Tocmai s-a terminat un congres foarte puternic; ne simţim obosiţi, indiferenţi, adormiţi, ca şi cum un nor gros ne cuprinde şi ne transformă în oameni bătrâni, pesimişti.

Creatorul ne-a luat dorinţa egoistă, combustibilul care ne împingea. Înainte, ardeam de dorinţă; ne străduiam să obţinem recompensele spirituale şi eram gata să luptăm să obţinem spiritualitatea. Fiecare dintre noi s-a considerat un erou, cu toate că ne-am simţit ca „superman” numai pentru că egoismul nostru a fost „fierbinte” şi ne-a împins înainte către realizări noi.

Creatorul vrea să ne ajute; astfel, El ne-a luat egoismul pentru ca noi să îl înlocuim cu o altă putere. Acum, în loc să fim împinşi din spate, suntem inspiraţi de măreţia scopului şi tractaţi înainte de el.

Acum, avem cu adevărat o oportunitate să avansăm, dar în loc de asta ne plângem că nu avem nicio dorinţă şi energie pentru asta. Vă amintiţi cât de „fierbinte” şi uriaşă era dorinţa voastră? Totuşi, nu a fost a voastră; v-a fost dată de Sus. Aţi fost pur şi simplu împinşi de Sus şi, ca rezultat, aduşi la un grup de Cabalişti.

În acest timp, dorinţa voastră a dispărut şi vă gândiţi că este mai bine să părăsiţi grupul şi să terminaţi cu Cabala, deoarece nu vă mai atrage. Credeţi că dacă nu vi se mai pare atrăgătoarea, înseamnă că este ceva greşit cu Cabala? Toată lumea judecă în măsura propriei corupţii. Este evident că, fără motivaţie, omul nu poate avansa. Nici maşinile nu pot lucra fără combustibil.

Omul trebuie să se întoarcă către grup, cărţi şi studiu; ar trebui să ceară ajutor de la ele! Cere-i Creatorului!

Dacă nu ai puterea pentru o asemenea cerere, înseamnă că experimentezi deficienţa forţei generale, adică garanţia reciprocă. Dacă există prieteni de ai tăi, care şi-au pierdut „forţa vieţii”, ar trebui ca măcar să plângi pentru ei; este ca şi cum ai fi la funeraliile lor; să murmuri despre minunaţi prieteni pe care i-ai pierdut! Uită-te la pietrele grele de mormânt care stau pe piepturile lor, adică inimile de piatră de care ei nu pot să se debaraseze.

La un anumit moment, străluceau de dorinţă, dar acum noi putem doar plânge pentru ei. Curând, şi tu vei câdea într-un asemena abis. Totuşi, dacă suntem gata să ne ajutăm unul pe altul înainte ca asta să se întâmple, vom fi capabili să ne ridicăm din orice cădere. Nu numai că vom fi în stare să ne depăşim indiferenţa, dar ne vom descurca şi cu ura reală care ar trebui să apară între noi.

Numai puterea grupului poate iniţia o dorinţă din „aerul subţire”. În acest moment, nu avem acest tip de dorinţă şi nici nu poate apărea de undeva. Totuşi, trebuie să „o aprindem” artificial, ca şi cum am începe o nouă afacere şi ne promovăm noile produse. Ar trebui să devină afacerea noastră spirituală comună; ca rezultat, va declanşa o nevoie atât de puternică, încât vom „arde” pur şi simplul de dorinţă. Iar sub această dorinţă poate fi chiar nimic!

Oamenii au aştepat toată noapte la uşile magazinelor să cumpere a cincea generaţie de iPhone. Învăţaţi cum să faceţi reclamă „produselor” creând nevoi artificiale. De fapt, scopul pe care îl căutăm pare şi el „artificial” egoismului nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Singura modalitate de a supraviețui unei coborâri este să te pregătești în avans. Dacă coborârea a avut loc deja, nu există nimic care poate fi cerut de la noi, deoarece ce poti cere unui mort? După cum este scris, „mortul este liber.”

Ești întrebat doar de ce nu te-ai pregătit pentru această situație. Trebuie să completezi toate rezervoarele și să încarci toate bateriile. Atunci când o coborâre se produce, nu este nimic ce putem face.

Este ca și fazele de curent alternativ care se schimbă precum valurile, o dată în sus și o dată în jos, iar o parte se completează pe contul altei părți. O dată, vasele sunt dezvăluite, iar o dată Luminile sunt revelate.

Este o situație excelentă faptul că Creatorul a luat ego-ul nostru și ne-a ajutat. Este scris că Creatorul a creat înclinația rea, dar te-ai plâns că este rea, așa că El o îndepărtează de tine.

Deci, mergi mai departe; acționează acum! Cu toate acestea, nu poți face nici cel mai mic pas fără ea, nici măcar să ridici un deget. Dacă ego-ul ar fi luat de la tine, te-ai afla ca un cadavru incapabil să se miște.

Deci, unde poți găsi puterea? De ce nu ai cerut-o și de ce nu a venit? Aceasta se datorează faptului că nu te-ai pregătit pentru astfel de zile în avans.

Dacă ziarele scriu că ar putea exista o lipsă de alimente, toată lumea s-ar aproviziona cu mâncare acasă cu trei luni în avans. Deci, de ce nu ne gândim să stocăm energie în avans, pentru cazul unei coborâri? Acesta este exact modul în care trebuie să acționăm în conformitate cu logica rezonabilă, sensibilă, dar este dificil pentru noi să facem asta, pentru că urmează calea corecției.

Există oameni care se bucură de faptul că au căzut atât de jos și cred că prin suferința lor, ei vor realiza ceva, dar aceasta este o minciună totală. Noi avansăm numai prin efort, prin muncă, și nu atunci când am fost aruncați într-o mlaștină și pașnic ne scufundăm în ea.

Deci, orice moment în care o persoană întârzie ascensiunea sa este un păcat. Cum poate cineva urca? Să presupunem că începi să cânți un cântec vesel în fața tuturor. În timp ce cânți, toată lumea se trezește, și atunci ei trebuie să încerce în mod constant să stocheze energie, puterea fiecăruia, puterea unității noastre, dar nu din faptul că m-am trezit singur.

Dacă te gândești că, „Ce bine este că m-am trezit acum și cât de bine mă simt,” vei cădea imediat. Cu toate acestea, dacă te gândești la modul în care cu toții ne-am trezit acum spre dăruire, spre Creator, aceasta va rămâne. Apoi, vei începe noul nivel, starea următoare.

Puterea care mai târziu ne poate duce la mântuire este de acumulare, iar aceasta este stocată în dorința generală. Nici unul dintre noi nu are vasul pentru a stoca energie.

Acum, când ai reușit să simți o trezire, cel puțin una fizică, gândește-te cum să te îngrijorezi pentru prieteni și să nu-i lași să coboare. Toată lumea ar trebui să se îngrijoreze pentru alții. În acest fel, nu este nevoie să se gândească la sine.

Rușinea trebuie să ardă în mine dacă nu mă îngrijorez pentru grupul meu. Acest lucru înseamnă că eu îl trădez. De aici vine sentimentul de responsabilitate și de aici provine garanția reciprocă. Am nevoie doar să mă gândesc cum să furnizez grupului tot ceea ce are nevoie, ca și cum ar fi copilul meu și-mi fac griji doar pentru bunăstarea lui, astfel încât să continue să crească și să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Cum putem ajunge la gradul următor pe calea revelației lumii superioare? Cum putem intra în starea următoare, mai corectată? Este clar că fiecare stare următoare suntem noi, dar doar mai corectați, și astfel este până când ne vom întoarce la infinit.

Rabash scrie despre acest lucru în articolul „Includerea calității milei în judecată”: Este cunoscut faptul că cel mai important lucru în muncă este alegerea, așa cum se spune, „Alege viața”.  „Viața” este uniunea pe care ne străduim s-o realizăm, cu alte cuvinte, o întoarcere la Infinit.

Prin aderarea la intenția Lishma, o persoană este onorată să adere cu Sursa vieții. Și nu există nici o alegere în acest management evident. Și de aceea cel superior a ridicat-o pe Malchut, adică, proprietatea judecății la „ochi.” Astfel, tăinuirea a apărut, iar cel inferior a constatat o lipsă în cel superior.

Cel superior este gradul următor. Deci, de ce este acolo tăinuirea? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost dezvăluit?

Să presupunem că dezvălui acum ceva măreț, puternic și frumos. Mă capturează complet, și, ca un copil, mă agăț de el, incapabil să-l las să plece. Cu toate acestea, prin aceasta, nu ajung la nimic.

Cel măreț m-a cucerit, m-a captivat, iar eu devin plin cu plăcerea apartenenței, dar nimic mai mult. La urma urmei, anulez diferența dintre mine și el, golul care mi-ar fi permis să înțeleg ceea ce se întâmplă, simțind și obținându-l independent, și nu „fiind cumpărat” de beatitudine.

Cum pot urca la gradul următor? Cum pot crește până la înălțimea lui, mai degrabă decât să mă agăț de această masă ca un bob de nisip?

Acesta este motivul pentru care cel superior nu se arată celui inferior. Cu alte cuvinte, gradul nostru următor nu ne este revelat, ci apare în ascundere.

Pe de o parte, există și ne raportăm la el, iar pe de altă parte, acesta nu este dezvăluit. În loc de aceasta, ne aduce tot felul de fenomene negative. Ca rezultat, presupun că-l vreau, și, în același timp, nu atât de mult.

De exemplu, mă duc la un dealer pentru a cumpăra o mașină. Mă uit la modele noi. Le vreau și nu le vreau, deoarece prețul este mare. Apoi, încep să mă gândesc, „Merită sau nu? Ce câștig dacă o cumpăr sau ce câștig dacă nu o cumpăr? Ce este de preferat? ”

Prin aceasta, învăț ceva nou. Cresc și înțeleg acum, simt ceva, nu doar dau bani, ca și cum i-aș avea.

Este același lucru cu gradul următor. Vreau să-l obțin, și, în același timp, mi-e teamă; având probleme, ezit în acest decalaj între dorință și imposibilitatea de a obține spiritualitatea, și mă ajută să cresc.

La urma urmei, merg înainte. Trebuie să-mi imaginez gradul următor, fără a-l înțelege, ci prin intermediul a ce? Cine mă va ajuta sa concep ideea corectă? Cum pregătesc „formatul” eu însumi cu ajutorul acestei imagini pentru a intra în el? Toată munca mea grea constă în a-mi imagina gradul următor cât mai mult posibil și în a mă pune în cadrul care devine „sprijinul” pentru ridicarea la el.

Din Convenția unității, a doua zi, 21/09/12, Lecția 2

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Dacă ne-am pregătit pentru coborâre, am putea spune acum că am făcut atât de mult, că ne-am pregătit pentru ea. Dar s-a dovedit că este mai puternică decât noi. Ne-am menținut cât de mult am putut cu puterea pe care am construit-o în prealabil, și totuși, pentru un moment nu ne-am putut menține și s-a întâmplat. Dar ne-am putea clarifica deja punctele slabe și înțelege de ce s-a întâmplat.

Creatorul „ne plimbă” undeva, dar de ce? El poate că vrea să ne arate deficiențele la un alt nivel, mai avansat, mai adânc în creație. Dar n-am învățat nimic și pur și simplu ne simțim ca morți.

Nu există de fapt nici o urcare fără o coborâre, așa că trebuie să rămânem fideli unul altuia, ca celulele într-un singur corp în care fiecare celulă este responsabilă pentru toate celelalte celule, iar dacă toate celelalte celule nu sunt responsabile pentru ea, va muri .

Ar putea fi ca o conductă de oxigen între noi. Conducta ajunge la mine după ce a trecut printr-o mie de prieteni înainte, și ceea ce este mai mult, nimeni nu știe cine sunt exact. Oricine poate opri robinetul, fără ca cineva să observe, iar oxigenul nu mă va atinge și așa voi muri.

Robinetul este lipsa noastră de atenție, lipsa de dorință. Poate deschide valva mai larg sau o poate închide, totul depinde de dorința prietenului cu privire la mine: Se gândește la mine și la întregul sistem? Dacă el adaugă o astfel de deficiență, valva se deschide, iar dacă diminuează deficiența și ea dispare, valva se închide, blochează conducta, și cu toții murim.

Înțelegi că toată lumea moare din cauza ta? Totul deoarece valva din inima ta este închisă. Cere Creatorului să te ajute, să devină partenerul tău dacă prietenii sunt morți și nu te pot ajuta. Întoarce-te la Creator pentru a te ajuta, ca la o altă ființă umană. Cel puțin El poate fi ca o ființă umană.

Întrebare: Ne putem întoarce la Creator ca la o ființă umană?

Răspuns: Nu te temi să-L condamni, nu-i așa? Deci, de ce nu poți apela la El ca la o altă ființă umană, astfel încât El să intervină și să te ajute? Crezi că este interzis?

Întoarce-te la El și spune: „Îți cer să mă ajuți! Să mergem la grup împreună și să reînviem morții, astfel încât ei să fie înviați! „Spune-o de mai multe ori în inima ta si vei vedea cât de folositor este.

Creatorul este gata să lucreze cu tine și să coopereze cu tine în tot. Nu este nimic care previne acest lucru. Poți apela la El în orice moment, cu orice cerere.

Știm că cererea către El ar trebui să treacă prin grup, deoarece în caz contrar nu va fi auzită, dar este atunci când grupul este gata să-ți răspundă și să lucreze cu tine reciproc. Dacă nu ai de ales, întoarce-te direct către Creator, pentru a merge cu El la Faraon. Nu aștepta după cei care sunt ocupați cu oalele pline de carne și care sunt plini de ceapă și de usturoi.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Imaginează-ți că ai venit la lecție și brațul te doare rău, te vei gândi despre durere tot timpul, desigur. Aceasta va interfera cu studiul și va provoca disconfort mare, nu veți ști cum să scapi de această durere și nu vei putea uita de ea.

Întrebarea este cum am putea să simțim aceeași durere cauzata de faptul că nu am ajuns încă la sfârșitul corecției, că nu am atins inca scopul nostru final? Nu vreau să aștept o singură zi! Dacă este atât de important pentru mine, ard de nerăbdare, ca un copil,  vreau sa obtin aceasta acum și imediat!

Problema este că nu imi doresc ceea ce ar trebui să imi doresc. Cum pot obține dorința corectă? Acesta este un motiv pentru o rugăciune.

Nu văd nici o grabă in a ma conecta cu prietenii si a ajunge la iubirea pentru ceilalti, în scopul de a atinge obiectivul spiritual. Sunt probleme peste probleme care mi-au creat obstacole, unul după altul. Dacă intr-adevar as fi vrut sa ating obiectivul, as iubi prietenii, pentru ca la urma urmei, acest obiectiv este de neatins fără iubirea pentru prieteni. Dar ideea este ca nu am nevoie de acest obiectiv: Vrea cineva sa dea? Și astfel nu am nevoie de prieteni și nu vreau să mă straduiesc pentru obiectivul de a oferi iubire altora. Totul pare foarte îndepărtat, în ceață și nerealist. Stau în fața cărții în timpul Lecției si ma gândesc: „Ce caut eu aici, totusi?”

Deci, ni se dă un instrument numit Tora, în care există forța care ne duce catre obiectiv. Pentru noi acesta este nivelul superior de la care forța numită Lumină vine si ne trage înainte. Aceasta este ceea ce trebuie să  gândim în timpul lecției, la fel cum gândim despre brațul care doare și dorim să il vindecam.

Nu contează ceea ce citesti în acest moment, trebuie să te gândeasti la „boala” ta si să visezi vindecarea. Dacă nu simti o deficientă, o lipsă a vindecării, cere ca aceasta să iti fie dată, conecteaza-te la prieteni, verifică ce dorinte au.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 9/24/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Nu e de ajuns să ne conectam pur și simplu la scânteile prietenilor noștri. De asemenea, trebuie să studiem; cunoașterea ne va modela, ne va învata cum să ne conectam cu scânteile. Până în prezent, nu avem nici o idee cum să ne unim, din moment ce nu suntem familiarizați cu sistemul spiritualitatatii. Deci, cititim despre el, ascultăm, studiem. Noi învățăm că trebuie să ne  conectam și să formam un sistem care constă in 10 Sefirot, Partzufim, lumi, Lumina Inconjuratoare si Lumina Directa. Toate aceste nume descriu legătura dintre noi pe care avem nevoie sa o realizam.

Principalul lucru este de a ne situa noi înșine pe frecventa potrivita pentru a primi ajutor de Sus. Nu e suficient doar să ne gândim la conectarea cu scânteile prietenilor nostri; avem nevoie de altceva care ne va lega împreună. Trebuie să apelam la forța superioară, ca sa faca acest lucru pentru noi.  Aducem legătura noastră gresita la forța suprema și ne plângem pentru incapacitatea noastră de a ne uni. Este similar cu plansetul unui copil, care se apropie de mama și tatăl său plângându-se că el nu poate face ceva, pentru că este lovit și nu mai funcționează.

Lumina superioara a rupt în mod deliberat legătura dintre noi, pentru ca sa cerem sa fie restaurata. Când cineva face apel la forța superioară cu această solicitare, împreună cu prietenii săi, aceasta înseamnă că este deja în interiorul sistemului corectat. Este numit „Israel, Tora si Creatorul sunt unul.”

Israelul este pentru noi toți, pentru cei care sunt orientati „direct catre Creator” (Yashar -. El) Tora este Lumina pe care o căutam, în scopul de a ne uni din nou. Noi studiem acțiunile sale cu ajutorul cărților. Creatorul este forța superioară, o sursă de lumină, care se întoarce la bunăvoință și ne asamblează din nou împreună. Asta explică de ce este numita întoarcea la sursa de buna stare care a existat înainte de zguduirea ce a stricat-o. Acesta este modul în care ne vom corecta.

Trebuie să clarificam numeroase faze în acest moment. Trebuie să înțelegem că o persoana este total incapabila să facă aceasta pe cont propriu, deoarece el va tinde întotdeauna să lucreze pe plan intern și sa presupuna că  are suficientă putere si calități pentru a face apel la Creator și a striga la El pe cont propriu.

Dar, eu nu voi fi capabil să ma adresez Creatorului, fără presiunea vasului spart, care constă din cel puțin 10 prieteni care doresc sa se reconecteze. Eu voi fi unul dintre ei. Și dacă prietenii înțeleg că au nevoie să se conecteze, în scopul de a descoperi Creatorul și dacă încearcă să facă apel la Creator, pentru ca daruirea si iubirea să domnească între ei, aceasta se întâmplă.

Dintr-o convorbire la Rabash meselor Comemorarea, 9/20/12

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Mulţumită garanţiei reciproce, omul atinge o stare în care simte că toată lumea îl sprijină şi îi furnizează tot ceea ce are nevoie. Apoi, el poate să se gândească la alţii. Numai în această condiţie se poate ridica deasupra egoului.

Nu există alte forţe. Egoul este singura forţă care ne domină şi numai într-un grup îl putem neutraliza.

Dacă grupul nu neutralizează şi anulează egoul  meu, eu nu o voi putea face niciodată singur. Voi fi îngropat în el pentru totdeauna şi nu voi fi capabil să ma nasc, să ies din  el. Garanţia reciprocă este legea vieţii pentru mine, este o precondiţie pentru naşterea mea spirituală.

Dacă nu primesc de la grup sentimentul de securitate, de protecţie totală şi de furnizare a tot ceea ce am nevoie, nu voi putea să mă ridică deasupra mea. De fapt, garanţia reciprocă este cea care dă naştere la acest sentiment în mine şi şi asta nu mai depinde de mine. Dacă prietenii mă influenţează prin garanţia reciprocă, eu nu voi înceta niciun moment să mă gândesc la ei. În acest fel merg lucrurile.

Este la fel ca un bebeluş în braţele mamei, care simte că nu are nicio problemă. Se simt în mod instictiv în siguranţă şi simte că va primi tot ceea ce are nevoie. Aşa trebuie să mă simt şi eu, ca un copil în braţele grupului, care simte că toate necazurile sale au dispărut, toate gândurile, toate anxietăţile, toate întrebările.

Nu mai este nimic care să fie conectat la mine; este ca şi cum aş pluti în aer. Din acest moment pot începe să mă gândesc la alţii.

Vorbim despre legi de neschimbat, despre forţe care operează în noi. Nu este fantezia mea. Este forţa garanţiei reciproce care operează în mine, apoi mă detaşez de mine însumi şi nu mai contează dacă vreau sau nu. Dacă prietenii operează asupra mea cu această forţă, sunt liber de dominaţia egoului. Din acel moment mă pot gândi la ceilalţi.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”: Este pentru că, într-adevăr, în ceea ce privește o persoană care se află încă în natura Creatiei, nu există nici o diferență între dragostea de Dumnezeu și dragostea fata de aproapele său. Acest lucru se datorează faptului că orice lucru care nu se identifica cu persoana, este ireal pentru aceasta.

Eu nu ii simt pe ceilalți. Ii simt în măsura în care depind de ei. Cu alte cuvinte, nu ii simt de fapt pe ceilalti, dar imi simt dependența mea fata de ei, simt cât de mult pot pierde în cazul în care se întâmplă ceva cu ei.

Aceasta este singura modalitate prin care noi calculam orice. Chiar și o mamă simte cât de mult poate ea pierde în cazul în care copilul sau are probleme. Aceasta este scala pe care noi o numim „iubire”.

„Te iubesc”, înseamnă că eu depind de tine. Deci, aceasta nu este dragoste spirituală, ci dragoste corporală. Îmi place cineva și imi este teama că ceva i s-ar putea întâmpla, deoarece voi suferi. Iubesc pe cineva cu care mă simt bine. El poate fi fiul meu, care îmi ofera plăcere.

Noi, cu toate acestea, vorbim despre ceva cu totul diferit: despre modul in care, de la iubirea catre ființele create, putem ajunge la iubirea pentru Creator. Deși vom folosi exemplul iubirii unei mame în lumea noastră, nu știm de fapt ce înseamnă  a iubi la un nivel „uman”.

Trebuie să dezvoltăm un tip cu totul nou de dragoste. Cuvântul în sine este înșelătoar, iar noi trebuie să fim atenți sa nu facem greșeli. Este vorba despre o  cu totul alta relație si alt discernământ, despre dăruiriea care vine dinspre mine spre exterior catre cineva care se află în afara sentimentelor mele.

Astăzi, simt toata lumea. Simt ceea ce se întâmplă în lume, și este numai în funcție de calcul meu de a câștiga sau de teama mea de a pierde. Dorinta de a primi este in cautare de surse de a primi placere si se departeaza de ceea ce poate dăuna.

Acestea sunt singurele lucruri pe care le percep, dar eu nu simt nimic care nu face parte din plăcerea sau suferința mea. Acest lucru se datorează faptului că „materialul meu sensibil” este dorința de bucurie. Acesta este Masach (ecranul) pe care imaginile din realitatea mea sunt reflectate. Într-un astfel de ecran, eu pot vedea doar lucrurile care sunt în registrul interesului meu, care ar putea sa-mi aduca auto-beneficiu sau durere și suferință.

Există lucruri pe care eu nu le simt pentru că nu-mi provoca placere sau durere, ca diverse câmpuri, unde, raze x, și așa mai departe. Pentru ca ne dezvoltam, vom recunoaște mai multe lucruri carora ar trebui să acordam atenție, deoarece acestea pot fi benefice sau dăunătoare.

Este același lucru atunci când vine vorba de dragostea de prieteni. Noi nu știm ce înseamnă acest lucru  și nu il simțim cu simțurile noastre. Cu ce putem să-l comparam? E rău, atunci când sunt iubit? Nu este vorba de dragostea prietenilor față de mine, ci de dragostea mea față de ei, atunci când ma dedic total lor, am grijă de ei, ma ingrijorez pentru ei, ii ajut.

Cine are nevoie de o astfel de iubire în lumea noastră? În cazul în care m-ar fi iubit și m-ar fi servit ei pe mine, ar fi fost o altă perspectiva: „Sunt gata pentru a primi dragostea voastra. Dati-i drumul, cine este primul „?

Cu toate acestea, vorbim despre o tranziție catre nivelul de iubire pentru Creator, despre garanția reciprocă. Scopul creației este de a iti iubi prietenul. Astfel, ne bucurăm de daruire, dar numai de daruire, nu de senzatia noastra de bucurie. Suntem dăruitori împotriva dorinței, depășind-o.

Deci, noi trebuie să acordam o atenție un pic mai mare sensului corect al muncii noastre în grup. Este imposibil să-l interpretam în funcție de imaginile din lumea noastră. Apropierea, dragostea, și conectarea sunt toate concepte care există dupa ce se realizeaza depășirea, dupa Machsom (barieră). Până atunci, eu nu voi depăși nimic, trec pur și simplu prin perioada de pregătire.

Din partea a 4-a 9/24/12 zilnica de Cabala Lectia „, Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„, Poz. 4: Aceasta este ceea ce ne-a susținut până acum să menținem armatele si zidul în jurul înțelepciunii adevărului, ca nici un străin sa nu il strice….

Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă, deoarece toate națiunile trebuiau să se dezvolte. Întreaga lume trebuie să avanseze până când este total dezamăgita de ego.

Apoi, atunci când oamenii ajung să se simtă neputincioși și nu mai pot continua, vor vedea că forma actuală a vieții pe pământ a ajuns la final. Acest lucru se referă la distrugerea socială și ecologică, precum și la distrugerea interioară a persoanei.

Deci, înțelepciunea Cabalei trebuie să fie ascunsă în scopul de a permite ego-ului să se dezvolte si de a nu opri la mijloc acest proces. Aceasta se datorează faptului că se vorbește despre depășirea ego-ul, dar dacă acesta nu este încă copt, nu este nimic de depășit. Astfel, trebuie să așteptăm până când ego-ul va ajunge la dezvoltarea completă. Cabalistii au stabilit că faza finală a început acum 500 de ani, în vremurile lui Ari, astfel încât, în zilele noastre, acesta va fi un fapt absolut clar.

Astăzi, întreaga lume începe să recunoască faptul că nu mai are unde să se dezvolte si să avanseze, si că nici una dintre metodele cunoscute nu ne poate ajuta să evoluăm in sensul corect. Deci, înțelepciunea Cabalei, care, până în prezent, a fost pe bună dreptate, ascunsă -acum este dezvăluită lumii.

Întrebare: Cui îi este de fapt revelată?

Răspuns: Este revelata treptat, fiecaruia. Dacă luăm, de exemplu, europenii și americanii, în cazul în care vor vedea că au ajuns la un punct mort, și ca nu au nici un mijloc de a corecta criză socială și nici crizele din industrie, comerț, educație, precum și din orice alt domeniu, în cele din urmă, datorită diseminării noastre interne și externe, vor fi capabili să înțeleagă că există o metodă care ii poate ajuta să depășească ego-ul, ce reprezinta distrugerea și răutatea ce ii consuma ca un cancer care crește. Această metodă le va permite să se descurce cu ajutorul ei și să înceapă din nou o viață bună.

În primul rând, celulele organismului uman au crescut separat, fiecare în funcție de forma sa proprie, la fel ca mugurii care cresc din pământ. A fost un proces firesc, și înțelepciunea Cabalei a așteptat cu răbdare, fiind ascunsă, ca celulele să crească pe deplin.

În cele din urmă, acestea au crescut și au început să se conecteze egoist, iar această conexiune egoista va duce curand la moarte, deoarece toate celulele sunt conectate, dar „trag pătura” fiecare în direcția ei. Aceasta este natura cancerului. Ca urmare, stadiul terminal este revelat, dar, împreună cu el si înțelepciunea Cabalei este, de asemenea, descoperită imediat, în scopul de a permite recuperarea acestora.

Remediul nu poate fi dezvăluit, cu excepția cazului în care pacientul descopera cat de critica este starea lui. Trebuie să existe „recunoașterea răului”cat și „liberul arbitru„, pentru ca pacientul să aleagă dacă să ia remediul sau să-l ignore. Noi, pe partea noastră, trebuie să lucram, iar omenirea trebuie să simtă că este bolnava. Acesta este procesul.

Din partea a 4-a 9/19/12 zilnica de Cabala Lectia, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce primim de la atelierele de lucru?

Răspuns: Atelierele ne permit să clarificăm tipurile de conexiuni dintre noi.

Întrebare: Descopăr de fapt o lipsă de conectare cu prietenii sau este opusul?

Răspuns: Ambele. Prin întrebările din atelier, clarific unde sunt si ce-mi lipsește, în scopul de a obține ceea ce doresc.

Împreună cu alți nouă prieteni, încep să clarific întrebarea care ne-a fost adresată și penetrez opiniile și gândurile lor, cum ar fi ceea ce cred ei despre același tip de conexiune sau de clarificare. Prin asta, deja sunt în contact cu ei. Văd deja în ce măsură ne „conectăm”.

Suntem cu toții diferiți, iar în ateliere clarificăm modul în care ar trebui să ne conectăm. Este posibil? Cu cine ar trebui să mă conectez? Sunt de acord sau nu sunt de acord?

Construiesc în mod constant formele de legătură dintre noi. Aceasta este atelierul, și deja clarifică și evidențiază această rețea colectivă. Astfel, am o sarcină dublă:

• Pe de o parte, trebuie să-mi văd prietenii ca mari, astfel încât să-mi pot coborî capul înaintea lor și să fiu mic printre ei. Comparativ cu ei, eu sunt un zero, în timp ce ei sunt toți numărul unu cu câteva zerouri după. Apoi, în consecință, sunt încorporat în ei și devin un „embrion spiritual.”

• Pe de altă parte, trebuie să fiu unul, sau zece, sau o sută, iar ei trebuie să fie zero. Cu toate acestea, „zero”, în acest context, înseamnă cât de mult le pot dărui și ce ajutor și sprijinim le pot da.

Deci, o linie de mijloc este creată între aceste două extreme, care le egalizează (= • =). Astfel, punctul de echilibru este creat, la care vom ajunge la un numitor comun. Fiecare respectă pe ceilalți cât de mult poate, fiecare se smerește înaintea celorlalți cât de mult poate și, în același timp, este gata să ridice scopul și munca în ochii lor.

Toate acestea se află în gândurile noastre atunci când suntem cu prietenii și discutăm întrebările din atelier. Îi aud și cred că unul vorbește prostii, celălalt nu a înțeles întrebarea, iar al treilea vorbește în mod logic în loc să vorbească în mod emoțional. Al patrulea pare să vorbească la subiect, dar îmi displace faptul că cuvintele lui sunt mai profunde și mai înțelepte decât ale mele.

Astfel, încep să lucrez reciproc cu prietenii și experimentez diferite stări, iar asta este minunat. Trebuie doar să luăm ceea ce se întâmplă în serios. „Am venit aici pentru a mă conecta cu scopul de a trece către ei energia mea și a primi puterea tuturor. Această oră și jumătate este timpul cel mai benefic pentru mine. ”

Desigur, văd cum gândurile stranii mă aruncă în direcții diferite și cum rezistența mea interioară nu-mi permite să fiu de acord cu prietenii. Minunat! Nu voi găsi o oportunitate pentru o clarificare mai intensă și pentru a lucra pe o „frecvență” mai înaltă.

Este un păcat că în timpul atelierelor de lucru sunt cei care schimbă cuvinte ca politicienii, alții care utilizează diferite expresii de la banca pe care o au în memorie, iar alții care devin psihologi și analiști. Principalul lucru, aici, este sentimentul  pe care îl experimentez în inima mea.

Trebuie să învățăm din nesfârșita cerere a ego-ului, deoarece este un „ajutor.” Ego-ul nostru este un „înger” în mâinile Creatorului prin care El ne evocă. Deci, trebuie să văd cum Creatorul nu mă lasă nici măcar o clipă să mă odihnesc, și cum evocă ego-ul meu din nou și din nou, în moduri diferite, în scopul de a-mi permite să avansez cât mai repede posibil.

Atelierele de lucru sunt cel mai util timp, dar, dacă vom începe să le avem în fiecare zi, participarea va scădea imediat și va deveni o povară, muncă grea. Am putea crede că este o idee bună să continuăm convenția pentru încă o săptămână sau două, sau o lună sau două, până când vom reuși, până când ne vom ridica la nivelul spiritual, dar noi suntem slabi. Ne putem menține pentru încă o zi sau două, dar nu mai mult decât atât.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Cabala, 23/9/12, Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→