astfel de exemple în istorie: utopici, kibbutz-uri, etc. La urma urmei, dacă această forţă nu vine din planul nostru, cui îi voi da? Vom reveni:” ce e al tău e al meu, ce e al meu e al tău” . Asta nu va duce la niciun rezultat real.

Eu nu pot să-ţi dau ţie şi tu mie, deoarece diferenţa noastră se va manifesta imediat. Cum spune proverbul: “nu este decât un pas de la iubire la ură”. Chiar şi oamenii care se iubesc trebuie să se certe, uneori, pentru a adăuga un pic de “piper” în relaţiile lor. Problema este că ne lipseşte linia mediană. Chiar dacă vom atinge dăruirea mutuală completă, în care fiecare dăruieşte la toată lumea, nu vom fi în măsură să echilibrăm aceste relaţii, fără participarea unei anumite componente superioare de la un alt nivel. Noi avem nevoie de linia mediană, altfel această iluzie va exploda şi se va termina în război.

Noi putem efectua un experiment cu un cuplu de îndrăgostiţi, să realizăm condiţiile unei vieţi minunate pentru ei şi, după un anumit timp să vedem ce li se întâmplă. Această formă de relaţie nu este viabilă şi nu poate exista prea mult timp. Pentru a face asta, trebuie să fiţi îngeri şi nu persoane, adică, să nu aveţi dorinţe egoiste.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.11.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce oferim publicului (99%) pentru a primi dorințele lor și pentru a le furniza Lumina?

Răspuns: Organizăm un grup extern, de exemplu, un grup de zece. Ei trebuie să descopere căldura și conexiunea dintre ei. Care este conexiunea călduroasă la care cei 99% trebuie să ajungă?

Le explicăm, îi învățăm că prin conexiunea generală dintre ei, ei dobândesc o viață bună. Poate nu imediat, dar încep să simtă deja această căldură, iubire, comfort, o viață mai bună. Aici în cerc, viața este mai bună și toată lumea este atrasă de Lumina lui ca fluturii. Aceasta este atmosfera pe care trebuie să o creăm.

Înțelepciunea Cabala ne învață că totul din creație este o dorință. Deci trebuie să îndreptăm dorința grupului extern în mod corect. Astăzi, dorințele lor sunt împărțite la nivelul de mâncare, sex, familie, respect, cunoaștere și tot felul de nonsensuri și confuzii în care se pierd. Noi, pe de altă parte, vrem să ghidăm dorința lor spre unitate, conexiune, astfel încât ei să se simtă pur și simplu bine.

Când ne facem griji pentru ei, creștem căldura, deficiența, și suntem încorporați în ea ca și cum ar fi a noastră. Apoi dobândim conexiunea dorită între noi în cadrul grupului, aceeași căldură, și o adăugăm căldurii lor. Continuăm să o ridicăm către Creator, deși El este de fapt printre noi, și atunci primim un răspuns.

Deficiența noastră inițială este Galgalta ve Eynaim (GE) și deficiența pe care o primim de la public se numește AHP. Ridicăm cele două deficiențe și Creatorul le răspunde amândurora. Astfel, vrem să dăruim înapoi oamenilor. Ridicăm deficiența lor către Creator pentru că vrem să-I dăruim Lui prin asta. Grupul nostru Bnei Baruch (BB) este în mijlocul dorinței de a dărui Creatorului și umanității, în timp ce noi nu avem nevoie de fapt de nimic și suntem Hafetz Hesed.

Astfel, formăm structura exactă care este descrisă în Talmud Eser Sefirot. Primele șapte părți ale cărții descriu dezvoltarea vaselor și spargerea, și începând cu partea a opta până la partea a șaisprezecea este vorba despre corectare.

 

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”: Atunci când reflectăm şi ţinem cont de cuvintele din Tora, care se raportează la revelarea Creatorului părinţilor noştri,  ele aduc examinatorului mai multă lumină, decât în timpul analizei aspectelor practice.

Astfel că, Baal HaSulam ne recomandă citirea cărţilor care ne învaţă despre relaţia dintre fiinţa umană şi revelaţie. Articolele, scrisorile, studiul celor zece Sefirot şi comentariul lui Sulam din Cartea Zohar, de fapt, tot ceea ce am primit de la Baal HaSulam şi Rabash, sunt cărţi care vorbesc, mai ales pentru noi, despre revelarea Creatorului, creaturilor. Ele sunt scrise în stiluri diferite, dar toate vorbesc despre asta.

Unele dintre ele explică lucrurile direct şi descriu munca spirituală psihologic, ca să spunem aşa, precum scrisorile şi articolele. În alte articole, citim despre legătura dintre înţelepciunea Cabala şi alte ştiinţe, dar, ele vorbesc, de asemenea, despre dezvăluirea Creatorului unei persoane. Le vedem, mai ales, în lucrările despre care vorbesc Cartea Zohar şi în Studiul celor zece Sefirot.

Toate aceste cărţi şi aceste texte au fost scrise în timpul atragerii Luminii. Cabaliştii au descoperit Lumina în diferite stări şi niveluri şi au scris în consecinţă. Nu există un cuvânt sau o scrisoare care a fost scrisă, înainte ca scriitorul să atingă starea specifică, ce a fost descrisă în text.

Deci, când citim aceste texte, putem primi forţa de la ele. Prin aceste texte noi ne conectăm la scriitori şi atunci, putem atrage şi profita de Lumina care reformează dar, numai dacă aspirăm să le asemănăm în credinţa lor simplă şi să primim tot ceea ce ei au. Citind aceste scrieri, vreau să fiu ca un cabalist, să mă anulez, să-i aparţin şi, prin asta, să aprind lumina care a fost pregătită pentru mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Mediul – din momentul în care maimuţa a coborât din copac şi a devenit o fiinţă umană – este totul. Aceasta a fost scris în cartea Arborele vieţii de Ari, 400 de ani înainte de Darwin. Din acel moment, au devenit nu numai o ceată de maimuţe, dar s-au transformat într-un soi de “societate”, o societate de indivizi. În acest sens, fiecare este o personalitate în sine, toată lumea este conectată împreună şi există diferite tipuri de legături unice între cei care evoluează tot timpul.

Este vorba despre o alianţă pentru binele unui anumit scop: lupa împotriva animalelor de pradă, lupta împotriva altor bande de maimuţe şi aşa mai departe. Astfel, o structură socială a început să evolueze tot mai mult. Evoluţia umană este posibilă doar în funcţie de mediu!

Există legende privind existenţa unui Bigfoot în Himalaya. Dar, de ce îl descriem ca un om sălbatic de doi metri şi jumătate, acoperit de păr şi nu ne gândim că el poate să fie subtil, frumos şi bun? Pentru că trăieşte singur! Poate că el are o familie, dar este, încă, o formă de existenţă la nivelul animal şi nu o societate umană.

Prin urmare, dacă aţi ales un anumit mediu, trebuie să vă integraţi. Trebuie să trezească gelozia tot timpul, este mijlocul cel mai eficace. Este necesar să fii gelos pe ceilalţi, cât de mult au avansat, faptul că sunt activi, aleargă peste tot şi menţin importanţa scopului. Dacă începeţi să fiţi gelos pe ei, atunci cu siguranţă veţi reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.11.2013, Shamati 64, “De la Lo Lishma la Lishma”

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Există două etape în dezvoltarea umană: superioară şi inferioară. În plus, noi (WE) reprezentăm partea superioară, deoarece avem punctul din inimă (•). Ne pasă de dezvoltare, simţim şi înţelegem importanţa sa, ne facem griji, nu suntem indiferenţi, avem o conexiune cu Lumina, pe care nu o ştim nici noi.

Pe de altă parte, umanitatea nu are legătura directă cu Lumina şi oamenii trăiesc în cadrul civilizaţiei noastre, având grijă de nevoile comune pentru hrană, sex, familie, bani, onoare, putere şi cunoaştere. Ei nu au nevoie de altceva. Totuşi, astăzi, există o situaţie particulară: lumea s-a scufundat în criză. Practic, toată lumea o simte şi nimeni nu poate face nimic. Aici, trebuie să înţelegem că, această criză este cauzată de apropierea constantă de Lumină, care se manifestă în noi, subminând instituţia familiei, distrugând educaţia copiilor, lipsindu-ne de empatie în relaţiile dintre oameni şi ne slăbeşte. În general, multiplele faţete ale crizei ne aduc într-un punct în care bunăstarea şi vechile speranţe par că ne “scapă printre degete ca apa”. Aceasta se întâmplă deoarece noi nu suntem în măsură să intrăm în contact, în cadru, cu Lumina care se descoperă din ce în ce mai mult.

Deci, avem un motiv să mergem spre oameni şi să le explicăm de ce se simt rău. Baal HaSulam scrie despre acest subiect, că trebuie să devenim “o împărăţie de preoţi”, pentru a ajunge la oameni şi să le spunem cum să corecteze situaţia, cum să facă faţă crizei. La urma urmei, ieşirea sa se găseşte în unitate (Σ), prin metoda de formare integrală (∫).

Dacă ne unim, criza va dispărea, deoarece în unitatea noastră, vom începe să dezvăluim Lumina. Este aici, dar nu îi corespundem, ea este încă ascunsă şi, prin urmare, ne simţim tot mai mult în întuneric. Dacă noi corespundem Luminii, atunci ea se manifestă în noi în calitatea originală, luminând viaţa cu bunătate, care construieşte conexiunile între noi şi ne împlineşte.

Astfel, avem doar două posibilităţi:

–           să ne unim, devenind asemănători Luminii, astfel că ea se va revela în noi;

–           să nu ne unim şi ea se va revela în alt mod, dar la timpul său, pe drumul durerii şi suferinţei, cauzate de divergenţa noastră crescută între ea şi noi.

Totuşi, umanitatea nu poate să înţeleagă metoda corecţiei sau să simtă ceva, deoarece ea nu are lucrul cel mai important, punctul din inimă.

Astfel, depinde de noi: datorită punctului din inimă, avem o conexiune cu Lumina. Deci, vom deveni o punte de legătură între aceasta şi lumea întreagă. Mai mult, dacă în toate generaţiile de la Adam până în prezent, cabaliştii au creat anumite grupuri, astăzi nu este suficient. În trecut, puterea spirituală a grupului era suficientă pentru a revela Lumina. Au existat numeroase perioade în care grupurile erau constituite din câţiva oameni, zeci, sute sau chiar mii. Totuşi, noi trebuie să integrăm micile noastre grupuri în alt mod.

Noi, grupul nostru, nu putem obţine o conexiune cu Lumina, dacă nu luăm în considerare întreaga umanitate. Noi avem o mare dorinţă şi totuşi, nu suntem în măsură să o realizăm. Anii trec şi noi suntem aparent, la “relanti”. Închişi în grupurile noastre, suntem ca un câine care se învârte în jurul cozii. Există multe eforturi şi puţin efect.

De ce ? Pentru că ne lipseşte nevoia, sentimentul lipsei. Nu avem această mare lipsă cu care să putem atinge Lumina. Şi, dacă nu o vom avea, nu contează dacă vom lucra din greu sau nu. De aceea grupurile stagnează de ani de zile. Trebuie să aibă întreaga omenire conectată la ele, nu miliarde de persoane dintr-o dată, dar este necesar să înceapă să lucreze în această direcţie. Trebuie “să meargă la mase” şi să le conecteze la noi.

Apoi, în răspuns, vom avea o mare dorinţă, o mare nevoie. Da, este doar o simplă nevoie naturală pe baza necesităţilor obişnuite, dar o vom transforma într-un elan spiritual şi vom cere Creatorului împlinirea spirituală. Ridicăm dorinţele lor şi cerem: “Dă-ne Lumina! Dă-ne unitate”” Această dorinţă spirituală trezeşte Lumina care ne atinge în răspuns, se dezvăluie în noi şi noi o aducem oamenilor.

Astfel, această Lumină rezolvă toate problemele. În lumea noastră, nu ne lipseşte nimic, cu excepţia conexiunii între oameni. Graţie conexiunii corecte, vom fi în măsură să organizăm totul. Singurul lucru este de a consolida relaţiile între noi în mod corect.

Din congresul virtual din America, 16.11.2013, Lecţia 1

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Toate acţiunile noastre, tot ceea ce facem, trebuie să fie îndreptat spre revelarea Creatorului. Este singurul mod în care putem determina eficacitatea acţiunii noastre. Şi, dacă în urma unei analize, se pare că nu sunt îndreptate către revelarea Creatorului, atunci este de preferat “să te aşezi şi să nu faci nimic” după cum este scris?

Răspuns: Nu, nu contează în ce stare sunteţi, ar trebui să acţionaţi mereu. Există cazuri în care o persoană pare a fi “moartă”, dar ea încă trebuie să vină în grup, să fie prezentă, chiar dacă doarme în timpul lecţiei, trebuie să efectueze anumite acţiuni de bază.

O acţiune mecanică nu este cu adevărat mecanică. Dacă pot să realizez chiar şi cea mai mică mişcare, asta înseamnă că dorinţa mea participă la ea, altfel nu aş fi capabil să mă deplasez.

Nici o moleculă sau atom nu ar putea să se deplaseze, dacă nu ar avea o dorinţă activă. Electronii care gravitează în jurul nucleului sunt dorinţe, deoarece întreaga materie este dorinţa de primire. În toţi atomii, molecule şi electroni, există o mare dorinţă de a ajunge la o stare de saturaţie. O stare de saturaţie care este realizată în particule elementare – ca urmare a Big Bang, de exemplu – coboară de la nivelul spiritual şi exploatează întreg universul, în toate etapele evoluţiei sale. De aceea, ele se deplasează, fără încetare, în căutarea plăcerii pentru împlinire, deoarece numai astfel, ele pot exprima nevoia lor de împlinire. Ele cred că urmăresc împlinirea.

Suntem făcuţi din aceste particule elementare, astfel că noi alergăm după plăcere întreaga viaţă. Această aspiraţie este dezvăluită la un nivel diferit, dar în aceeaşi direcţie. Deci, trebuie să efectuăm acţiuni mecanice, chiar dacă ele nu pot fi, încă, efectuate pe plan emoţional. Uneori, noi gândim: “De ce ar trebui să rămân cu aceşti oameni? Ce am să le spun? Nu vreau asta deloc. Cum pot să mă mint pe mine şi pe ceilalţi?”

Minţiţi-vă, pe voi şi pe ceilalţi. Pretindeţi. Acţionaţi ca şi cum aţi fi prietenul lor! Totuşi, nu uitaţi că este un act, o minciună, deoarece o faceţi în mod conştient. Asta face parte din dezvoltarea voastră. “Cum pot să fac asta? La urma urmei, sunt o persoană onestă! De ce ar trebui să mă aşez lângă ei, să mănânc cu ei şi să-i îmbrăţişez? Nu îmi pasă deloc. Dacă ne-am iubi, ar fi diferit, dar nu cred că ei sunt prietenii mei în acest mod.”

Este adevărat! Voi nu-i simţiţi şi puteţi chiar să-i urâţi, precum elevii lui Rabbi Shimon. Ce veţi face atunci? Toată lumea ar trebui să plece datorită modului în care se simte? Dimpotrivă, ar trebui să ştiţi şi să vă ridicaţi mai sus, deoarece aţi înţeles că astfel vorbeşte ego-ul în noi. Acţionaţi, chiar dacă nu o doriţi, deoarece dorinţele voastre sunt în voi şi acţiunile voastre în exterior. După acţiuni, vor exista noi dorinţe, deoarece Lumina Superioară influenţează chiar şi acţiunile fără o dorinţă. După cum este scris: “ Mitzvot nu necesită intenţie”. Chiar dacă le efectuaţi mecanic, ele apelează Lumina Superioară.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, “De la iubirea de Creator, la iubirea de fiinţe create”:…iată declaraţia lui Hillel străinului care a venit în faţa lui şi a cerut să fie convertit, aşa cum este spun în Gemara, “Converteşte-mă şi învaţă-mă întreaga Tora în timp ce stau într-un picior”.

Şi el a spus: “Ceea ce tu urăşti, nu face prietenului tău”. Este întreaga Tora şi restul înseamnă, pur şi simplu, mergi şi studiază. Vedem că el i-a spus că întreaga Tora este interpretarea versetului “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Tora ne vorbeşte despre metode pentru a urca la etapa “A iubi aproapele ca pe tine însuţi”. De la primul cuvânt până la ultimul, Tora explică în mod clar cum trebuie să acţionăm şi ce trebuie să facem pentru a aplica, pe deplin, acest principiu.

Întrebare: Ce tip de lămurire este asta, dacă persoana nu înţelege ce se vorbeşte ?

Răspuns: Este vorba despre un proces. Când începem să realizăm procesul în grup, puţin câte puţin, începem realizarea şi identificarea a ceea ce sunt ura şi iubirea, ceea ce ne este străin acum. Astăzi, noi detestăm sau iubim numai pe plan material, dar aici se dezvăluie în conceptul de completă iubire, unitate şi o altă abordare spirituală. Apoi, auto-analiza devine total diferită. Înainte, doar trăiam în această lume, experimentam numeroase senzaţii în ea şi începusem diverse relaţii la nivel “animal”.

Acum, am început să aplicăm unitatea dintre noi. Făcând asta, ne-am ridicat la un nivel nou. Ne alăturăm grupului care nu este doar un ansamblu de persoane, ci mai mult decât asta. În grup, noi împărtăşim relaţii diferite, între fiecare dintre noi cu ceilalţi. Construim conexiunea pe care o numesc “sferă de zmeură”.

Cu certitudine, nu este o “sferă” în sine, ci un sistem care se manifestă între noi. El există şi noi trebuie să-l trezim şi să-i dăm viaţă, încercând să ne includem în celălalt, să ne conectăm şi să sperăm că Lumina Reflectată vine şi ne uneşte. Vedem că nu suntem capabili să facem acest lucru singuri. De fiecare dată, când încercăm să devenim mai buni (1), vedem că am devenit mai răi (2). Aceasta va dura până ce vom atinge o stare numită “cele 49 de porţi de impuritate”, unde recunoaştem că nu este nimic bun în noi şi că suntem, în întregime, răi. Apoi, conform acestei înţelegeri, vom simţi o necesitate de a cere ajutorul Creatorului.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Nu trebuie să cerem ca alte persoane să ştie sau să înţeleagă metoda. Pur şi simplu trebuie să înţeleagă că, criza va continua încă mulţi ani. Astăzi, mulţi scriu despre acest subiect dar, în acelaşi timp, nimeni nu înţelege că declinul va continua mulţi ani, până ce ultima picătură de existenţă normală este stoarsă din noi.

Este o lege a naturii înţeleasă de cei care văd un pic mai profund decât alţii, nu există miracole aici. Dacă privim viitorul într-o lumină corectă, atunci o imagine teribilă se va deschide în faţa noastră: cruzimea oamenilor, vidul spiritual şi material, inactivitatea şi decăderea tinerei generaţii, oraşele pustii şi indiferenţa completă a fiinţelor umane care nu sunt pregătite de nimic. Ego-ul va începe să devoreze şi va termina existenţa sa, ca o tumoare canceroasă care ucide întregul corp şi moare, în cele din urmă.

Trebuie să explicăm toate astea marelui public, să organizăm ateliere integrale pentru ei şi nu doar să le vorbim despre iubire şi prietenie, ci despre rezolvarea, împreună, a problemelor materiale. Astfel, sunt rezolvate cu mai mare uşurinţă, deoarece în ele, participă o forţă superioară. Oamenii nu trebuie să ştie asta, nu este necesar să-i speriem sau să-i dezorientăm. Este suficient pentru ei să înţeleagă că, în cadru şi unitate, se găseşte o forţă unică a naturii care ne ajută. Şi ei o simt prin atelierele noastre.

Se spune că există un erou cantitativ şi calitativ. Un erou cantitativ se extinde în lărgime, pe când un erou calitativ se extinde în înălţime. Prin urmare, pentru a fi un erou cantitativ, trebuie să conectăm masele la noi înşine. Şi apoi, ne putem ridica.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, a treia zi, 03.11.2013, Lecţia 5

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există mai puţine puncte comune între noi astăzi; vechile tradiţii ale comunităţii dispar treptat. S-ar părea că lumea este impregnată de numeroase relaţii şi “lipită” cu reţele de comunicaţii avansate… Totuşi, platforma reală de interconectare şi unitate a dispărut.

Pe ce bază putem construi “o infrastructură comună”? Ce uneşte oamenii, în principal la nivelul familiei, în timp ce vechile tipuri de conexiuni se prăbuşesc?

Răspuns: Asta e problema. Înainte, legătura naturală între noi se baza pe trei factori, trei nevoi fundamentale:sex, hrană, familie. Dar astăzi, totul s-a schimbat. În primul rând, alimentele preparate sunt disponibile peste tot, viitoarea mea soţie poate chiar să nu ştie cum să gătească. Astfel, a sta singuri, adăugăm un mare “plus” existenţei noastre.

Mai mult, sexul este total accesibil şi disponibil pentru toată lumea în aceste zile. Astfel, suntem crescuţi în acest spirit. Chiar dacă dorim să menţinem o relaţie solidă permanentă, lumea ne identifică cu standardele sale, în timp ce ne amintim cât de mult “pierdem” dacă ne ţinem de abordările “învechite”. Deci, mediul nostru atrage un mare “minus” în partea “familie”.

În al treilea rând, simpla noţiune de “familie” ne sperie, deoarece ea impune obligaţii şi ne “închide” în inchisoarea de responsabilităţi fără sfârşit. Prin urmare, evident, trebuie să creăm un model de structură a familiei diferit, care să nu fie bazat pe imagini nerealiste de fete modeste, cu cozi şi rochii lungi. Familia patriarhală a dispărut, împreună cu amenajarea interioară a trei generaţii, cu o casă tradiţională, cu o grădină mare, pui şi grădină de legume. O nouă familie se simte în aer, care, se pare, trebuie să dobândească o formă foarte diferită.

În familie vom vedea o piesă, o mică celulă a sistemului mondial. Vom învăţa oamenii cum să menţină relaţia conexiunii universale corectă  care corespunde naturii, ce este necesar pentru supravieţuirea în această societate contemporană. Trebuie să ajungem la reciprocitate şi la unitate, ca în exemplul unui sistem unificat, un mecanism unic, un corp viu capabil să se echilibreze, să-şi controleze viaţa şi să aibă grijă de sănătatea sa. Este funcţionarea unui organism biologic sănătos şi este vorba despre un model al modului în care societatea umană trebuie să se comporte. Noi ar trebui să învăţăm din aceste exemple şi să le apropiem de nivelul nostru de existenţă.

Trebuie să tratăm “celula” familiei conform acestui principiu, ar trebui să o tratăm ca o parte a unui “corp” comun. El dispune de doi poli opuşi, un bărbat şi o femeie, care sunt legaţi între ei şi reprezintă o bază socială. Educaţia integrală va arăta oamenilor că suntem obligaţi prin natură să ne unim şi ne arată că unitatea este singura atitudine corectă, putem să o aplicăm în viaţă.

Atunci când oamenii văd şi resimt asta, opinia publică se va schimba: Va deveni clar că, mariajul este necesar pentru relaţie şi pentru elementele de familie care compun societatea care va fi, de asemenea, ca o mare familie. Lumea întreagă va fi ca o mare familie. Este singurul mod de a ajunge la o adevărată reuşită, ne debarasăm de frustrări şi disperare, rezolvarea problemelor opresive şi intrăm într-o nouă perioadă şi o nouă viaţă, fără precedent.

Este singura metodă posibilă. Nu putem reuşi singuri, dacă rămânem la o abordare personală îngustă. Tot ceea ce facem trebuie să fie o parte a unei preocupări comune pentru a face societatea noastră ca o singură familie. Şi, repet: opinia colectivă joacă un rol cheie aici. Ea va obliga tinerii să se conecteze ca cupluri familiale corecte.

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Deseori, frustrarea şi depresia sunt cauzate de teama profundă de a fi singur în această lume, privat de conexiunea cu cei dragi. Cu alte cuvinte, există baze solide, o fundaţie pe care să construim relaţiile de familie.

Indiferent de faptul că nu mai avem nevoie de celălalt ca înainte, declinul evident al tradiţiilor de familie, prezenţa partenerilor sexuali, uşile care în trecut erau închise sunt acum larg deschise şi, în ciuda faptului că, partenerii de familie au mai puţine în comun acum, rămâne ceva intrinsec în noi: o teamă primordială de singurătate, pe care mulţi o cunosc astăzi.

Răspuns: Şi totuşi, oamenii sunt mai puţin susceptibili de a găsi un răspuns la această teamă în căsătorie. Încrederea mutuală, susţinerea reciprocă, nu mai sunt asociate unei familii contemporane. Teama este acolo, dar soluţiile nu sunt încă vizibile. Prin toate mijloacele, este mai bine să fii cu cineva, decât să rămâi singur. Oamenii cu multe “bagaje” estimează că partenerii lor depind de ei, înţeleg că sunt responsabili, cel puţin datorită obiceiurilor care au fost construite în trecut. Suntem doar oameni.

Totuşi, în acelaşi timp, nu cred că teama de a fi singur ţine oamenii într-o familie bună, devotată. Această “teorie” nu are nevoie să fie dovedită prin contradicţii, nici nu poate să fie rezolvată prin ascunderea efectelor negative. Tot ce avem nevoie este să fie pozitiv.

Întrebare: Stările psiholgice care fac să ne ataşăm de cineva sunt datorate fricii dar, de fapt, căutăm legături interne profunde, unitate. Totuşi, fără îndoială că mulţi oameni sunt împinşi de teamă. Acolo este începutul procesului, dar este evident că legătura corectă nu vine de la el. Dimpotrivă, teama dă naştere la alte fenomene, adesea ne împiedică să spargem legăturile care au fost radical viciate.

Să vorbim un pic de situaţia în care oamenii se străduiesc să stabilească relaţii, dar nu ştiu ce să facă. Problema este: de unde să încep?

De obicei, diferite metode oferă oamenilor mijloace de auto-explorare, care le permite să se familiarizeze cu natura lor: Ce parte din mine pot consacra pentru a mă conecta cu partenerul meu? După ce am pus această întrebare, facem o “listă”: Ce trebuie să aştept de la partenerul meu şi de la viaţa noastră comună? Apoi, când înţelegem ce dorim şi ce aşteptăm, aceasta poate fi configurată pentru un tip special de relaţie. Acest exerciţiu este foarte comun în zilele noastre. Nu-I aşa?

Răspuns: Presupun că este popular şi nu doar astăzi. Mereu a fost astfel. Persoanele calculează contribuţia lor şi aportul partenerilor lor în viaţa lor comună. Cei care aranjează căsătorii, mereu au comunicat în acest mod şi au ajutat tinerii şi pe părinţii lor “să facă o afacere bună”. De fapt, este vorba despre o industrie. Ambii soţi sunt egoişti şi trebuie să justifice dacă merită să trăiască împreună. Sentimentele lor erau doar una dintre numeroasele componentele ale acestei formule. Emoţiile lor au o “putere de cumpărare” şi au fost incluse în ecuaţia generală.

Această abordare este corectă? Nu cred. Desigur, a funcţionat un anumit timp, dar ne-am schimbat într-un mod fantastic. Noi nu ştim exact ce dorim astăzi şi, mai ales, nu ştim ce vom dori mâine. În plus, psihologia noastră este în mare parte pervetită de un efect extern enorm care ne împinge de o parte şi de alta cu restricţii artificiale şi permisiuni, avantaje imaginare şi pierderi.

Fiecare “moft”, fiecare “schimbare de sezon” ne schimbă complet în exterior, în plus faţă de schimbările interne pe care le suferim. De aceea, calculul nostru privind avantajele şi dezavantajele vieţii noastre de familie viitoare poate fi fals. Doar dacă stabilim o valoare mai mare ca obiectiv şi suntem de acord cu o anumită provocare, un obiectiv care ne ridică deasupra tulburărilor care se produc atât în societate, cât şi în noi, doar atunci societatea şi celulele sale, cuplurile tinere nu numai vor supravieţui, dar vor prospera

Din “o viaţă nouă”, 06.09.2013, kab.tv

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→