Pentru a primi Lumina care reformeaza, forta care ne va face similari cu forta superioara, Creatorul, fapt care ne va intoarce la sursa bunatatii si abundentei astfel incat sa devenim la fel de buni, darnici si iubitori, trebuie sa ne plasam in conditiile potrivite.

Cum imi pot demonstra mie si cum ma pot pregati ca sa fac cererea corecta de la Lumina superioara, astel incat aceasta sa ma influenteze? Doar prin mediul inconjurator. Nu am nici o oportunitate in lumea noastra sa demonstreze ca doresc sa vin la daruire si la bine decat daca organizez conexiunea potrivita cu mediul prin cele mai bune abilitati ale mele.

Asta e motivul pentru care inainte si pe parcursul lectiei, in mod special in timp ce se citeste Cartea Zohar, fiecare dintre noi trebuie ca in mod constant sa simta ca are o conexiunea neincetata cu ceilalti, ca este intr-o retea de conexiuni unde se pierde pe sine si ii simte doar pe ceilalti impreuna. El trebuie sa incerce sa simta aceasta cu toata puterea sa, ca nu are propriul sau “ Eu, “ ci exista doar ” NOI.” Aceasta este numita asamblarea sufletelor lui Israel ( Knesset Israel ) – unificarea tuturor acelora care aspira sa il reveleze pe Creator.

Daca ei se unesc impreuna asa cum trebuie, pentru a-L revela pe EL, asta inseammna dorinta sufletelor sparte de a se uni  impreuna si a ascende prin cererea lor pentru unificare la Malchut al lumii Atzilut.

Malchut al lumii Atzilut ia aceste dorinte, care aspira sa se uneasca si fac eforturi reciproce pentru a  se uni, si ridica aceasta cerere la Zeir Anpin. Zeir Anpin la randul lui lucreaza la aceasta cerere, o corecteaza si apoi toti cei care au participat acumuleaza forta daruirii reciproce si incepe sa se simta mai aproape, conectati mai bine, impreuna. De aceea, gradual, pas cu pas, ei reveleaza foarte incet reteaua de conexiuni dintre ei. Cand aceasta retea isi atinge prima realizare, incepem sa simtim ca suntem pe primul grad al scarii spirituale.

De aceea, pe parcursul citirii Zoharului, trebuie in mod constant sa aspiram doar spre unitatea dintre noi, astfel incat, in interiorul ei, sa revelem forma conexiunii noastre numita “ Creatorul.”

La urma urmei, Creatorul este forma conexiunii dintre noi.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbala 5/17/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Esenţa crizei globale este că umanitatea „s-a blocat” sau „s-a împotmolit” în natură şi nu ştie ce să facă. Natura şi-a întors partea nemiloasă spre noi ameninţându-ne cu tot felul de crize, iar noi nu avem un răspuns la provocare.

Pe de o parte, noi ne-am dezvoltat în interiorul naturii noastre şi am ajuns la un rezultat perfect legitim. Dacă am avea şansa să dăm timpul înapoi cu câteva secole şi să o luăm de la început, am lua exact aceeaşi cale.

Asta datorită naturii noastre – creşterea dorinţei egoiste cu toate derivatele ei. Progresul tehnologic şi ştiinţific, industria, cultura, educaţia şi societatea umană sunt toate rezultatele naturale ale egoismului şi nu se poate face nimic în privinţa lor.

Până acum ne-am dezvoltat pe drumul pe care natura noastră ne-a dus. Deci cum vom putea acum să o influenţăm şi să o corectăm în vreun fel pentru a schimba direcţia? S-a întâmplat asta vreodată în istorie? Niciodată. În cazul celui mai bun scenariu, noi putem recunoaşte rezultatele dezvoltării noastre – indiferent dacă sunt bune sau rele în funcţie de punctul de vedere al observatorului. Între timp, trenul merge din ce în ce mai departe şi poate că într-adevăr nu avem nicio altă ieşire.

Cercetarea ştiinţifică a manifestărilor crizei este un lucru folositor, dar, ce obţinem din el? Ne uităm afară pe fereastra trenului la priveliştea care zboară înapoi, la început străluceşte cu diferite culori, cerul e albastru, câmpurile verzi sunt pline de lumina soarelui. Dar culorile încep să dispară, iarba devine înlocuită de nisip din ce în ce mai mult şi există din ce în ce mai multe grămezi de gunoi, de mizerie şi de scurgeri reziduale, iar soarele devine acoperit de fum şi ceaţă. Putem să facem ceva, sau trenul va goni în jos până la sfârşit? Sau poate să punem o perdea peste fereastră şi fie ce o fi?

Sunt multe incertitudini aici, dar ştiinţa Cabalei nici măcar nu ia în discuţie ruta asta şi unde duce ea. Ea se ocupă de rădăcina problemei: gonim în jos cu trenul egoismului nostru care este în creştere constantă.

Dezvoltarea este necesară dar o vom direcţiona pe un alt canal? Hai să respingem calea egoistă pe care nu vom reuşi să fim de acord cu nimic şi care provoacă atît de mult rău nouă şi naturii. La urma urmei fiecare persoană se gândeşte numai la sine, şi de aceea noi ne distrugem inevitabil vieţile şi mediul înconjurător.

Ce ar fi dacă în loc de asta ne vom uni în iubire? Nu vom trata atunci natura şi mediul altfel? Vom mai stoarce atunci resursele bogăţiei pământului? Vom mai arde aceste cantităţi de neconceput de combustibil? Vom mai arunca mâncarea când milioane de oameni suferă de foame? Vom mai naşte într-un loc un copil şi în alt loc zece? Vom putea atunci să obţinem echilibrul?

Sau poate nu trebuie să căutăm echilibrul între noi? Poate atitudinea oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de lume ca un întreg va corecta lumea? Atunci trenul însuşi se va schimba şi va merge alfel mai departe? Corectându-ne atitudinea, poate că vom asigura o abundenţă de resurse naturale şi randament culturilor, astfel că va fi mai mult pentru fiecare?

Baal HaSulam scria următoarele în ziarul „Naţiunea”: Planeta nostră este suficient de bogată să ne hrănească pe toţi. Atunci de ce avem nevoie de acest război tragic pentru supravieţuire care ne complică vieţile de la o generaţie la alta? Numai dacă vom obţine unitatea, compasiunea unul faţă de celălalt şi iubirea, atunci fiecare va avea destul din de toate. Asta pentru că Lumina Superioară va umple toate nevoile noastre. Natura însăşi se va schimba din interior.

Din a patra parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011 Problemele lumii. Suprapopularea.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Trebuie să evaluăm corect starea noastră de fapt pe pământ. Defectele ne-au fost date ca să le corectăm, să le folosim ca mijloc de urcare spre lumea superioară. Altfel, pentru ce trăiesc aici? Pentru ce experimentez toate aceste necazuri şi mă străduiesc să le rezist? Vreau să le depăşesc. Sunt conştient de situaţie, şi recunoscător pentru criză fiindcă corectând-o voi intra în lumea superioară. Dacă nu ar fi crizele, unde aş avea de lucru, unde să mă schimb pe mine însumi pentru a putea să mă înalţ la un nivel superior?

Vorbim despre un mijloc care ne permite să ne îmbunătăţim şi să ne corectăm pe noi înşine. Am descoperit boala şi acum, făcând tratament, vom obţine natura noastră şi vom înţelege ce ne lipseşte pentru a dobândi natura Creatorului.

Evident, crizele nu sunt motiv de entuziasm, ci revelaţie a răului. Dar noi trebuie să avem o atitudine practică faţă de ele. Brusc, descopăr că sunt crud, lacom, şi-mi place să-i domin pe ceilalţi, că nu-mi pasă de nimeni altcineva pe lume şi evaluez aceste revelaţii ca mijloace pe drum. Sunt fericit de defectele pe care le descopăr fiindcă înţeleg de ce mi-au fost puse în cale.

De aceea, noi nu trebuie să tăcem sau să ascundem de noi înşine problemele lumii. Din contră, trebuie să le prezentăm oamenilor, şi nu pentru a-i speria ci pentru a trata boala. Noi trebuie să aratam tuturor că avem doar un singur drum de ieşire: să tratăm criza practic, să o folosim pentru a face schimbări calitative.

Aşa, brusc vom simţi că facem o muncă minunată de corecţie, al cărei rezultat va fi etern, viaţă perfectă. Ce poate fi mai bine? Noi nu vrem să rămânem la nivelul animal, să ne naştem ţi să murim din nou şi din nou. De altfel este şi imposibil, fiindcă prin dezvoltarea noastră am dobândit deja nevoia de a urca la nivelul următor, într-o dimensiune mai înaltă.

Noi nu doar explicăm oamenilor natura crizei, dar arătăm şi scopul ei înalt. Problema aici nu este faptul că ne educă şi ne duce la apropiere, forţându-ne să ne unim. Toate acestea sunt numai mijloace, trepte pe care noi o să urcăm la un nou nivel de existenţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011 Problemele lumii. Suprapopularea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate cineva să-şi afecteze practic prietenii, astfel ca ei să-şi menţină intenţia corectă în timpul lecţiei, în special când se citeşte Cartea Zohar?

Răspuns: Întâi de toate trebuie să ne susţinem unul pe altul în căutarea noastră internă, în senzatiile noastre interioare fiindcă asta se cheamă „garanţie mutuală”. Fără suportul nostru reciproc nu vom ajunge la o stare în care să simţim dorinţa noastră comună ca fiind a noastră.

Asta nu pentru că prietenii au nevoie de mine, ci fiindcă eu am nevoie de ei. Aceste acţiuni sunt mult mai adânci decât simplul suport extern. Astfel trezesc în mine conştientizarea că toată această dorinţă este vasul sufletului meu.

Uneori cred că unitatea este în interiorul dorinţelor, dar chiar dacă înţeleg sau nu, trezesc Lumina şi astfel efectuez acţiuni care conduc la unificarea vaselor noastre spirituale, a dorinţelor. Lumina este unitate şi dacă eu la rândul meu nu am o singură dorinţă sau sau vas, nu pot să trezesc Lumina.

De aceea, trebuie să mă gândesc la o dorinţă integrală în care noi trăim în dăruire şi garanţie reciprocă. Este esenţial pentru că garanţia reprezintă acea deschidere subţire prin care noi permitem Luminii să vină. De fapt, garanţie înseamnă că tu eşti deja legat cu ceilalţi în unitatea similară unităţii Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum conectez tot ce este scris în Zohar cu mine şi cu mediul? Cum să relaţionez cu acest text prin intermediul mediului?

Răspuns: Tot ce am citit în Zohar trebuie să fie revelat în conexiunea dintre noi. Nu este nimic în toată realitatea cu excepţia stării denumite „un suflet.” Acest suflet este umplut cu propietatea de a dărui, Lumina superioară, Lumina dragostei.

Noi suntem într-o situaţie confuză, ceţoasă, neclară, în spatele tuturor ascunderilor (lumilor) şi trebuie să revelăm o unică şi perfectă stare. Toate celelalte stări apar numai în starea inconştientă, când nu suntem conştienţi de spiritualitate. Este ca şi cum aş fi fost ameţit de o lovitură în cap, mi-am pierdut cunoştinţa, iar acum, gradat, mă întorc la simţurile mele prin propiul efort.

Cabaliştii mă învaţă ce efort mă poate ajuta să mă întorc la conştiinţa spirituală. Întreaga înţelepciune Cabala este revelaţia singurei stări existente. Zoharul ne spune despre stările pe calea spirituală, care sunt mai corectate decât cele în care existăm. Îmi  spune despre nivelul la care perfecţiunea va fi revelată. Autorii Zoharului au trecut prin toate cele 125 de nivele, din lumea noastră până în lumea infinitului, şi de la înălţimea acestor niveluri, au scris această compoziţie, în care au revelat unitatea dintre noi.

Noi citim şi lumina străluceşte deasupra noastră, proporţional cu aspiraţia noastră pentru această stare exaltată. Aşa ne corectăm noi, apropiindune de lumină. De aceea, în timp ce citim cartea Zohar, trebuie să tânjim numai după cea mai înaltă stare a noastră şi să o preţuim

Astfel, dacă aspirăm împreună să revelem starea spirituală de care ne vorbeşte Zoharul, deşi nu o înţelegem, deoarece nu avem nici o conexiune cu spiritualitatea, dar deoarece dorim să o revelăm, trezim lumina înconjurătoare ce ne conectează şi ne mişcă mai aproape de revelaţie.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Cartea Zohar, capitolul „Mishpatim (Hotărâri).” Aliniat 511: Creatorul a spus, „Şi vei fi om sfânt faţă de Mine.” De aceea Israel au fost răsplătiţi ca fiind numiţi „fraţi ai Creatorului,” aşa cum este scris, „De dragul fraţilor şi prietenilor Mei.”

Citind Zoharul, încercăm să interpretăm totul ca întâmplându-se în interiorul persoanei care se străduieşte să se conecteze cu mediul şi să găsească propietatea de a dărui în conexiunea cu el. Numai cu condiţia că prin intermediul mediului el doreşte să descopere propietatea de a dărui, direcţionată de la el către alţii, aceasta va avea loc şi va fi numit imaginea Creatorului, pe care o persoană o revelează.

Apoi, acea persoană este numită „Israel,” şi propietatea revelată de a dărui ce emană din el către ceilalţi este denumită „Creator,” imaginea construită între el şi un confrate om („Creatorul,” Bo-Reh, înseamnă „vino şi vezi”).

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În timpul citirii Zoharului, este suficient să aspirăm numai către unitate?

Răspuns: Nu, nu este. Baal HaSulam scrie în „Introducere la studiul celor zece sefirot,” aliniat 155, că o persoană care vrea să descopere  este nerăbdătoare să realizeze ce studiază şi atrage lumina ce îi înconjoară sufletul în sine. Lumina vine în funcţie de aspiraţiile sale.

“Să te căzneşti să realizezi” înseamnă că încerc să fac acţiunile descrise în Tora înăuntrul meu. Tora este un manual, o instrucţiune („Tora” derivă din Horaa, instrucţiune, şi Ohr, lumină) căci cum mă pot eu corecta atrăgând lumina ce mă afectează în timp ce studiez acest manual.

În timp ce citesc această instrucţiune, încerc să discern în interiorul meu stările pe care le descrie. Acest text este scris într-un mod neobişnuit, o limbă corporală care vorbeşte despre lumea spirituală, astfel încât ,sub toate ascunderile, eu să o găsesc şi să văd ce încearcă să-mi spună, despre ce sunt toate preparările şi dorinşele mele interioare.

Trebuie să descopăr şi să învăţ ce sunt ele. Vreau să le aplic în practică. Vreau Lumina, forţa superioară, să mă ridice deasupra dorinţei mele de a primi plăcere aşa încât să pot începe să lucrez cu această materie în loc să fiu înlănţuit de aceasta.

Vreau să mă separ de aceasta şi să o studiez de afară. Apoi, pot încerca să construiesc una sau alta din aceasta, ca un copil ce încearcă să construiască un turn din cuburi de construit. Voi fi în stare să privesc şi să observ ce se întâmplă cu mine. În acel punct, voi avea o forţă ce îmi va permite să lucrez cu materia mea nemişcată. Apoi voi obţine forţă să lucrez cu dorinţa mea vegetală de a primi, apoi cu cea animală şi tot aşa până am să mă recreez ca om. Pentru a înfăptui această sarcină, trebuie să mă ridic la nivelul luminii superioare.

Totuşi, acesta este felul în care noi avansăm, tânjind şi dorindu-ne să ştim cum să muncim. Această aspiraţie să ştiu cum să găsesc în interiorul meu aceste propietăţi interioare şi cum să lucrez cu ele este vitală. Când depinde de mine, vreau să fiu stăpânul acţiunilor mele. Este ca şi cum mi-aş colecţiona dorinţele şi apoi le-aş spune Creatorului: „Acum conectează-le!”

Totuşi, trebuie să le corectez, să le conectez cât de cât, şi când vine Lumina şi le corectează, atunci apare. Asta înseamnă că întreb şi Creatorul îndeplineşte; cer şi Creatorul o duce la îndeplinire. El şi eu suntem parteneri.

De aceea, este datoria noastră să încercăm să înţelegem Tora, Zoharul. Totuşi, după ce toată lumina m-a afectat, ajung, de asemenea, la o stare în care sunt capabil să văd, simt şi să înţeleg tot ceea ce este descris.

Din partea a doua a  lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În ultimele câteva săptămâni în care am citit din Cartea Zohar, am fost foarte concentrat pe munca internă, spirituală. Dintr-o dată, nu o mai pot susţine nici măcar 10 secunde. Ce pot face când ceva de genul ăsta apare?

Răspuns: Încearcă să o susţii cinsprezece secunde. Nu am un alt sfat. Sunt momente, în special când cineva doar s-a apucat de studiat înţelepciunea Cabala, în care o persoană nu este în stare să lucreze cu ea însăşi. Încă nu a acumulat suficientă experienţă şi nu ştie cum să-şi înşele egoul.

Încearcă să desenezi ceva lângă pasajul din Zohar, scoate în evidenţă, subliniază, adică lucrează cu textul, chiar şi mecanic uneori, dacă nu poţi face nimic altceva. Se întâmplă ca o persoană să fie complet deconectată de spiritualitate. În timpul unei astfel de stări, se poate conecta numai lucrând cu textul, procesându-l pur mecanic, mutând virgule, împărţindu-l în sub paragrafe, amestecând textul şi organizându-l.

Nu contează ce va face o persoană cu el, chiar dacă numai citeşte literele, cheia este să continui să îl citeşti. Trebuie să ştie că astfel se induce în eroare, pentru a continua să citească, şi aceasta este muncă.
Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/15/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Lumina superioară rămâne în repaos absolut şi nimic nu împiedică fiinţa creată din a simţi că este controlată de o forţă unică şi unificată ce umple întreaga creaţie. Pproprietăţile creaturii însă o împiedică să simtă acea forţă deoarece creatura este opusă Creatorului, Lumina.

De fapt, conform condiţiilor primei restricţii, (Tzimtzum Aleph), propietăţile creaturii trebuie să corespundă cu propietăţile luminii, dăruirea. Această condiţie este pusă de Creator, care doreşte să aducă creatura la cea mai confortabilă stare, exact aceeaşi ca şi a Lui.

Astfel, dorinţa Creaturii, care nu deţine intenţia de a dărui, este de a se izola de Creator, ceea ce o împiedică să simtă lumina, împlinirea. Această corecţie prin care trebuie să trecem, pentru a ne simţi ca fiind în interiorul luminii Superioare este considerată ca fiind „ecran” (Masach) sau intenţia de a dărui.

De aceea, există un sistem de ascundere, ascunderea lumilor, ce restricţionează Lumina faţă de Creatură („lume” în Ebraică este Olam şi „restricţie” este Alama), în spatele căruia este cultivată dorinţa egoistă. Apoi, o scânteie de ecran şi Lumina Reflectată se trezesc în ea şi acesta este punctul din inimă.

Dacă Creatura îl creşte, o face într-un poces în care îi este constant arătata, de către sistemul de lumi o nouă mărime a dorinţei, către un nivel tot mai mare, începând de la zero. Cel precedent răspunde arătând o dorinţă de a obţine intenţia de a dărui pentru chiar acea dorinţă.

În acest caz, sistemul de ascundere va garanta corecţia acestuia, un ecran anti-egoistic, intenţia de a dărui. Creatura cere ca întreaga grosime (Aviut) a dorinţei pe care sistemul de lumi o descoperă din partea stângă să fie corectată de către ecran, intenţia de a dărui din partea dreaptă. Legând aceste două forţe laolaltă, dorinţă şi intenţie, creatura se construieşte în asemănare cu Lumina superioară.

Pe măsură ce creşte, Creatura experimentează diferite senzaţii în impactul cu Lumina superioară. Poate gândi că este liberă să facă ceea ce doreşte. Mai mult poate să cugete sau nu la aceasta. Poate să-şi dorească sau fie sau să nu fie liberă la un nivel mai mare sau mai mic, sau să nu aibă nici o idee despre aceasta problemă, adică poate fi mai apropiată sau mai depărtată de nivelul animal sau uman.

Când punctul din inimă, scânteia ecranului spart şi Lumina Reflectată, încep să fie descoperite de o persoană, atunci primeşte o oportunitate să îl extindă şi să ceară Lumina care Reformează pentru aceasta. Precedent, această sânteie, ecranul spart, o obliga să-şi dorească spiritualitatea în mod egoist şi să se bucure de Creator şi de lumea spirituală în mod egoist. În schimb, acum, doreşte să schimbe totul în dăruire.

Astfel, o persoană intră în grupul cabalist şi începe să practice dăruirea în acesta. Fie că are succes sau nu, toate sunt componente necesare pentru a ajunge la o rugăciune. Dacă o nevoie potrivită se coace într-o persoană, Lumina superioară, care acum îi dă senzaţia de depărtare, îi va da senzaţia de a fi aproape.

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: La începutul lecţiei din Cartea Zohar, înţeleg şi sunt inspirat de cuvintele tale cu privire la intenţie. Dar în momentul în care începem citirea Zoharului, ma confrunt cu o multitudine de gânduri străine şi nu reuşesc să restabilesc intenţia corecta. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Regreta! O persoană dezvoltă treptat necesitatea de a simti materialul de studiu. Într-adevăr, vorbim despre o oportunitate de a percepe spiritualitatea. Dorintele noastre (vasele) sunt senzaţiile noastre, aspiratiile.

Dacă o persoană nu are încă dorinţa de a descoperi pe cel de sus, forţa de a darui, pe baza celui mai mic, forţa de primire, prin modul in care cel inferior va deveni similar cu cel superior în proprietăţile sale, el sau ea nu ajunge încă inspirat de o căutare spirituală constantă.

Tu nu-l poti ajuta, doar regreti cat de mult poti. Şi grupul trebuie să stimuleze ferm, intenţia corecta în timpul studiului.

Numai în acele momente în care o persoană îşi aminteşte despre intenţie sunt considerate ca studiul Torei (Cabala), Lumina care reformeaza. Dacă unul însumează toate aceste momente, el poate număra câte minute din timpul vieţii sale, a studiat Tora …. Dar indiferent de motivul pentru care nu o face, cu timpul o va face. Treptat, se va întâmpla.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→