Întrebare: Se spune că trebuie să ajungem la „Poarta lacrimilor”. Cum putem să fim siguri că nu ne înşelăm?

Răspuns: Nu vom putea să ne înşelăm pentru că suntem atât de puternic zguduiţi de sus, că va trebui să mergem la Creator cu cererea corectă pentru mântuire spirituală. Pur şi simplu, trebuie să încercăm cât mai mult posibil, să realizăm toate condiţiile, să accelerăm procesul evoluţiei noastre şi, cu certitudine, vom ajunge acolo. Vă garantez că ştiu din proprie experienţă cum funcţionează această metodă.

Astfel, noi ne dezvoltăm. Majoritatea oamenilor care participă la dezvoltarea noastră progresează şi sper că asta se va revela, curând, în noi. Astăzi, atunci când citim Tora şi alte cărţi cabalistice, devine clar că suntem pe drumul bun. Deci, nu vă îngrijoraţi, mai devreme sau mai târziu, veţi începe să plângeţi.

Lacrimile sunt un sentiment de neputinţă, o stare de micime (ceea ce numim „Poarta lacrimilor”), atunci când nu stă în puterea mea de a face ceva şi înţeleg că numai Creatorul poate face totul în locul meu.

Întrebare: Dar, cum pot să fiu sigur că ating, cu adevărat, asta şi că nu mă înşel eu singur ?

Răspuns: Nu vă îngrijoraţi, veţi avea şansa să înţelegeţi asta. Faceţi tot ceea ce puteţi şi apoi, brusc, noi stări vă vor fi revelate. Este vorba despre noi Reshimot (gene spirituale). Atunci când ele se dezvăluie, o persoană începe să aibă noi senzaţii. Avansaţi, pur şi simplu, înainte şi veţi vedea cum totul este revelat de la sine.

Congresul din Bulgaria, „Zorii unei lumi noi”, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem cere umplere de Lumină pentru oamenii care par că suferă şi, în acelaşi timp, să justificăm Creatorul?

Răspuns: La început, trebuie să treceţi prin corecţii. Mă rog diferit către Creator: ”cum Tu îmi eşti revelat ca bun şi binevoitor şi nu este nimic rău în ceea ce Tu faci, tot răul este ca să-mi dezvălui că sunt pe calea bună şi Tu mi-l dezvălui prin suferinţă şi mai multă durere decât durerea pe care o simt. Chiar dacă înţeleg că este pentru mai bine, Îţi cer ca să Te dezvălui lor câte puţin, pentru a le arăta toată bunătatea Ta.”

Să întreb în mod diferit: Cum putem să justificăm Creatorul, dacă noi suferim ? Progresiv, noi primim înţelegerea că totul este pentru mai bine prin exeprienţa pe care o dobândim. Toate lucrurile rele, defectele, întunericul, “şi a fost seară şi a fost dimineaţă”, se dezvăluie ca o problemă la nivelul următor. Avem nevoie de asta şi nu o justificăm, dar noi binecuvântăm atât pentru rău, cât şi pentru bine.

Deci, când este vorba de ceilalţi, credem că lumea suferă acum şi că noi trebuie să ne adresăm Creatorului cu acest lucru, dar noi trebuie să ne întoarcem spre El ştiind că oamenii au nevoie de un singur lucru – revelarea Creatorului. Numai dezvăluirea Sa va rezolva toate problemele lor. Aceasta se datorează faptului că, abundenţa vine de la Lumină. Apoi, doar atunci, ei vor simţi că sunt bogaţi, sănătoşi şi de succes.

Atunci, mă întorc spre Creator şi spun:” Te rugăm să le faci o favoare pentru ca bunătatea să fie revelată în ei”. Îmi face rău când ei blestemă. O persoană care suferă blestemă pe Creator în mod automat, fără un cuvânt. Asta înseamnă că, fiecare stare care este inferioară cercului, decât Ein Sof (Infinit), mă forţează să blestem Creatorul în această măsură. Nu este vorba de concluzii logice, dar sentimentul în sine este o indicaţie a acesteia.

Întrebare: Deci, cum pot să descriu dezvăluirea Creatorului în ei şi mine corect ?

Răspuns: Eu nu cer dezvăluirea Creatorului pentru mine. Eu cer numai şansa de a-L servi pe El şi pe ei, mai exact, de a-L sluji pe El prin ei. Aceasta este munca pe care o am de făcut ca un transmiţător.

 

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.11.2013, Shamati 3 “Despre realizarea spirituală”

 

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, Shamati 26:”Viitorul omenirii depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului.” Este scris:”Domnul este sus şi cel umil va vedea”, căci doar cel umil poate vedea măreţia. Literele Yakar (preţios) sunt literele Yakir (va şti). Asta înseamnă că, ştim măreţia unui lucru în măsura în care el este preţios pentru noi.

Suntem impresionaţi de importanţa lucrului. Aceasta duce la un senzaţie în inimă şi, conform cu măsura recunoaşterii importanţei, bucuria apare. Baza noastră este opusă Creatorului. Există două dorinţe: dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire, care sunt opuse una alteia, deoarece derivă din ceva din ceva şi alta, din ceva din nimic.

Deci, cu cât persoana este mai umilă, cu atât recunoaşte măreţia Creatorului. Este uşor de văzut ce apreciază dorinţa de a primi. Suntem gata să ne înclinăm în faţa unei persoane importante, să admirăm un fenomen important, dacă ego-ul nostru simte că sunt importante. O persoană îşi petrece viaţa în căutarea sentimentului de stabilitate, încredere, susţinere…

Totuşi, dacă ceva este exterior dorinţei de a primi, acesta nu este perceput ca un factor important care poate aduce o plăcere dorită sau ca o ameninţare la ceea ce are deja, dacă nu este în contact cu dorinţa de primire, deci am nevoie să creez gradul de conştientizare a importanţei sale, o nouă conştientizare. Cum pot face asta ?

Condiţia: ”Domnul este sus şi cel umil va vedea” ne spune că trebuie să ne schimbăm.

La urma urmei, avem dorinţa de a primi. Deci, când muncim constant pentru a identifica smerenia sa, suntem capabili să identificăm măreţia forţei de iubire şi de dăruire, în aceeaşi măsură. Vedem că una decurge din cealaltă, conform principiului “avantajul luminii din întuneric”.

Nu putem să facem asta decât în relaţiile dintre prieteni.Relaţiile cu lumea exterioară nu sunt adaptate pentru asta, deoarece există alte norme acolo. În grup, o persoană poate face eforturi pentru a se anula într-un mod simplu, cât de mult poate, chiar fără bune intenţii. Apoi, ea vede că nu este mai bună decât ceilalţi. Dimpotrivă, se pare că este mai rea în atributele sale. Lumina care Reformează influenţează prin grup şi, chiar dacă o persoană nu înţelege, ea vede că prietenii reuşesc mai mult, au o mai mare forţă în anularea lor, au o mai mare forţă pentru a participa la lecţii, în conexiune şi adeziune spre scop. În acelaşi timp, ea vede că poate face asta. De acolo decurge sentimentul importanţei, căci se pare că, Creatorul se comportă cu ea într-un mod personal.

Astfel, de fiecare dată, chiar când se măsoară în raport cu prietenii, o persoană poate înţelege că, pe de o parte ea este umilă şi, pe de altă parte, ea nu merită deloc. Ea vede că toate celelalte persoane sunt detaşate de forţa superioară, în timp ce ea a fost recompensată cu o atitudine specială de la El. Aceasta evocă dezvoltarea vaselor în ea. Ea devine mai responsabilă pentru ceea ce a primit şi simte că este, deja, responsabilă pentru alţii. Acesta lucru se datorează faptului că ea nu a primit asta graţie eforturilor sale şi realizărilor personale. Nu, Creatorul a invitat-o să realizeze această muncă specială şi, de acum înainte, ea este responsabilă pentru corectarea lumii.

Acesta este modul în care toată lumea ar trebui să se vadă, deoarece corectarea lumii depinde de ea. Nimeni altcineva nu poate corecta ceea ce ea va corecta.

Astfel, o persoană consideră că este umilă şi, în acelaşi timp, ea ştie că a primit o misiune foarte importantă. Creatorul, desigur, aşteaptă ca o persoană să fie în măsură să realizeze misiunea şi El este gata să o ajute în orice mod posibil. O persoană are nevoie doar să pregătească o rugăciune pentru ca, Creatorul să vină să completeze ceea ce ea a început (“Domnul va termina asta pentru mine”).

Astfel, ea avansează. Când o persoană priveşte trecutul, ea înţelege că, Creatorul a pregătit pentru ea tot acest drum. Ea nu poate face nimic prin ea însăşi sau să aştepte ceva în avans, deoarece ea nu ştie nimic în avans. În schimb, totul a fost pregătit pentru ea în avans, de sus.

Apoi, o persoană se simte recunoscătoare pentru că este în grup, pentru că a avut o susţinere de sus, pentru că a fost condusă până acum. Pe această bază poate fi sigură că, dacă ea progresează şi, de fiecare dată recunoaşte caracterul umil al naturii sale, atunci ea va simţi “măreţia Domnului” în loc şi o va împlini.

În loc de o mândrie goală, “a ridicat inima sa în căile Domnului” şi astfel avansează. De aceea, Baal HaSulam spune că “viitorul omului depinde şi este legat de recunştinţa pentru trecut”, pentru natura sa, progresul pe care l-a făcut şi starea sa actuală. Vede că nu a ales natura sa, destinul său şi că nu şi-a planificat drumul său şi el însuşi nu a prevăzut asta. Totul vine de sus şi, dacă el continuă să avanseze, va supune ego-ul său şi, din acest punct, va avea un drum minunat în viitor.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 06.11.2013, Shamati 26, “Viitorul omului depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului”

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, Libertatea: “Şi, dacă el nu face asta, dacă preferă să meargă în orice alt mediu şi să citească orice carte care cade în mâinile lui, el este obligat să cadă într-un mediu rău şi va petrece timpul său citind cărţi inutile care sunt numeroase şi mai uşor de citit, care îl forţează să aibă concepte greşite şi să comită greşeli şi să fie condamnat. Cu siguranţă va fi pedepsit nu datorită gândurilor rele şi acţiunilor greşite, deoarece nu el le-a ales, dar pentru că nu a ales mediul adecvat, deoarece doar în asta există, cu adevărat, o alegere, după cum am văzut.

De aceea, cel care se străduieşte să aleagă în permanenţă, cel mai bun mediu, merită lauda şi recompensa. Aici, de asemenea, nu datorită gândurilor bune şi acţiunilor bune care au venit fără ca el să le aleagă, dar, deoarece el s-a străduit să se înconjoare cu un mediu bun, care-i aduce aceste gânduri bune şi aceste acţiuni corecte. Este ceea ce Rabi, fiul lui Pera’hia a spus:” Fă-ţi un Rav şi cumpără un prieten”.

O persoană are doar Reshimo (genă spirituală), o sămânţă spirituală. Dar, dacă noi nu o plantăm în sol, dacă nu o punem în mediul corect, ea nu se va dezvolta. Deci, cabaliştii înainte, se preocupau mereu de mediu, astfel încât să existe cel puţin două persoane, aşa cum este spus:” minoritatea celor mulţi este de doi” , adică un student şi profesorul său. Dacă există mai mulţi studenţi, atunci un grup de prieteni se formează, în care toată lumea munceşte egal.

Deci, în primul rând, trebuie să ne asigurăm că mediul este corect: că toată lumea este egală, că toată lumea se anulează în faţa celorlalţi şi că nu există alte obiective exterioare, doar obiectivul conexiunii pentru ca, Creatorul să fie dezvăluit între noi. Scopul înţelepciunii Cabala, scopul creaţiei, este dezvăluirea Creatorului pentru fiinţele create, ca fiind bun şi binevoitor şi dorinţa Sa de a încânta fiinţele create.

Deci, progresul nostru depinde de cât ne preocupăm, cu adevărat, de mediul bun. Într-un mediu mare ca al nostru, care conduce numeroase proiecte, există mai multe societăţi şi aceleaşi persoane au relaţii diferite cu altele.

Noi trebuie să facem astfel ca, toate formele de relaţii exterioare să fie doar pentru diseminare externă şi munca externă. Lucrul principal este că, în grupul nostru unit intern toată lumea este egală, toată lumea se anulează în faţa celorlalţi, coboară capul în faţa scopului şi creşte importanţa lui. Nu este nimic mai important decât asta, unitatea noastră generală şi conexiunea ca un singur om cu o singură inimă.

Această conexiune internă în grup trebuie să fie lucrul cel mai important pentru noi. Toate celelalte legături, fie în funcţie de profesiile noastre, de realizarea diferitelor obiective, de munci individuale sau sarcini, sunt dispuse conform unui alt principiu, ca o companie. Dar, această atitudine exterioară, nu are de-a face cu grupul. Grupul este ceva care se bazează doar pe aceste reguli spirituale şi trebuie, constant, să avem grijă de asta.

Există un pic de viaţă exterioară fără care nu putem exista în corpul nostru şi există un scop sublim care este etern şi totul pentru că sufletul nostru există. Trebuie să ne facem griji privind grupul intern, astfel că el trebuie să fie curat şi construit cu precizie conform principiilor scrise de Baal Hasulam, Rabash şi toţi ceilalţi cabalişti de-a lungul veacurilor.

Este foarte important să nu le confundăm pe cele două. Putem să oprim sau să modificăm angajamentele externe la un moment dat, dar lucrul principal este de a păstra structura internă a mediului în care toată lumea este egală şi unită. Astfel noi avansăm.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este atât de uşor să ne unim în timpul congresului şi este foarte dificil în viaţă. De ce este atât de dificil să unim un mic grup, faţă de un grup mare?

Răspuns: Un grup mare se menţine, dar într-un grup mic există multe gânduri şi dorinţe opuse care se manifestă brusc. Mai multe persoane sunt, mereu, într-o anumită contradicţie unele cu altele: orgoliu, gelozie, invidie, etc. De fapt, toate acestea se manifestă natural, astfel ca noi să putem să creştem. Dar, este foarte dificil pentru un număr mic de persoane.

Prin urmare, este de dorit  ca grupul să cuprindă cel puţin zece persoane. Este bine atunci când există mai multe femei, ele stabilizează un grup îl calmează, îl înmoaie.

Lucrul cel mai important este ca bărbaţii şi femeile să fie egali în grup. Nu puteţi să respingeţi femeile. Dacă acestea sunt egale cu voi, atunci ele pot ajuta la menţinerea vitalităţii grupului la un nivel bun.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Deci, care este lucrul cel mai important pe care trebuie să-l spunem oamenilor?

Răspuns: Noi trebuie să ajungem la oameni cu faptul că, fără o schimbare în natura omului, de la ura faţă de alţii, la iubire, vom merge împotriva evoluţiei naturii într-o formă integrală şi, prin asta, vom aduce tot mai multe probleme personale şi colective.

Trebuie să vorbim pe toate canalele de comunicare că, obţinerea caracteristicii de “iubirea pentru celălalt” este obiectivul înţelepciunii Cabala, este rezultatul corect al muncii spirituale (lucrarea Creatorului).

Este diferenţa dintre înţelepciunea Cabala şi religie: Cabala acceptă condiţia că “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este marea regulă generală a Torei, în timp ce religia presupune că, esenţial este de a face cerinţele fizice. Prin urmare, ea abandonează corectarea naturii umane, pentru care a fost proiectată special.

Cabala consideră că, dacă obiectivul nu este “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” atunci întreaga Tora nu este respectată, deoarece este regula generală care înglobează întreaga Tora, deoarece tocmai acest obiectiv aduce o persoană la caracteristica de dăruire, la Lishma, la iubirea pentru Creator.

Dacă o persoană nu aspiră a se ridica deasupra ego-ului său, atunci acţiunile sale nu fac decât să-i crească ego-ul. Şi, în loc să se apropie de caracteristica de dăruire şi de iubire, adică de revelarea Creatorului, atunci ea se îndepărtează de Creator şi se transformă în “gloată”, care sunt cei care “se tem de Dumnezeu şi servesc Faraonului”, ale căror acţiuni sunt în totalitate pentru binele ego-ului lor, de dragul unei recompense în această lume şi în lumea viitoare.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Un comentariu →

 

Atunci când traversăm o serie de urcări şi coborâri, ne întrebăm de ce avem nevoie de toate astea. La urma urmei, este spus:” vom merge în sfinţenie şi nu vom coborî”. Deci, de fapt, este vorba despre o întrebare foarte logică.

Problema noastră este că, noi nu înţelegem că răul nu există. În spiritualitate, verificăm totul cu privire la Creator. Există 125 de niveluri pe drumul nostru spre El şi ascensiunea fiecărui nivel începe atunci când eu primesc un egoism suplimentar, care se dezvoltă progresiv.

Să presupunem că sunt la nivelul 1 înainte de nivelul 2, deci ego-ul meu trebuie să se dezvolte şi starea în care mă găsesc este numită “noapte”. Este spus în Tora “şi a fost seară şi fost dimineaţă: prima zi”. Deci, totul începe seara.

În primul rând, trebuie să obţin un Aviut suplimentar (grosime) şi să descopăr un nou strat de dorinţă în mine. De fapt, este exact nivelul la care voi urca şi care, între timp, stă în faţa mea, ca un zid. Deci, acest nou Aviut se numeşte o coborâre. Dar, coborârea este o diminuare a importanţei drumului spiritual în ochii mei. Astfel, Creatorul “a întărit inima Faraonului” şi, în acelaşi timp, el îmi spune “Mergi la Faraon”. Am nevoie să înţeleg că totul este numai pentru a mă ridica.

 

De fapt, deja am crescut, deoarece “o seară” este, de fapt, dezvăluirea a noi vase corupte care aparţin nivelului următor. Acum, îmi lipseşte corectarea         care începe la “miezul nopţii”. De la “seară” până la “miezul nopţii”, o nouă dorinţă de primire se dezvăluie în mine, atunci există corectarea vaselor şi în final, primesc lumina, în zori, răsăritul unei noi zile.             Deci, este o cădere?

Rabash ne dă un exemplu: Dacă îţi este foame şi ţi s-a dat un sac de grâu şi eşti supărat că nu poţi să-l mănânci, ai dreptate. Să le folosesc în mod corect. Acum, ai ceva cu care să pregăteşti mâncarea, o împlinire.

Pe de altă parte, dacă primeşti hrana gata pregătită pentru sufletul tău, nu vei avea sentiment, înţelegere, participare. Nu vei înţelege ceea ce este esenţial şi nu vei fi în măsură să te dezvolţi.

Deci, ne ridicăm constant. Nu există coborâri, totul depinde numai de atitudinea noastră faţă de ceea ce se întâmplă. Dacă vedeţi o coborâre precum un bătrân înţelept care caută noi lipsuri în scopul de a urca mai sus cu ajutorul lor pentru a dobândi înţelepciune, atunci “noaptea” nu pare o coborâre pentru voi. Dar, pentru a face asta, trebuie să aveţi un grup, un program zilnic fix şi să utilizaţi toate mijloacele necesare pentru a vă sprijini în acţiunea voastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 06.11.2013, Shamati 26, Viitorul omului depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care sunt condiţiile pentru a trece “bariera” în lumea superioară?

Răspuns: Conform romanului rusesc ştiinţifico-fantastic “Luni începe sâmbătă” de Strugatzky:

Pentru a trece printr-un perete, este important să:

–          Nu vedeţi în faţă decât scopul;

–          Credeţi în voi înşivă;

–          Nu acordaţi atenţie obstacolelor.

În opinia noastră:

–          Nu vedeţi în faţa voastră decât scopul: adeziune, echivalenţă de formă cu Creatorul;

–          Credeţi în instrucţiunile cabaliştilor şi urmați-le (grup, studiu şi aşa mai departe)

–          Utilizaţi obstacolele în mod corect, transformând astfel o cădere într-o ascensiune.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Înţelepciunea Cabala este descoperită atunci când oamenii simt că se găsesc într-un impas şi nimic pe pământ nu-i poate ajuta. Prin urmare, mai ales în epoca noastră şi numai acum, putem vorbi despre asta.

Practic, au început să vorbească un pic mai mult, din timpul lui Ari (secolul 16),  când omenirea a intrat într-o perioadă timpurie de corectare. Prin urmare, ari este considerat fondatorul mişcării spirituale pentru corectare.

Unul din succesorii lui Ari a fost marele cabalist Le Baal Shem Tov care a difuzat înţelepciunea Cabala cu mult succes, în cercurile largi ale populaţiei. Timp de secole, oamenii au progresat muncind asupra lor şi, în acest timp, au scris cărţi foarte profunde.

Dar, după aceea, totul a dispărut treptat, deoarece umanitatea, în cadrul procesului de dezvoltare, nu a testat încă această dezvoltare. S-a sperat că toate tipurile de evoluţii tehnologice şi sociale  ne-ar aduce ceva bun. Cu cincizeci sau şaizeci de ani în urmă, oamenii visau la cucerirea spaţiului, visau să pătrundă în materie, s-au aventurat şi au căutat, dar toate sunt astăzi, de domeniul trecutului.

Chiar dacă omenirea a aspirat mereu să avanseze în dezvoltarea sa în manieră egoistă, astăzi totul a devenit gol şi a eşuat. Un singur şi unic mijloc ne-a fost lăsat – înţelepciunea Cabala sau, pentru publicul larg, educaţia integrală.

Ce putem realiza? Cabaliştii explică asta foarte simplu. Creatorul a creat o stare perfectă, numită lumea Infinitului (Olam Ein Sof), în care ne găsim într-o dimensiune total diferită, cu senzaţii diferite de senzaţiile noastre actuale. Am coborât din această stare şi am fost sparţi în fragmente ca un puzzle care trebuie acum să fie asamblat.

Acum, trebuie să revenim în starea lumii Infinitului  conexiune absolută şi unitate, să aducem pe toată lumea la un tot unitar, astfel că, sentimentul că exist separat de ceilalţi va dispărea, necesitatea şi dorinţa de a scăpa, de a mă deplasa la dreapta şi la stânga va dispărea, astfel că, toate dorinţele mele caracteristicile şi snetimentele lor tot ceea ce simt, vor absorbi lumea întreagă în ele. Apoi, toate fragmentele separate ale puzzle-ului vor fi regrupate într-o singură imagine colectivă şi numai asta se va simţi.

Astfel, porunca biblică: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” se va materializa, aşa cum Avraam a proclamat în vechiul Babilon, de unde toate religiile şi credinţele deformate au venit mai târziu. Şi astăzi, noi trebuie să realizăm asta.

Din Congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

 

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Atâta timp cât o persoană nu a început să muncească serios, nu simte o mare opoziție. Dar pe măsura avansării, și mai ales la ultimul stadiu când mă apropii de stadiul exilului din Egipt, atunci începe opoziția față de Klipot-ul egoist, până la 49 de Porți de Impuritate. Este imposibilă ieșirea din Egipt cu excepția cazului în care Klipot-ul obligă o persoană.

Pe de o parte, simt o mare greutate chiar și în a face un mic pas înainte. Și pe de altă parte, văd că dacă nu fac acest pas, atunci totul va dispărea și voi pierde totul. Toate eforturile mele vor fi fost în zadar ca și cum nu am făcut nimic.

De aceea, suntem obligați să întărim grupul, să întărim sprijinul reciproc și să nu ne temem de nicio tulburare. Pentru că cele 49 de Porți de Impuritate trebuie să fie revelate în toată intensitatea lor.

Și nu e nevoie să ne temem că tulburările egoiste cad peste noi și ne vor slăbi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm din nou și din nou. Problema este că noi uităm motivul căderii noastre și ne mirăm de ce este dintr-o dată așa de rău pentru noi, de ce nu ne trezim? Nu mai departe de ieri am fost cu totul înflăcărat, am muncit la viteză mare, iar azi m-am trezit ca un animal prost – nu-mi aduc aminte de nimic, nu înțeleg nimic și nu pot să mă gândesc la nimic. Mă simt obosit și distras și nu înțeleg că trebuie să mă trezesc înnoit în fiecare zi. Și mereu este o nouă clarificare a noului Kelim pe care nu l-am clarificat încă.

Și se poate întâmpla ca în mijlocul zilei niște vești neplăcute care ajung la mine să mă uluiască pur și simplu. Și dacă nu ar fi sprijinul din parte prietenilor și al grupului, aș cădea. Singur, este imposibil să mă țin de ceva dacă balanța forțelor se înclină în partea răului. Grupul trebuie să hrănească o persoană tot timpul cu entuziasm și trezire înnoite. Trebuie să devină un izvor pentru spiritul vieții.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca interioara | Add Comment/Ask Question→