Intreaga libertate de alegere pe care fiecare dintre noi o are, prin care fiecare dintre noi este o bucată a multi-dimensionalului „Lego” al creaţiei, consta în dezvaluirea legăturii noastre totale cu toţi ceilalţi în măsura în care o putem tolera. Fiecare persoană se conectează cu toti ceilalti, cu partea sa superioara(Galgalta Eynaim) şi partea sa inferioara (AHP), şi numai un punct îi rămâne lui insusi, prin care doreşte să realizeze loialitatea sa fata de cei care sunt deasupra sau sub el.

Trebuie sa trecem prin această realizare a starii noastre treptat, prin gradele de dorinta, care se trezesc în noi până cand le experimentam intreaga adâncime (Aviut), în toate formele sale. Astfel, dezvăluim permanent oportunitatea unei noi, multilaterale conexiuni, cu cele superioare si cele inferioare.

Spatiul gol care ne devine incontinuu revelat în legătura cu partea superioară sau cu cea de jos este dorinţa pe care trebuie sa o corectam. Dorinţa constă întotdeauna in 620 de parti, şi, prin urmare, corectarea lor se numeşte „executarea celor 620 de porunci” cu ajutorul Luminii care reformeaza, care se numeşte Tora.

Acesta este motivul pentru care este scris că în fiecare zi o persoană trebuie să efectueze „620 de porunci”, prin virtutea studierii “Torei”. Asta înseamnă că el studiaza cum sa utilizeze aceste 620 de dorinte de dragul daruirii, în scopul de a uni întregul cu toate părţile creaţiei, care sunt mai mari sau mai mici în raport cu el.

Acesta este modul în care atingem starea noastra: Suntem în ea de la început, dar o descoperim pentru noi înşine treptat. Noi primim forţa de a face acest lucru din mediul înconjurător, adică de la aceste „piese Lego” cu care suntem conectati – din partile superioare ale sufletului nostru, al cărui AHP se conecteaza cu Galgalta Eynaims noastre, sau din partea inferioară, cu a căror Galgalta Eynaims ne conectam prin intermediul AHP-urilor noastre.

Creatorul ne dă întotdeauna posibilitatea de a găsi forţele pentru a avansa în aceasta „multi-dimensionala” unitate. Este întotdeauna posibil sa găsim un spaţiu gol în care Tora va fi dezvăluita, Lumina si cele 620 de dorinte pe care le putem corecta, şi prin ele, ne conectam unul cu altul. Acesta este modul în care acest întreg sistem este aranjat.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/15/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot controla o rugăciune în inima atunci când inima nu este corectata?

Răspuns: În cazul în care inima este corectata, nu există nici o rugăciune! O rugăciune este un apel pentru corectare, dacă simt că eu sunt corupt, sau dacă nu-mi simt propria mea corupţie, atunci cer Lumina de a discerne dorintele mele (Kelim) pentru mine, să-mi arate deficienţele mele.

Dintr-o data, străinii încep sa-mi spuna că am nevoie de ochelari, probabil, fiindcă nu văd bine. Cu toate acestea, nu am observat acest lucru înainte pentru că nu am avut nimic cu care sa compar acest lucru.

Astfel, trebuie sa cer Luminii să-mi arate corupţia mea. Când o simt, voi cere Luminii să mă corecteze. Când sunt corectat, voi cere Luminii să mă umple. Aceeaşi Lumină, Creatorul, îndeplineşte toate aceste acţiuni în mine. Cu toate acestea, El se manifestă prin diferite acţiuni, în conformitate cu apelul meu.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Zohar, capitolul „Yitro” paragraful 190: Acesta este un om supărat, dar nu iute. El deţine starea de odihnă, pretinde că este deştept când nu este, şi totdeauna îşi ridică capul sa vadă. Afară el este certăreţ, dar acasă nu este. El nu are în vedere Tora pentru a o cerceta. Cuvintele oamenilor sunt o povară pentru el şi el le răspunde cu tărie.

Zohar-ul vorbeşte despre persoana din noi, care se dezvăluie în mod constant. Sunt 125 de straturi în dorinţa noastră comună de plăcere, şi fiecare din ele conţine straturile, stările interioare proprii. De fiecare dată, în interiorul unei noi dorinţe, un nou strat de calităţi se dezvăluie – o nouă imagine a persoanei din mine, imaginea echivalenţei mele cu Creatorul, imaginea Creatorului în interiorul meu, imaginea asemănării şi deosebirii cu Creatorul.

Întreaga combinaţie a calităţilor interioare şi exterioare prezente in Rosh (Cap), Toh (Corp), Sof (sfârşitul Partzuf-ului sufletului), Kelim (dorinţe) care pot fi folosite, şi dorinţele care nu pot fi folosite fiindcă nu au încă ecran peste ele, precum şi dorinţele care nu pot fi folosite pâna la corectarea completă numite „Lev HaEven” (Inima de piatră) – întregul agregat al acestor dorinţe este numit umanul din noi.

Fiecare, şi de fiecare dată, în fiecare moment al drumului meu pe care avansez către starea de uman perfect, mi se dezvăluie imaginea umanului în mine. Cum pot să recunosc ce fel de om se dezvăluie în mine acum, şi cine sunt eu la acest moment în funcţie de semnele interioare şi exterioare pe care le descopăr în mine însumi?

După toate aceste diverse caracteristici speciale pe care le descopăr în Sfirot-urile de Rosh, Toh şi Sof din Partzuf-ul sufletului meu, pot să spun care imagine este acum proprie mie. Este ca şi cum citesc despre mine în cartea mea de identitate care are o descriere detaliată a viitorului meu.

De aici înţeleg cine sunt şi ce sunt. Încep să mă cunosc, să-mi ştiu calităţile, care din ele lucreaza de dragul dăruirii şi care împotrivă, care sunt încă egoiste şi cât de mult le-am restricţionat, cât de mult sunt în Klipa şi în ce măsură sunt ele subiectul corecţiei.

Toate acestea sunt imaginea unei persoane şi nu este nimic în afară de asta. Această imagine încorporează totul.

De aceea, în timp ce citim acest capitol din Zohar, trebuie să ne găndim constant la stările noastre spirituale ca şi cum mi s-ar derula fotogramele unui film dezvaluindu-mi continuu o nouă imagine a persoanei din mine până când toate aceste imagini adunate una cu alta ajung la o singură stare. Dar şi toate imaginile anterioare sunt de asemenea salvate. Apoi, pe baza tuturor acestor păcate şi fărădelegi, obţin adevărata imagine perfectă – Omul cel care este asemănător Creatorului.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/16/11 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ştiu din propria experienţă că oamenii nu înţeleg despre ce fel de unitate este vorba. Cum aş putea să le explic asta, cel puţin aproximativ?

Răspuns: Unitate nu înseamnă ca trebuie să locuim într-o cameră comună, sau să fiu familiar cu toată lumea. În termeni practici înseamnă că, întâi de toate, trebuie să găsesc un mod să mă corectez pe mine însumi ca să nu mai vreau niciun fel de rău celorlalţi. Acesta este primul pas.

Nu suntem conectaţi prin mass media, texte pe Messenger sau pe Internet. Acestea sunt numai manifestări ale sistemului in care trăim; acestea sunt mijloace care ne permit să simţim cât de conectaţi suntem. Internetul nu va aduce unitate oamenilor; el numai ne va explica faptul că suntem sudaţi împreună, dar într-o forma negativă. De altfel, eu îmi folosesc vasul (Kli-ul) exclusiv pentru beneficiul meu, posibil chiar pentru a le face rău altora.

Deci, prima corecţie o ai când încetezi să vrei să faci rău unei fiinţe umane tovarăşă ţie. Încep să simt că suntem interconectaţi ca părţi integrale, literalmente încorporate una în alta. Am nevoie să-mi dezvălui acest sistem fiindcă altfel, Natura mi-l va arăta într-un mod foarte neplacut mie. Mă loveşte într-un loc, şi eu sufăr o nenorocire într-un loc complet diferit, aparent fără legătură.

Totuşi este o parte din tine şi tu trebuie să simţi această lovitură pe tine însuţi. Dacă încă nu simţi ceea ce fac ceilalţi, înseamnă că tu nu eşti în acelaşi organism cu ei, în acelasi sistem, împreună cu ei. Tu încă ai nevoie să primeşti corecţie. Deci, ori vrei să îi accepţi, ori Natura te va constrânge să o faci.

De acum vom vedea cum fiecare se bucură de necazul altora, de fiecare dată când cineva se simte rău. Asta este natura noastră. Astăzi, începe să ni se reveleze şi în funcţie de asta, trebuie sa executăm o corecţie.

Însemnând ce? Cabaliştii spun că depinde de mediului înconjurător. Trebuie să ne construim în mod artificial în jurul nostru un mediu care să ne oblige să gândim diferit şi care să ne educe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 Principiile educatiei globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Comentarii →

Întrebare: În lumea noastră sunt multe forme de unitate. Ce fel de unitate pretinde Natura de la noi?

Răspuns: Natura aşteaptă de la noi să ne unim ca un singur om într-un singur suflet, să fim un întreg, un sistem integral, global, similar Naturii însăşi.

Ea vrea de la noi să ne simţim unul pe altul, nevoile celorlalţi, în gânduri şi dorinţe şi să oferim fiecăruia ceea ce el sau ea vor si le lipseşte. Ea doreşte de la noi să ne susţinem unii pe alţii într-o unitate colectivă.

În acest sistem noi nu ar trebui să fim o parte care le deranjează pe toate celelalte, iese din perfecţiunea generală şi iese în evidenţă prin corupţia sa. Nu ar trebui să fim o tumoare canceroasă care manâncă trupul de viu, sau o piesă spartă care face motorul să se oprească şi să se supraîncălzească. Trebuie să ne aducem pe noi înşine la o corespondenţă cu Natura şi să ne corectăm pe noi înşine cu viteza ei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 Principiile educatiei globale.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Cabaliştii, cei care au explorat realitatea superioară, ne explică cum că noi am început întreaga noastră evoluţie în Lumea Infinitului, Ein Sof, unde noi am fost cu toţii legaţi împreună ca un singur om într-un singur suflet, într-un singur punct – care arată cât de strânsă a fost legătura noastră. Această legătură a fost susţinută iniţial de forţa Luminii Superioare care ne controla şi ne umplea.

Mai târziu însă, am început să coborâm din această Lume a Infinitului până când, conexiunile noastre au început să se desfacă. Între noi s-a format o distanţă care a continuat să crească (Lumile lui Adam Kadmon, Azilut, Bria, Yetzira şi Asia, ca în desenul de mai jos), pâna când am căzut la nivelul existenţei noastre din prezent, cel mai de jos grad al Lumii de Asia.

Această coborâre semnifică faptul că sub impactul de Sus, noi am pierdut în mod gradat Lumina care umplea spaţiile dintre noi. În timp ce ăn Lumea Infinitului eram cu toţii legaţi, la momentul când am atins Lumea de Asia, am devenit separaţi unii de alţii la o mare distanţă. Acum noi înşine ne manifestăm ca două realităţi separate: a ta şi a mea. Egoul nostru, cel care ne conduce, este responsabil de golul care ne separă. În acest fel simţim fiecare din noi.

Acum sunt şapte miliarde de astfel de individualităţi egoiste, alienate, în lumea noastră. Dar este adevărat că în Lumea Infinitului am existat ca un singur om! Iar după simţul nostru, realitatea s-a schimbat la fel de bine de când o trăim ca pe o senzaţie în dorinţa noastră, în proprietăţile noastre.

Dar trebuie să înţelegem că avem de-a face cu două mari discrepanţe: realitatea pe care o simţim noi, şi realitatea în care, noi de fapt existăm. Noi le simţim foarte străine una de alta, departe de perfecţiune, eternitate şi împlinirea fără de sfârşit, undeva, la periferia întregii Creaţii, în această lume trecătoare. Şi totuşi, conexiunea dintre noi rămâne, şi este foarte puternică. Încă suntem legaţi prin garanţia mutuală, ca acelaşi om cu o singură inimă.

Noi pur şi simplu nu vrem să urmăm aceste condiţii, şi aceasta este singura problemă. Dar cu toate acestea, Natura ne-a mandatat să fim conectaţi. Numai că, această conexiune ne este dezvăluită la cel mai de jos nivel al Lumii Infinitului, şi în măsura în care noi ne-am separat de ea.

Cu alte cuvinte, în prezent, noi nu ne aşteptăm să îndeplinim toate condiţiile garanţiei ce guvernează Lumea Infinitului şi în care noi eram absolut conectaţi cu toate dorinţele noastre ca un singur tot, şi unde se afla un singur suflet, situat în centrul întregii Creaţii. Noi trebuie doar să înţelegem că am rămas legaţi împreună, tu şi cu mine, şi că este o conexiune între noi.

Aceste legături există între toate sufletele care în trecut erau împreuna, iar astăzi sunt separate. Însă toţi avem nevoie să ne întoarcem în centrul din care am venit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2011 despre Garantia Mutuala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Fiindcă ne întoarcem la Lumea Infinitului de la locul de la marginea univesului, unde fiecare din noi a fost aruncat, şi ne apropiem de centru, simţim o apropiere din ce în ce mai mare cu alţii. Şi aşa este până când începem să ne întoarcem la Infint. Asta înseamnă că noi ne întoarcem ca să efectuăm legea unităţii şi a garanţiei mutuale, la un nivel din ce în ce mai înalt, de-a lungul celor 125 de trepte de conexiune în care fiecare depinde de toţi.

Om începe să descopere această interconexiune dorită şi integrală şi, în funcţie de ea, simte Lumina care îl umple în interior. După toate astea, el devine similar Luminii şi acum îl umple proprietatea dăruirii. Atunci, el începe să experimenteze lumea spirituală.

Toată această cale către Lumea Infinitului este considerată Lumea Spirituală fiindcă poate fi percepută numai prin extinderea conexiunii unuia cu ceilalţi. Toată realitatea lăsată în spatele acestei senzaţii este considerată ca fiind această lume, fiindcă astfel o simte cineva când a rupt legăturile cu toţi ceilalţi.

Cu alte cuvinte, sunt două tipuri de realitate. În una, ne dorim să ne separăm de ceilalţi toţi şi de aceea simţim această lume, iar dacă gravităm spre partea opusă, dorindu-ne să luăm legătura cu ei la loc, experimentăm Lumea Spirituală.

Legea garanţiei mutuale este legea supremă a creaţiei, este atemporală şi obligatorie pentru fiecare parte a sa. Tot ce înseamnă mineral, vegetal şi natură vie i se supune ei instinctiv, urmând chemarea interioară, sub influenţa genelor încorporate şi a forţelor naturii. În acelaşi fel se referă şi la om în fazele preliminare ale dezvoltării lui când se exercită această lege instinctiv, din interior.

Şi numai când omul ajunge la stadiul de „vorbitor” al dezvoltării începe să primească proprietăţile de a nu mai se supune orbeşte acestei legi. Omul trebuie să accepte această lege de bună voie şi să înceapă să o urmeze.

Mai întâi omul trebuie să descopere această lege, să o studieze, să înveţe să vrea să o urmeze, să ceară abilitatea de a o putea urma, adică să ceară să fie transformat de Lumina care Reformează. Şi când această Lumină coboară la el, el acceptă condiţiile garanţiei mutuale şi de buna voie începe să le urmeze, să le simtă şi să le ţină, descoperind astfel un suflet unificat, o legătură reciprocă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/2011 despre Garanţia Mutuală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: In mintea mea inteleg ceea ce spui, dar in sufletul meu simt ca sunt complet nepregatit sa  ma anulez cum trebuie pentru a ma uni cu ceilalati. Cum imi pot dori asta?

Raspuns:  Niciodata nu ne vom dori sa avansam la stadii spirituale mai inalte. Si este bine ca realizam asta noi insine! Un individ intelege ca el nu doreste cu adevarat spiritualitatea in nici o conditie, opunandu-se unor povesti cu zane pe care lumea le-a inventat, in care  va pluti cu ingerii si va face orice va  dori, unde va primi putere totala si va vedea intregile lumi de la un capat la altul.

Daca incepem sa intelegem sensul adevarat al realitatii spirituale, care este deasupra oricarui beneficiu egosit, noi ne putem imagina doar, apoi evident nu il vom mai dori. Trebuie sa intelegem ca toate schimbarile din interiorul nostru sunt facute doar de Lumina Superioara care corecteaza. Trebuie sa ne eleveze si sa ne dea noi calitati. Doar prin realizarea acestor calitati, prin intelegerea, perceptia si controlarea lor, noi vom fi apti sa privim lumea prin ele. Acesta este felul prin care treptat devin o noua persoana.

Voi incepe sa simt asta deasupra corpului animal cu care ma identific  eu in prezent, o anume echivalenta cu Cel de Sus se construieste in mine – o noua forma sau Kli numit “ vorbitor”  in mine,insemnand “ unul care este similar cu creatorul” [ “Adam”, “ om “ se trage din cuvantul “ Domeh” adica “ similar”]. Acest individ va fi calare , deasupra  “ magarului “ meu [ “magar” , “Hamor” , provine de la cuvantul “ Homer”  adica “ substanta”] , in varful dorintelor mele de mai inainte. De aceea o persoana care a mai calarit un magarus intelege si simte Creatorul. Dar magarul nu intelege si nu simte!

Aceasta alcatuire a omului in noi are loc prin virtutea Luminii care corecteaza. Nu este ceea ce noi noi ne dorim din propria initiativa, desigur ca nu! Magarul nostru (adica noi,in prezent) nu doresta ca omul sa apara! La urma urmei, omul va incepe sa il stapaneasca pe magar.

Intre timp, magarul  vrea sa primeasca ceea ce doreste. Din acest motiv, in mod natural, in prezent noi nu ne dorim adevarata stare spirituala. Cu cat avansam mai mult, cu atat mai mult in mod treptat incepem sa intelegem aceea ca lumea spirituala e total opus a ceea ce noi ne asteptam sa fie si ca atare nu o mai dorim.

Avansarea viitoare e posibila  doar prin virtutea influentei grupului,  care ne va satura/umple cu importanta atingerii spirituale. Doar la acest grad noi vom fi capabili sa avansam, dar nu avem resursele/fortele sa facem asta singuri.

Din prima parte a lectiei de Kabbalah 3/16/11 scrieirile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Daca eu nu iau forte de la grup,  atunci inevitabil voi atinge  stadiul goliciunii totale, unde nu voi avea nici un fel de forte ca sa avansez (si in general, trebuie sa ating stagiul acesta). Asta inseamna  ca nu voi vrea sa ma apropi  catusi de putin de spiritualitate in modul in care se prezinta  dorintei mele egoiste.

Apoi nu voi stii ce sa fac. Ar trebui sa las totul in urma si sa ma intorc acasa? Dar ce se va intampla cu mine apoi? De aceea, ma aflu intr-o pozitie precum a unei masini in stationare, incapabil sa gasesc forta sa ma deplasez mai departe. Dar deasemenea nu ma pot misca nici inapoi si nu pot intoarce intr-o parte pentru ca indiferent unde ma uit, la 360 de grade imprejurul meu, nu vad nici o cale de iesire.

O persoana poate ramane in aceasta stare ani de zile! Va continua asa pana cand in final va intelege ca grupul este singurul mijloc, sursa de unde el poate primi forta sa “ suporte/tolereze ”  spiritualitate. Iar cand primeste aceasta forta de la grup, de a tolera daruirea, la fel ca si constientizarea ca este important sa iasa afara, si sa atace, si sa cucereasca starea spirituala, iar apoi va incepe sa avanseze.

De aici devine clar ca numai conexiunea cu mediul ofera  oportunitatea pentru noi sa facem un pas mai departe. Este similar cu o samanta  in pamant care trebuie sa absoarba toate sarurile si mineralele din sol pentru a creste. Cresterea  sufletului in aceasta persoana mai tarziu se va desfasura sub influenta fortelor pe care le primeste de la mediul inconjurator.

Prin el insusi el are doar Reshimo (gena spirituala). El a trait precum un “ magar “ exsitand doar la nivelul animat, si apoi el a atins starea  “neutra ” (precum starea de repaus) cand el nu a mai vrut sa avanseze de acolo inainte. Aceasta inseamna ca materialul sau, Kli-ul animat, s-a epuizat pe sine ca un bob care s-a descompus in pamant, si de acolo inainte nu a mai fost nimic ce ar fi putut face.

Asta se petrece cand devine clar daca are sau nu are un punct in inima pentru ca acum devine singurul punct  care il separa de intreaga dorinta egoista. Acum ramane singur si o persoana nu vrea sa avanseze impreuna cu el.  Oricum, daca el acum ataseaza acestui punct dorintele si impresiile de la mediu, si inspiratia de la maretia scopului, apoi el va fi capabil sa avanseze cu acel punct. Nu exista alte mijloace.

Din acest motiv intregul nostru suflet este in afara noastra – se afla in toate fortele, gandurile si valorile pe care le primim de la mediu. Tot ceea ce ramane din noi este un mic punct, singurul lucru pe care il avem. Acest punct este mijlocul de conectare intre “ magarii “ nostri [ materia egoista; dorinta] si umanul din noi. Este numit “ punctul din inima”, picatura semintei spirituale.

Asa cum sunt verigi intermediare,de tranzitie, intre toate nivelele : coralii intre neanimat si vegetativ, miticul “ Kelev Sadeh “ care este jumatate planta si jumatate animal  si maimuta intre nivelul animal si uman, asa si punctul din inima este mijolcul sau trambulina pentru propulsarea in sus, de la om la Creator!

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/15/11 Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Trebuie sa mai stim ca in afara de ” punctul din inima ” – partea opusa a sufletului sfant, noi nu vom primi nimic in afara de asta de sus. Nici macar o dorinta spirituala aditionala nu se va trezi in mine.

Eu trebuie  sa primesc orice altceva de la mediu, care este  locul unde se afla  Kli-ul meu spiritual, insemnanad toate dorintele in care eu voi revela lumea superioara, Creatorul,Viata spirituala. Aceasta dorinta e numita “ maretia scopului”  pentru ca in acest fel este exprimata in senzatia mea.

Mie mi  se pare  ca importanta nu apartine scopului ci acel scop e cu totul altceva, dar de fapt, importanta insasi este Kli-ul spiritual. Nu este prin virtutea acestei importante ca eu voi realiza scopul, ca si cum ar fi fost o busola care ar fi determinat directia in care trebuia sa merg.Mai degraba, scopul e precis in interiorul acestei dorinte pe care o primesc de la  mediu.

Poti simti cum dorinta spirituala difera de cea materiala—se imprastie la oricine, ca aerul. Aceasta nu este satisfacere egosita pe care o persoana o primeste iar alta are o lipsa ca rezultat. Spiritualitatea nu descreste pentru  a fi divizata atunci cand o trec la altcineva. Este indeajuns pentru toti! Este in acelasi fel in care poti aprinde mii de lumanari de la o singura lumanare iar primul foc nu va deveni mai mic.

De aceea, odata ce imi incep avansarea spirituala doar cu punctul din inima, curand o sa ma trezesc la niste intersectii ale drumului si nu voi stii incotro sa merg. Eu nu voi mai gasi alte forte in interiorul meu sau aspiratia de a continua. La acel moment, de unde imi pot lua motivatia, stimulentul si directia ca  sa vin la grup si sa cer maretia scopului de la el?

Daca am avut acea dorinta interioara, apoi imediat o voi realiza intr-un fel. Dar ce pot face daca nu  o am? Oare trebuie ca grupul sa aiba grija asigurandu-se ca voi avea impresia maretiei scopului, daruirea, sau va trebui ca incontinuu sa caut personal  asta?

Aceasta este atunci cand venim la notiunea garantiei mutuale. In general noi trebuie sa avem grija de orice pentru a deveni un “ mediu spiritual” care trezeste fiecare persoana care intra in el. Ofera un exemplu si stimuleaza dorintele cuiva, aratand ca altii au ceva ce eu nu am. Aprinde invidia pentru atingerea spirituala la fel ca in lumea asta cand vad casele si masinile altor oameni si asta imi creste dorinta.

Societatea trebuie sa  aleaga forma corecta prin care va veni in relatie cu fiecare din memebri ei, asigurandu-se ca nu va avea un moment de odihna. Dar o persoana trebuie sa aiba un punct in inima propria sa trezire, pentru a fi precum samanta spirituala care e plantata in sol pentru a veni in contact cu solul pentru prima oara. Si acest “ sol “, mediul inconjurator,  trebuie sa fie pregatit sa ii ofere tot ce are nevoie in raport cu prima sa cerere.

In aceasta privinta, noi trebuie sa intelegem ca fiecare persoana  care lucreaza la elevarea scopului pentru altii nu ii ajuta facand asta, dar el construieste aceasta cladire a maretiei pt el insusi. El construieste mediul comun pentru toti. Mediul nu poate fi bun pentru o persoana si in acealasi timp sa fie rau pentru o alta si tot asa pentru o a treia parte. Este garantie mutuala pentru toata lumea. De aceea, ori suntem toti  impreuna intr-o singura barca si atingem toti scopul, sau, daca cineva esueaza putin  in a oferi  eforturi suficiente raportat la cat el ar fi putut,  pentru a asigura trezirea comuna, apoi nimeni nu va realiza succesul.

Aceasta este ca sa spunem, fiecare persoana nu ar trebui sa se ingrijoreze despre sine insusi sau cum poate fi el inspirat de mediu prin maretia scopului. Daca ma ingrijorez ca fiecare dintre prietenii mei vor avea senzatia maretiei scopului, in acest fel imi construiesc prorpiul Kli.

Nu pot avea grija de mine pentru ca asta se va dovedi a fi egoist.Dar daca am grija de ceilalti, atunci aceasta necesitate spirituala se intoarce la mine ca un Kli perfect gata pregatit.

Noi suntem toti conectati intr-un singur sistem unde  partea mea inferioara (AHP) se conecteaza cu partile superioare (Galgalta Eynaim) ale tuturor celorlalti.De aceea cand eu am grija de toti ceilalti cu AHP-ul meu, apoi in raspuns, primesc  de la ei senzatia a Galgalta Eynaim a lor—senzatia dorintei  sa daruiesc, care mie imi lipseste.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/16/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→