Până acum, noi ne-am dezvoltat sub influenţa a două forţe opuse. Azi, când coliziunea dintre aceste două forţe devine ameninţătoare, obiectivul nostru este să le aducem la o armonie reciprocă.

Ca să facem asta, trebuie să creăm o rezistenţă între ele, un adevărat „rezistor” (R) localizat între plus şi minus. Apoi vom obţine un „bec electric” sau un „motor”. Plasând rezistenţa între cele două opusuri, vom obţine o adevărată revelaţie, pe care o vom simţi în noi înşine ca pe o manifestare a plusului şi a minusului împreună.

Cum putem noi face un astfel de „rezistor”? Noi vrem să folosim ambele forţe, cea negativă şi cea pozitivă ca pe una singură. De aceea omul este compus din două forţe. Pâna la momentul când forţa negativă, egoismul nostru, nu s-a dezvoltat în noi complet, nu am putut începe această muncă, nu am simţit conflictul, coliziunea.

Dar azi, am început să o descoperim. Lumea noastră, viaţa noastră, natura noastră, este în prinderea acestor două forţe şi noi nu ştim unde să fugim de ele. Egoismul este o parte ,aflată sub semnul minus, şi puterea naturii, Creatorul, în partea cealaltă, aflat sub semnul plus.

Forţa pozitivă a naturii, dăruirea, dă viaţă şi dezvoltă, iar forţa egoismului nostru vrea să absoarbă totul pentru plăcerea proprie, să rupă şi să distrugă. Vedem o mulţime de exemple ale acestei activităţi în lumea noastră. Dacă nu ar fi fost puterea naturii care să oprească şi să prevină făcutul după bunul nostru plac, am fi distrus întreaga lume încă din zilele când ne luptam cu beţe şi pietre.

Scopul forţelor naturii este să ne conducă mai departe astfel ca noi să devenim mai deştepţi, mai dezvoltaţi, dar şi mai periculoşi în acelaşi timp. Asta ne umple de teamă înainte să folosim armele noastre fără discernământ.

Astfel am ajuns la starea actuală iar acum trebuie să creăm rezistenţa între cele două forţe.

Ca să vă spun adevărul, această rezistenţă este numită „om” (Adam). Ea va deveni proprietatea noastră care include amândouă forţele. Noi trebuie să ne formăm, să ne modelăm pe noi înşine precum plastilina, să îndepărtăm orice exces de material, şi să trăim numai cu forma necesară. O modelăm după graniţa dintre cele două forţe opuse şi Înţelepciunea Cabalei ne învaţă cum să facem asta.

Din Lecţia 2 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Toate crizele apar din faptul că lumea este conectată egoist şi proprietatea naturii integrale se ciocneşte cu ura reciprocă între ţări şi naţiuni. De aceea, dacă noi stăm între ele, ca o forţă care crează absorbţia şi amortizarea acestei coliziuni, putem abate crizele. Iar când aceste două forţe opuse se lovesc, prin introducerea acestui amortizor care absoarbe impactul, ele nu se mai lovesc cu întreaga lor putere.

De aceea, locul nostru este un loc de cinste situat exact la mijloc, între forţele pozitive şi cele negative ale naturii. Fiind în mijloc, noi trebuie să conectăm întreaga forţă negativă a umanităţii la noi înşine şi să o legăm cu forţa pozitivă a naturii sistemului de creaţiei. Grupul nostru mondial este un absorbant de şocuri, o fărţă obligatorie.

Oamenii vorbesc despre sfârşitul iminent al lumii, dar noi trebuie să ne ducem la îndeplinire sarcina. Pe de o parte să stabilim conexiunea cu natura, întregul sistem de creaţie, prin uniunea dintre noi. Pe de altă parte, trebuie să intrăm în lume cu diseminarea înţelepciunii Cabalei către toţi. Noi trebuie să conectăm aceste două părţi.

Grupul nostru este în mijloc, restul umanităţii este în stânga noastră, iar natura, balansează în partea dreaptă. De aceea, pe deoparte, noi trebuie să-i unim laolaltă şi aceasta va duce la conectarea noastră cu natura, cu sistemul creaţiei, şi pe de altă parte, trebuie să diseminăm Cabala în lume.

Aceasta este predestinarea noastră, iar fără ea, lumea nu va ajunge la corecţie. Forţele perfecte ale naturii nu vor fi capabile să ajungă la această „lume opusă”, lumea umanităţii necorectate, dacă noi vom da greş la situarea noastră ca un amortizor între ele.

Partea pe care noi o folosim ca să ne unim între noi şi prin care vrem să ne conectăm cu perfecţiunea naturii este numită Galgalta ve Enaim (GE), GAR de Bina. Partea pe care trebuie să o conectăm cu întreaga omenire este numită AHP, ZAT de Bina. Astfel, noi unim totul într-un singur sistem şi vom însufleţi totul.

Partea de balans a lumii este Keter şi Hohma. Noi suntem în mijloc, în mijlocul treimii de Tiferet. AHP, Neţah, Hod, Yesod, şi Malhut, sunt sub noi. Numai noi, partea din mijloc de Tiferet avem liberă alegere. În acest fel , noi conectăm toate părţile creaţiei în cele zece Sfirot.

De aceea, totul depinde de noi. Nu este nevoie să aşteptăm până lumea va simţi şi va înţelege. În afară de iubirea noastră, trebuie să o ajutăm să ajungă la această realizare cât de mult se poate. Trebuie să o ajutăm nu numai prin acţiuni largi în Media, dar şi prin profunda noastră înţelegere a sistemului interior al lumii şi prin conectarea între toate sufletele. Nu depinde de preşedinţi şi de prim miniştrii ci doar de noi.

Din prima parte a Lecţiei 1 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cabala ne învaţă că Creatorul este bun şi face bine, dar cum se împaca acest lucru cu viaţa plină de probleme şi durere?

Răspuns: Creatorul este bun şi face bine, dar cineva trebuie să ajunga la acest lucru prin atingerea asemanarii in proprietăţile sale cu El. Totuşi, dacă eu sunt un copil rau, obraznic şi nu vreau să ascult ceea ce mama mea îmi spune, ea striga la început şi apoi mă pedepseşte. Şi eu spun că mama mea este furioasa, asa cum un copil certat ar crede de obicei.

Certurile si chelfanelile ei au avut un scop, deoarece ea a vrut ca eu să fac bine. Cum pot să văd că în spatele a tot ce mi se întâmplă, există o atitudine bună faţă de mine, chiar dacă am perceput-o ca rea, la fel ca nu copil? Cum pot să înţeleg că anume acolo, unde ma simt rau, am nevoie sa ma completez şi si sa completez atitudinea mea faţă de natură, omenire, grup: sa corectez ego-ul meu, în scopul de a simţi că a fost bine?

Cel care se străduieşte s-o realizeze cât mai curând posibil şi este gata să localizeze locul din el insusi care are nevoie de corecţie, începe sa vada că lumea este de fapt creata buna, iar Creatorul este bun. Exact în acelaşi loc unde găsim acum această lume, vom începe să simtim forţele naturii care patrund totul şi conecteaza toate părţile creaţiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Vom începe brusc sa vedem lumea spirituală în loc de aceasta! Începem să ne dezvăluim din ce in ce mai multe forţe: forţele eterne care conduc existenţa noastră. Apoi, această lume pare să dispară, ea devine transparenta, şubredă. Este „virtuala” chiar acum si există în mintea mea, şi doar imi apare că o văd in afară. Acesta este modul în care ne corectam percepţia.

Se pare că toate problemele şi necazurile tale sunt o indicaţie a defectelor tale, ele indica locul defect, spunând: „Corecteaza aici! Şi acolo, de asemenea! ” Daca o faci repede, cu siguranţă vei corecta imperfecţiunea.

Dacă nu ştii cui să te adresezi, intoarce-te catre grup. Dacă te conectezi cu ei şi esti gata să le dai ceea ce au nevoie pentru unitate, gata sa fii influenţat de ei, niciodată nu vei face o greşeală.
Din prima lecţie a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Înţelepciunea Cabalei ne vorbeste despre întreaga realitate. Pornind de la începutul dezvoltarii, ne duce prin toate etapele sale până la finalizare.

Punctul iniţial este forţa superioara numita „natura” sau „Creatorul.” Neavând nici o idee despre ceea ce Îl precede, ajungem să o cunoaştem ca pe o mamă. Nu a fost nimic înaintea sa. Istoria noastră începe din momentul în care forţa superioară a început să creeze nivelele materiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, a folosit propria sa  forţa pentru a forma forţe ajutatoare care s-o cuprinda şi s-o faca. Aceste forţe imediat s-au împărţit în două: materia creaţiei şi forta Creatorului, cu alte cuvinte, plus şi minus, lumină şi întuneric, care influenteaza materia sa-i impartaseasca dezvoltarea. Sub influenţa acestor două forţe, materia a început să reacţioneze, sa răspunda, sa experimenteze senzatii şi astfel să evolueze.

Una dintre aceste două forţe numită „linia dreapta”, este umpluta cu natura Creatorului, a iubirii si daruirii si, ca urmare, este în măsură să dea viaţă materiei. Cealalta forţa este forţa egoismului, opusa Creatorului şi acţionează ca impotriva Lui. Cu toate acestea, în realitate, aceste două forţe acţionează în conformitate cu programul superior.

Creatorul acţionează de sus cu forta Lui unica, care este împărţită în două: forţele daruirii si primirii. Materia noastra este între ele. Astfel, aceste două forţe ne-au pus în mişcare. Acestea afectează materia şi ii stimuleaza dezvoltarea  pe nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, această dezvoltare afecteaza numai forţele care formează treptat materia, până când materia ajunge în etapa finală. Apoi materia explodeaza. Datorita aceastei explozii, un eveniment unic are loc. Cele două forţe, plus şi minus se amestecă, împreună. Anterior, ele au lucrat în materie pe ambele părţi, iar acum ele ajung la spargere, devin incluse una in alta, şi coexistă în materie, amestecate într-o asemenea măsură încât este imposibil să le luam separat, ca într-o mare amestecătură.

Până în prezent, procesul a avut loc numai la nivelul de forţe, gândire şi program. Cu toate acestea, în prezent forţa se transformă în materia aceastei lumi. În primul rând, locul spatiului nostru a aparut ca urmare a Big Bang-ului. Mai devreme, nu era loc pentru universul nostru.

Apoi, materia a început sa se dezvolte de la scânteia de energie spirituală, dintr-un punct mic de Lumina. Această particulă minusculă de Lumina spirituala a fost de ajuns pentru a crea materia întregului univers.
Mai mult, pe parcursul dezvoltarii sale, materia a creat galaxiile, Sistemul Solar şi planeta Pamant, unde creştem de-a lungul aceleaşi linii, la nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor, paralel cu dezvoltarea spirituală.

Ca urmare, la al patrulea nivel de dezvoltare, forta Creatorului şi forţa sa opusa în cele din urmă se amestecă, şi ne aflăm în situaţia actuală.

Pregătirea este terminata. De acum, trebuie sa verificam ce să facem în continuare. Avem două forţe amestecate una cu alta. Si-au completat dezvoltarea şi se ciocnesc una cu alta în noi, atât de mult încât nu ştim ce să facem. Ne simtim rau.

Aici, gasim intelepciunea Cabalei, metoda ce ne permite să echilibram şi sa unim aceste două forţe, restabilind echilibrul şi armonia între ele.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Zohar, Capitolul „Truma (Donatie),” Nr 4:…. Jacob, care era intreg, a adus dragoste in ambele lumi, insemnand ca si-a casatorit cele doua surori, Leah si Rachel, cele doua lumi, Bina si Malchut.

Intrebare: Care dintre dorintele mele interioare sunt numite surori?

Raspuns: O persoana contine nivelele mineral, vegetal, animal si uman ale dorintei. Intreaga lume pe care o vad este dorinta mea, divizata in multe dorinte individuale, fiecare din ele formand o imagine pamanteana in perceptia mea.

Noi „vedem” dorintele. Privim in interiorul nostru, in dorintele impartite in bucatele obiectele lumii. Vedem lumea in trei dimensiuni, ca si cand am vedea prin ochelari 3D. Si nici macar nu simtim ca ne aflam in aceasta realitate virtuala pentru ca nu avem cu ce sa comparam aceasta senzatie. De aceea ni se pare ca existam intr-o lume reala.

Astfel, percepem ceva in dorinta noastra, dar este ca si cand o vedem in exterior, in fata noastra. Asadar, daca in afara de acesta lume am vedea o realitate diferita, atunci am intelege ca realitatea acestei lumi este relativa. Parti ale dorintei mele descriu imagini cu obiecte neinsufletite, cu plante, animale, oameni. Totusi, acestia nu sunt oamenii pe care ii intalnesc in aceasta lume, ci dorinta mea la nivel uman, care se imparte in mai multe parti, iar eu vad fiecare parte a dorintei mele sub forma imaginii unor persoane.

De asemenea am dorinte si la nivel animat si de aceea vad diverse animale in aceasta lume. Mai mult, acestea sunt dorinte care se afla in mine acum, la fel ca si cele care existau in trecut sau cele care vor aparea in viitor. De aceea vad o lume in dezvoltare, diferite animale sau specii noi care imi apar in fata dintr-o data. Asta inseamna ca au aparut in constiinta mea si au disparut. Acelasi lucru se intampla la nivelul mineral si vegetativ.

Nu exista lumea. Acestea sunt doar senzatiile mele in interiorul dorintelor cand un anumit Reshimot (gene informationale) ajung la suprafata, inlocuind altele, iar prin perceperea Reshimot-ului meu in acest fel simt ca traiesc in ele – in esenta ca traiesc in aceasta lume. Acesta este un film intern care imi este proiectat de Lumina constanta, care trezeste Reshimot-ul care il inlocuieste pe celalalt.

In procesul de dezvoltare a Reshimot-ului (Reshimo este forma singulara a cuvantului) este o inregistrare a informatiei in memoria mea, o parte din ei depind de dorinta mea de a procesa noii Reshimot, in timp ce parte din Reshimo se trezesc singuri. Acest intreg proces de dezvoltare care are loc este numit „Beito” (in timp corespunzator). Dar daca vreau sa il accelerez si pot face asta, aceasta cale de dezvoltare este numita Ahishena (accelerarea timpului).

Aici vorbim doar despre Reshimot care se trezeste in mine, pe care il percep ca si lume, ca si pe mine, ca si intreg procesul de dezvoltare.
Din partea a 2a aLectiei zilnice de Cabala 5/25/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Scopul dezvoltarii noastre este sa devenim similari fortei naturii, forta integrala care influenteaza totul. Aceasta forta include toate celelalte forte ale naturii pe care le descopera stiinta: fizica, chimia, biologia, zoologia, botanica, geologia si astronomia.Toate sunt incluse intr-o singura lege.

Aceasta lege integrala pe care o revelam ca si o conectare reciproca de calitate, uneste toate partile realitatii, care sunt interconectate prin daruire reciproca si iubire. Acest sistem este integrat, analog, sistem in care absolut totul in afara de oameni traieste in armonie completa. In acest intreg sistem, ca si intr-o sfera enorma, exista o parte numita „uman” sau „umanitate” care este imperfecta. Aceasta este cea mai importanta parte, cea mai dezvoltata si in acelasi timp imperfecta pentru ca trebuie sa isi realizeze natura sa constient.

Natura minerala, lumea vegetala si animala exista in aceasta sfera instinctiv si se supune acestei legi pentru ca nu reflecta felul in care ar trebui sa traiasca. Ele sunt activate de fortele naturii care nu le lasa nici o sansa, nu au libertate interioara. Fortele actioneaza asupra lor complet, iar ele se supun legilor naturii in proportie de 100 la suta.

In timp ce fiintele umane au aceasta libertate. Le-a fost lasata o parte goala in interiorul acestei sfere astfel incat sa poata umple aceasta lipsa cu ele insasi. Ca si o coca, trebuie sa modeleze o forma din ele care sa se potriveasca in mozaicul naturii, unificat din toate partile de mii de conectari.

Acest mozaic nu este plat si nici macar tri-dimensional, ci multi-dimensional si cu multe fatete la nivelele psihologic, psihosomatic, spiritual si material; este conectat cu toate formele naturii in mii de modalitati. In stiinta noastra noi descoperim doar o mica parte a intregului sistem de legi in acesta sfera. Iar noi trebuie sa stim totul.
Din Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: In „Prefata la Intelepciunea Cabalei”, Baal HaSulam scrie ca dorinta de a primi in toate formele sale a fost initial inclusa in Gandul Creatiei. Ce inseamna asta?

Raspuns: Inseamna ca nimic nu-i nou in lume. Noi doar descoperim sau revelam ceea ce deja exista. Toate formele sunt initial incluse in dorinta; toate Luminile sunt deja prezente in Lumina.

Deci ce-i nou aici? Ce se va naste intre ele este Omul. El va aparea la granita, dorindu-si sa faca conectarea intre Lumina si vase.

Dar pana atunci are nevoie sa fie diferit, ascuns. Se va conecta la fiecare grad: putina dorinta urmata de putina Lumina, si tot asa. Omul este cel care determina forma unificarii astfel incat unirea lor sa foloseasca daruirii.

Iau dorinta (cat de mult pot) si Lumina (cata este nevoie pentru corectie), si prin efortul meu creez o corelare intre ele care asigura receptia de dragul de a darui. Aceasta este forma care va deveni forma Omului, care contine vasul si Lumina, cele doua origini: „existenta din existenta” si „existenta din absenta”. In acest fel omul se formeaza pe sine.

Urmeaza o mare varietate de Lumini si vase care sunt incluse in desenul original. Totusi, conectarea lor corecta, care este forma Omului nu este predeterminata. De fiecare data trebuie sa verificam aceasta forma si sa cerem sa fie actualizata.

Din partea a 4a a Lectia zilnica de Cabala 5/24/2011, “Prefata la Intelepciunea  Kabbalah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Shamati 25: Cât despre lucrurile care vin din inimă, intră în inimă… Chestiunea este că atunci când cineva aude cuvintele învăţătorului său, imediat este de acord cu acesta şi hotărăşte să respecte cuvintele învăţătorului său, cu inima şi sufletul. Dar dup ăaceea, când iese afară în lume (într-un mediu diferit), el vede, râvneşte  şi este infectat de multitudinea de dorinţe ce cutreieră lumea, iar el şi mintea sa, inima   şi voinţa sa, sunt anulate în faţa majorităţii.

…Se amestecă cu dorinţele lor şi este împins de ele ca oaia la măcelar. Nu are de ales; este obligat să gândească, să vrea, să tânjească  şi să ceară tot ceea ce cere şi majoritatea. În acest caz există doar un sfat, să se ataşeze de învăţătorul său şi de cărţi (la un nivel interior). Aceasta este numită „(a fi hrănit) de la gura cărţilor şi din gura autorilor.

O persoană care se naşte şi trăieşte în această lume materială se dezvoltă într-un mediu care este departe de spiritualitate şi, evident, nu poate înţelege nimic pe calea spirituală. Chiar dacă are o aspiraţie către spiritualitate, acest punct este scufundat în dorinţele egoiste care sunt înconjurate de societăţile egoiste. De aceea, nu are nici o şansă să se dezvolte corect.

Numai o persoană care îşi croieşte drum într-un mediu potrivit merită dezvoltare spirituală. Acesta este un mediu care are un învăţător şi un grup care îndeplinesc sfaturile învăţătorului. Înafară de aceasta, grupul trebuie să studieze din surse cabaliste autentice, dar aceasta deja este un rezultat al felului în care acceptă ghidarea învăţătorului lor.

De aceea, linia de jos reprezintă faptul că dezvoltarea grupului depinde de învăţător, Rav (înseamnă „mare”). În funcţie de cât de mult sunt capabili studenţii să-şi anuleze opiniile în faţa opiniei lui, în acest fel se vor dezvolta. Se întamplă acest lucru deoarece mediul spiritual este bazat pe opinia, gândul şi metoda învăţătorului, precum şi pe recunoaşterea autorităţii acestuia.

O condiţie necesară pentru student este să verifice constant cine şi ce determină opinia lui. În definitiv, el este sub influenţa a două forţe şi trebuie mereu să decidă că opinia învăţătorului are mai multă forţă decât opinia sa. Şi dacă nu simte nici o luptă şi rezistenţă, înseamnă că nu efectuează deloc aceste verificări şi în schimb crede că totul este în regulă aşa cum este.

Uneori, un student merge împotriva opiniei învăţătorului său şi crede că el are înţelege mai bine cum ar trebui să acţioneze din punct de vedere al motivelor logice. De aceea, nu se anulează. Dar anulându-se înseamnă că merge împotriva dorinţelor sale, împotriva logicii sale.

Dacă îndură în această rezistenţă, înseamnă că alege calea spirituală şi avansează pe aceasta. Dar dacă nu este nici o opoziţie şi nicio luptă interioară, atunci o întrebare răsare: poate nici măcar nu înţelege că el mereu îşi urmează propia opinie şi se gândeşte că tot timpul avansează corect?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Munca în grup este extrem de importanta. Fără grup, nu se poate avansa. Studierea teoriei din sursele autentice nu va ajuta o persoană în niciun fel, deoarece nu se schimbă cu asta.

Persoana trebuie să se puna pe sine într-un „laborator”: sa lucreze în grup, să fie influenţat de el, din cand in cand plecandu-si capul in fata lui, şi înălţand grupul în ochii lui, astfel încât prietenii sa aiba un impact asupra lui. Şi alte ori, ar trebui să fie invers: trebuie să se înalţe pe sine, daruind grupului şi văzând prietenii ca fiind mici. Acesta este modul in care acest lucru se face, reciproc şi în schimbare, depinzand cu care dintre cele două forţe se angajează o persoană în acel moment.

Sufletul meu viitor este „rezistenta” în lanţul spiritual integral, plasat între „plus” şi „minus.” Uneori lucrez în grup, utilizând forţa mea pozitiva şi uneori pe cea negativa. Astfel, există momente în care primesc o putere pozitiva suplimentara de la grup, şi alteori o primesc pe cea negativa. Acesta este modul in care „rezistenţa” mea (R) evoluează şi devine tot mai apropiata de grup, prin implicare in el, până când devin partea sa interna.

După ce am intrat grup, am devenit ca o picatura de sperma în uter şi încep să cresc în el. Daca, cu tot egoismul meu iniţial, sunt capabil să mă anulez în fata grupului, ca parte integrantă a acestuia, sunt considerat ca un „embrion”.  Imediat după aceea, dorinta mea egoista incepe sa creasca progresiv. Astfel, încep sa trec prin faze de dezvoltare, renunţand la mine înaintea grupului.

1. Faza iniţială este considerată ca fiind „cele nouă luni de conceptie,” care este prima etapă de dezvoltare. Absolvind-o, mă nasc.
2. Apoi, a doua etapă începe: egoismul meu creste mai mare, şi ma anulez înaintea grupului din ce în ce mai mult. Dar de data asta, o fac mai proactiv- lucrez în a darui altora. Această perioadă de „copilărie,” stadiul mic, este numit „doi ani de hranire.”
3. Apoi, trec la a treia fază de dezvoltare egoista şi ajung „la vârsta de treisprezece ani.”
4. Dincolo de acest punct, pot începe treptat angajarea intregului meu egoism în scopul de a darui, până când devin un om complet (Adam), la vârsta de 20 de ani şi mai departe.

Parcurg tot acest proces prin utilizarea egoismului meu care evoluează alături de acţiunile mele, demonstrat ca linia de timp (t) din diagrama de mai sus.

Astfel, aplicarea practică a înţelepciunii Cabalei presupune includerea în grup şi apoi în întreaga lume, atunci când ia exemplul nostru şi incepe sa se dezvolte în acelaşi mod.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma, din 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Daca Creatorul doreşte să fie Creator, El are nevoie de creatura. Această fiinţă creată, care există separat de Creator şi se simte independenta de El, primeşte de la El şi răspunde Creatorului, si este considerat ca şi cum aceasta ii da înapoi. Cu alte cuvinte, acestia doi trebuie să aibă o anumita relaţie, sentimente, gânduri, şi interacţiuni.

Trebuie sa fie doi! Prin urmare, este necesar să se creeze o fiinţă separată de Creator, în sensul că natura sa ar trebui să fie vointa de a primi placere-singurul lucru care îi lipseşte pentru a fi creatura. Asta este, trebuie să se simtă vie, existenta, şi să primească. Apoi, folosind aceasta dorinta de a primi, poate deveni ca dăruitorul şi să răspundă la iubirea Creatorului in mod corect.

Astfel, cu excepţia dorintei de a primi placere, creatura trebuie să aibă, de asemenea, un „volan”, în scopul de a transforma această dorinţă şi schimba direcţia de la 100% a primirii de dragul ei propriu, la 100% a primirii de dragul Creatorului. Şi în restul acestui interval între ele, vor fi diverse combinaţii între aceste două extreme: o parte pentru Creator şi cealalta pentru mine.

Aceasta este ceea ce defineşte întreaga scara a treptelor spirituale. Am început cu 100% pentru mine şi, treptat, transform „roata” cu 180 de grade la 100% daruire Creatorului sau altor persoane.Nu conteaza cui, pentru că totul este despre cum ma folosesc.

„Eu” este dorinta mea, în timp ce „dirijarea” este intenţia mea, adică de dragul cui exercit.Aceasta este ceea ce determină starea mea. Şi acum singura întrebare este  care este punctul din acest cerc la care sunt. Pornim de la punctul zero (0) şi să terminam cu corecţia finala (Gmar Tikkun), starea de iubire si daruire absolută.

Deci, conform planului creaţiei „de a incanta creaturile,” Creatorul creează dorinţa necesara. În plus, El dă condiţiile creaturii care îi permit să controleze dorinţa şi sa se roteasca în direcţia în care alege- dacă doresc să „conduc” la trepte mai mari, pe scara celor 125 de trepte, din punctul zero al „acestei lumi” la Lumea Infinitului. Acesta este modul în care planul creaţiei functioneaza.

Pentru a continua „sa conduc,” am nevoie sa vad drumul din fata mea. Trebuie sa stiu ceea ce este necesar pentru a continua sa conduc şi cum sa obţin „combustibil”. Ar trebui să ştiu cum să orientez roata, cum sa schimb direcţia, şi sa stau departe de probleme pe această cale. Trebuie sa clarific pentru mine toate aceste criterii şi sa verific dacă le urmez sau nu, dacă le pot schimba si controla.
Apoi, voi începe treptat să vad în tot acest „trafic rutier”, condiţiile pe care le-am pierdut din vedere tot mai mult. Nu pot continua sa conduc numai dacă doresc noua formă de a ma îmbrăca pe mine tot timpul, cea care este tot mai strânsă şi mai asemănătoare cu Creatorul. Faza dupa faza, punct după punct din această călătorie, când am acoperit o alta distanţă şi am avansat un pic mai mult, ma transform pe plan intern, şi imaginea Creatorului ma imbraca tot mai mult.Acest lucru înseamnă că eu „conduc” şi ma apropii de El.

Prin urmare, avem nevoie sa facem dorinţa noastră de a ne bucura gata pentru astfel de transformări, să ne asumam astfel de forme ale celui superior. Acest lucru implică restrângerea dorintei de a primi şi anularea intenţiei egoiste a cuiva, până când începe să obţină forma de a darui, forma Creatorului, apropiindu-se tot mai mult de El.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→