Intrebare: In procesul studiului, totul se schimba. Exista atat atelieruri fizice cat si virtuale. La acel moment este munca individului cu sine, cu o carte, cu o sursa?

Raspuns: Pentru ce? Unde rezolv problemele crearii in mine a simtului lumii spirituale? Doar in grup! Care este rostul de a sta si a studia singur?

Cateodata, este necesar pentru a intelege mai bine ce se intampla in final cu mine. In aceste cazuri, trebuie sa admit ca am nevoie sa studiez eu insumi, acasa, nu numai materiale serioase precum diagramele din Studiul celor Zece Sefirot, ci si articolele, scrisorile lui Rabash si Baal HaSulam.

Daca este nevoie de studiu individual pentru a intelege corect ce trebuie sa faceti pentru grup, atunci studiati si daca nu, atunci pentru ce aveti nevoie de alte studii? Ele va pot chiar descuraja.

Veti incepe sa intelegeti mai mult, sa va ganditi ca sunteti o persoana inteleapta si ca nu aveti nevoie de nimic altceva. Drept urmare, obtineti otrava mortii in loc de elixirul vietii. Exista un simbol in medicina, o cupa cu un sarpe care poate fi otrava sau poate fi medicamentul. La fel si aici; trebuie sa fiti foarte atenti cand este vorba despre studiu. Principalul lucru este intentia!

Din Congresul de la Harkov “Unire spre Inaltare” 19/08/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Opinie (Michael Forrester, de la TruthTheory.com) „Sociologul francez Emile Durkheim a folosit pentru prima data termenul de constiinta colectiva si atitudine morala care aduce oamenii impreuna intr-o societate anume. Intr-o lume cu o populatie fragmentata si in care exista miliarde de credinte si grupuri etnice, constiinta colectiva se aseamana mai degraba cu un puzzle decat cu o entitate sociala coerenta- un micro-concept. Insa,  viitoarea integrare a interactiunilor umane pe planeta in interiorul unei constiinte impartasite va fi un macro-concept….. 

„Pamantul si locuitorii sai se afla intr-un proces de inaltare de la sistemul primar bazat pe guvernarea tridimensionala si setarea reptiliana la co-crearea constienta unde singularitatea din miezul universului va emana o constanta „constiinta luminata unversal”. Sistemele guvernelor nu pot fi parte a acestui proces de ascensiune in care pamantul isi schimba total forma de la un univers in trei dimensiuni la unul cu patru.

„Ultimul si iminentul colaps al acestor vechi sisteme ale vietii sociale, aduse de mase si de guverne vor crea o noua forma de viata pe planeta, controlata natural de legi. Regulile facute de om care sunt utilizate pentru a conduce oamenii sunt necesare doar atata vreme cat oamneii nu stiu cum sa traiasca in concordanta cu legile naturale ale vietii. Acest trend se schimba rapid si turbulentele care impiedica omenirea sunt parte a sa. Umanitatea se trezeste si nimic nu poate impiedica asta. Iubirea va inlocui controlul ca putere dominanta a vietii pe pamant.”

Comentariul meu: Un mare numar de cercetatori simt nevoia de a trece la urmatorul stadiu de dezvoltare si de a vedea viitorul lumii in mod „Cabalistic”

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

In ascundere, am o singura varianta: sa imi imaginez maretia superiorului care ma conduce si imi determina toate starile. Cel superior pretinde intentionat ca este mic pentru a da celui inferior oportunitatea de a lucra.

Daca, Creatorul, forta superioara care domina totul, devine revelata, atunci nu ar mai fi loc pentru credinta, daruire, pentru ca vad ca totul de afla in mainile Sale si eu nu mai am pentru ce munci. De aceea eu cer ascunderea.

Eu incep sa apreciez ascunderea pentru ca eu traiesc in ascunderea Sa. Eu dispar daca El este revelat. Daca, Creatorul este revelat, ma intorc la zero, simtind ca El controleaza si determina totul si eu nu am nimic de facut, ca si cum nu as exista.

Daca, Creatorul este ascuns, atunci am sansa de a face eforturi, de a munci, de a cauta puterea. Este clar ca eu iau putere de la El, insa simt ca exist datorita ascunderii si construiesc ceva. Acesta este primul pas.

Odata ce m-am construit pe mine in aceasta forma de ascundere, pe care o cer si ma ridic la intregul Partzuf spiritual, ajung la Galgalta veEynaim, intreaga dorinta care daruieste. Atunci pot cere Creatorului sa inceapa sa se reveleze.

Chiar daca El este revelat, eu nu voi disparea pentru ca exist deja in lumea spirituala si ma pot adauga revelarii Sale, chiar daca El contiuna sa fie ascuns. Eu imi arat independenta in ciuda revelarii Sale. Acum, revelarea Sa nu ma deranjeaza; ci dimpotriva, imi da posibilitati aditionale de a lucra. In fond, in ciuda faptului ca, Creatorul este revelat, pot sta fara sa ma anulez inaintea Sa. Aceasta este denumita primirea pentru daruire, gradul iubirii.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/08/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Suma recunostiintei pentru trecut ne da vasul total (Kli) pentru dezvaluirea Creatorului, totala senzitivitate, putere, intensitate, suferinta, inaintare. De ce este recunostiinta atat de importanta? Pentru ca in acest mod o persoana are o atitudine pozitiva fata de Creator, de Lumina, vede acest lucru in mod pozitiv si Lumina straluceste asupra sa asa cum este gata sa straluceasca in Lumina.

Atunci cand multumim trecutului si toti fac eforturi sa se conecteze cu prietenii in grup pentru a dobandi puterea de a se conecta corect la trecut, atunci ne unim si formam o dorinta comuna pentru a intelege si revela pe Creator. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, aceasta dorinta este plina de recunostiinta, constienta si apreciere a trecutului pentru ca noi incepem sa simtim ca acest lucru a fost absolut necesar pentru a ajunge la starea prezenta de unde incepem sa intram in lumea superioara. De ce este aceasta stare pe care o obtinem prin anularea trecutului negativ un mijloc de revelare a Creatorului? Pentru ca ne da incredere absoluta ca lumea este condusa doar de forte pozitive. Astfel, noi ne putem simti ca un copil in bratele mamei sale. Nimic altceva nu este necesar, totul este complet aranjat. Un copil isi poate simti mama si se simte astfel in siguranta in bratele sale.

Odata ce am ajuns la aceasta stare de siguranta si incredere, lumea devine infinita; pur si simplu. Persoana simte ca este nelimitata. Nimic nu ne constrange; nu suntem sub nici o autoritate, presiune, nici constienti sau subconstienti! Si de aceea lumea superioara este revelata, acest univers total si adevarat in care traim a fost comprimat la nivelul, marimea acestei lumi de catre constanta, alarmanta, teama de neplacut si prin lipsa caracteristicilor proprii ale Creatorului care conduce si domina totul. In acest fel are loc revelarea. Este posibil sa ajungeti la revelarea finala a guvernarii superioare doar prin munca asupra voastra, a trecutului, prezentului si viitorului. Astfel, noi eliminam timpul in totalitate, cel mai limitativ factor al lumii noastre. In totalitate! Daca eu cred ca ma aflu intr-o constanta forta care controleaza totul si tine totul intr-o stare absolut pozitiva, atunci nu exista timp. Ce se schimba? Nu exista miscare sau deplasare, nici sus si nici jos, nici o coordonata, doar spatiul, lumea Infinitatii.

Desigur, noi trebuie sa ajungem la aceasta stare. Eu inca nu stiu ce este asta. Insa exista cel putin, expansiunea sferei in care existam prin obtinerea garantiilor, securitatii, sentimentului de sine in mila proprietatii daruirii care ne da miscarea de inaintare spre expansiunea sferei.

Din Congresul de la Harkov “Unirea spre Inaltare” 18/08/2012, Atelier 7

Filed under: Ateliere, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Intrebare: Exista o anumita discrepanta: pe de o parte cand exista o perturbare, se presupune ca nu il rog pe Creator sa o inlature. Insa, pe de alta parte, in acest plan material, trebuie sa fac orice efort pentru a o rezolva. De ce este asa?

Raspuns: Nu este usor de inteles. Exista o munca interioara care corecteaza o persoana; si se refera la senzatiile interioare. In acelasi timp, persoana este obligata sa actioneze in exterior pentru a-si rezolva problemele in lumea exterioara.

Din aceasta cauza face corectii exterioare. Si pentru ca lumea in sine nu exista, este vorba despre dorintele persoanei. O persoana trebuie sa realizeze ca daca dificultatile apar la exterior, se presupune ca persoana are grija de acestea pe masura abilitatilor sale. In acelasi timp, ar trebui sa muncasca pe plan interior si sa continue sa corecteze relatia sa cu Creatorul.

Pe masura influentelor obstacolelor externe asupra persoanei, persoana trebuie sa se ridice deasupra lor aplicand principiul „credinta deasupra ratiunii”.Pentru ca vine in lumea materiala si cauzeaza pagube, persoana este obligata sa rezolve problemele materiale aplicand metode care ii sunt accesibile lui sau ei.

Deci, persoana trebuie sa actioneze pe amandoua planurile, interior si exterior. Aceasta munca poarta numele de „munca perfecta”.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 23/208/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Intrebare: De ce au scris marii Cabalisti in articolele lor „In conformitate cu umila mea parere?”

Raspuns: Asa spunem pana cand ajungem la Gmar Tikkun (sfarsitul corectiei). Se spune, „Nu te increde in tine insuti pana in ultima ta zi:. Adica pana cand toate dorintele egoiste au murit deja, este interzis sa crezi in tine.

Este imposibil sa stim ce ne aduce ziua de maine. Asa este intregul proces spiritual. De fiecare data o lume noua vi se reveleaza. Si tot ceea ce ati vazut inainte prin dorinta de a primi, chiar partial corectata, poate transforma urmatoarea zi in ceva complet diferit si astfel noi descoperim noi si diferite conexiuni si perspective.

Prin urmare, fiecare nivel este revelat doar in „credinta deasupra ratiunii”, in daruire. O persoana trebuie sa se anuleze pe sine si sa fie inclusa in nivelul superior ca un emrtion in pantecul mamei sale. Doar in acest mod este capabil sa descopere asta. Adica sa fie pregatit pentru orice anulandu-se complet pe sine.

De aceea Cabalistii scriu, „Asa cum mi se pare” sau „in conformitate cu umila mea parere.” In fond, nici o fiinta creata nu a atins Gmar Tikkun, unde pentru ea nevoile acestei lumi sunt in intregime corectate. Si chiar daca o persoana ajunge la propria Gmar Tikkun, nu determina inca nivelul general si nimeni nu stie ce poate fi revelat acolo.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 26/08/2012, “600,000 Suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Acţionez corect atunci când mă rog pentru toată lumea şi vreau, de asemenea, ca fiecare dintre noi să ceară Lumina Creatorului pentru toţi? Vreau ca toată lumea să se găsească în această societate, în această Lumină, iar Creatorul ne va ajuta pe fiecare să obţinem asta.

Răspuns: De ce pentru fiecare dintre noi şi nu pentru noi toţi? Nu este mai bine dacă toată lumea este împreună?

De ce vorbim despre unificare, despre aspiraţia către unitate? Pentru că în spiritualitate nu există o asemenea stare, ca „eu”, „el”, „voi”, etc. Este mai bine să cerem în numele nostru.

Încercaţi şi veţi vedea că viaţa devine imediată mai clară, mai bună pentru toată lumea. În acest „noi”, veţi descoperi singura stare care există. Iar starea curentă se va îndepărta, gradual şi veţi o veţi simţii cu adevărat ca pe o iluzie – doar am fost aţintiţi aşa înainte.

Din Congresul de la Kharkov 8/18/12, lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

În timpul atelierului, imaginaţi-vǎ cǎ sunteţi în sufletul vostru şi cǎ cei zece oameni care stau cu voi în cerc nu sunt doar oameni ci o conexiune care creeazǎ vasul sufletului vostru. Descoperim o astfel de conexiune între noi în timp ce primim materialul, dorinţa, vasul colectiv general în care Lumina este relevatǎ.

Dorinţa şi Lumina împreună, ne vor da senzaţia nivelului spiritual pe care îl vom simți ca o forță specială, care construiește și susține acest nivel, ceea ce înseamnă Creatorul și care include toate dorințele și Luminile. Trebuie să ne imaginăm toate acestea în timpul workshop-ului.

Un suflet este dǎruirea noastrǎ comunǎ. Staţi într-un cerc de zece oameni și va trebui să vǎ imaginaţi o rețea de dǎruire comunǎ care vǎ conectează pe toți. Fiecare simte că se anuleazǎ pe el însuşi  în ea și asta îl încorporeazǎ  în dorința generală. Nu există nici un eu, tu, sau el deasupra celorlalţi; toatǎ lumea este la acelaşi nivel. În măsura în care fiecare dispare în totalitate și în loc de zece persoane și de câmpul dintre ele rǎmâne doar câmpul de conectare și oamenii par să dispară.

Acest câmp este numit spiritual „vas”, atitudinea noastră, dorinţa de a dǎrui unul altuia. În consecință, Lumina îmbracǎ această dorință în dǎruire reciprocǎ.

Aceastǎ dorinţǎ de dǎruire reciprocǎ se numește „suflet”, iar Lumina care o umple este numitǎ „Lumina sufletului,” este viaţǎ, vitalitate, NRNHY. Nu există nici o altă realitate! Acesta este realitatea în care intraţi tot mai adânc de fiecare dată și începeţi să simţiţi că aici este locul în care este toatǎ umanitatea, toate forțele și toate relațiile. Aici îl veți descoperi pe Creator!

Aţi devenit fǎrǎ limite, pentru că înainte de asta v-aţi anulat și aţi intrat în câmpul care vǎ conectează. Prin asta ați șters toate granițele: nu este vorba de a absorbi o cantitate nelimitatǎ ci de a fi încorporat fǎrǎ limite în alţii, de cum sǎ te pierzi în ei.

Datoritǎ acestui lucru începeţi sǎ simţiţi întregul vas. Aceasta se numeşte dorinţa de a dǎrui care practic vǎ remodeleazǎ şi vǎ oferǎ aspecte infinite.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/24/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Ateliere, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Pentru a obţine cu adevǎrat rezultatul dorit în avansarea spirituală, trebuie sǎ folosim tot timpul alocat.

Acest lucru nu înseamnǎ câteva ore pe săptămână, câteva ore de diseminare sau orice alte activități. Trebuie să continuǎm aceeași muncǎ pe care am făcut-o în timpul atelierelor de lucru; ea continuă în toată lumea pe plan intern în timpul pauzelor, în timpul meselor, în timp ce călătoresc, indiferent de ce se întâmplǎ! Acesta este cel mai important lucru!

La urma urmei, o lecție de dimineață sau o întâlnire ca un atelier de lucru sunt ca o reîncǎrcare, ca şi conectarea la sursa de alimentare. Când vă conectați cu grupul, atrageţi Lumina Superioarǎ cǎtre voi; vǎ încǎrcaţi și puteţi funcţiona în siguranţǎ pentru 20 de ore. Dupǎ aceasta veniţi înapoi.

Acest lucru este necesar o dată pe zi! În caz contrar, conexiunea spiritualǎ este întreruptǎ. Cel puțin o oră pe zi, dar trebuie să existe o conexiune cu un grup fizic sau virtual, pentru Luminǎ; vǎ reîncărcați și continuaţi restul timpului pentru a lucra la această încǎrcare.

Acum, trecem treptat la un alt tip de muncă, ce este mult mai dificilǎ decât să stai în cercuri unul cu celălalt. În această muncǎ, există mii de tulburǎri diferite. Dar înţelegem că acestea nu sunt un obstacol, cǎ suntem înconjuraţi de Creator, care vrea ca noi să fim conectaţi la El tot timpul prin aceste tulburǎri. Și atunci vom vedea că acestea nu sunt tulburări, ci oportunități de a ne conecta pentru a amplifica semnalul. Să încercăm!

Din  Congresul de la Kharkov  8/19/12, Atelierul 7

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Noi il iubim pe Creator pentru ca este sursa din care primim placere. In mod clar, aceasta este o iubire egoista si conditionata. Daca, insa, Creatorul ne trimite probleme, noi Ii vom raspunde cu siguranta prin ura.

Insa, cand persoana, numita ‚lucrator al Creatorului”, sufera prin munca sa spirituala, asociaza problema cu egoismul sau si incearca sa se raporteze la Creator prin iubire. Inseamna ca se divide in doua parti, partea care primeste si partea care daruieste. In partea care primeste, simte suferinta dar persoana doreste sa o depaseasca. Si apoi, se raporteaza la suferinta sa ca la o „verificare” ca iubirea sa acopera intr-adevar toate greselile si ca se poate ridica deasupra tuturor starilor care ii daruiesc durere.

Apoi, intelege, vede si stie sigur ca atitudinea sa fata de Creator este independenta de ego-ul sau. Altminteri, nu are mijloace sau criterii pentru testare.

Prin urmare, relatia cu Creatorul se bazeaza pe faptul ca persoana se anuleaza pe sine de dragul daruirii, ca isi percepe propriul egoism ca fiind mai rau decat moartea. Dar numai in aceste conditii poate fi sgura ca iubirea sa pentru Creator este neconditionata si perfecta.

Din Pregatierea pentru Lectia Zilnica de Cabala 12/08/2012

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→