Uităm că nu trebuie să facem altceva decât să cerem Creatorului să o facă! În loc sa ne gândim cum eu să-mi  forțez inima să se deschidă, cum eu să mă conectez cu ceilalți sau cum ceilalți pot să se conecteze cu mine. Totuși, nu ar trebui să ne gândim la asta absolut deloc! Ne imaginăm conexiunea în interiorul minții noastre egoiste, totuși nu este nimic așa cum credem!

Acesta este nivelul Lumii Superioare; revelăm o nouă realitate! Trebuie doar să cerem și asta este tot! Învățăm că totul se întâmplă datorită cererii. Ridicăm rugăciunea, MAN și ca răspuns vine Lumina Înconjurătoare, MAD și corectează totul, în timp ce noi suntem doar prezenți în timpul corecției. Totul vine de Sus și din partea noastră este necesar doar o cerere, o rugă și aspirație.

Problema stă în acest punct: Ne întoarcem către Creator sau încercăm să facem totul independent? Aici este un punct în care facem o greșeală și rămânem împotmoliți pentru mulți ani, incapabili să schimbăm direcția chiar un pic, să înțelegem că acolo nu este nimic decât o adresă, o cerere, o rugă!

Pentru a obține această cerere trebuie să facem eforturi, dar numai pentru a o îndeplini. Dacă încercăm în mod independent să construim sistemul social corect, bazat pe iubire și prietenie, va fi un drum lent care ne va duce la înțelegerea că ne îndepărtăm de scop, că suntem nesinceri, că ne urăm unul pe celălalt și că nu ne apropiem de unitate.

Cabala trebuie să ne ducă la o analiză precisă: Nu încerca să te conectezi cu altă persoană, ești incapabil de asta, ești un egoist și așa este și ea. Numai Lumina Superioară poate să o facă; trebuie să vină și sa ne amestece împreună – numai Ea!

De aceea, nu căuta o conexiune cu ceilalți pentru că este scris soț  și soție și Shechina între ei, adică sunt eu și prietenul meu și Creatorul între noi. Cel ce face pace în Superior va face pace și în noi (Oseh Shalom BeMromav, Hu Yaseh Shalom Aleinu).

De fiecare dată când ne întoarcem unul către celălalt, fără forța care ne conectează împreună, este o adresă falsă. Atunci când ne îmbrățișăm, nu vrem să ne îmbrățișăm sau o facem la nivelul lumii noastre. Cerem cu adevărat iubire, unitate sau prietenie unul de la celălalt? Este numai la nivelul lumii acesteia. Cine dintre noi poate să devină un garant pentru celălalt, sau chiar pentu el însuși? Unde avem tăria pentru asta? Putem doar aspira unul la celălalt prin Cel de Sus, care umple tot spațiul dintre noi.

Dacă îi cerem Lui să umple golul, să ne conecteze împreună și să fie tot timpul prezent printre noi, atunci asta se va întâmpla, și chiar ușor. Știința Cabala este menită să ne aducă la atitudinea corectă, în timp ce noi fugim întotdeauna de ea, fiind înăuntrul naturii noastre egoiste.

Haideți să nu uităm că Nu există nimeni în afară de El! Creatorul face toate acțiunile, dar pentru ca ele să aibă loc noi trebuie să precedăm acțiunile Lui cu dorința noastră. Asta se numește a face un legământ, unde semnăm o înțelegere cu Creatorul: Noi cerem și El îndeplinește.

Similar cum un copil mic merge și îl trage pe adult după el, noi tragem Forța Superioară ca ea să corecteze natura pe care a creat-o; apoi noi vom deveni egali cu Creatorul. Nu putem obține garanția reciprocă sau măcar să ne-o dorim cu adevărat. De îndată ce începem să vorbim de unitate, trebuie să ne amintim de condiția: Israel, Lumina și Creatorul sunt una. Eu, aproapele și Creatorul între noi; numai noi trei împreună vom fi în stare să obținem adevărata conciliere și perfecțiune.

Chiar aspirația de a ne uni în grup ne va aduce repede realizarea că trebuie să ne întoarcem către Creator pentru tot ajutorul!

Din Lecția 8, Convenția Mondiala de Cabala 2010,  11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cu mulți ani înainte, la o convenție în Sitrin (Israel), ai spus că pentru a sparge Machsom trebuie să fim într-un singur gând, o singură dorință. Pe durata întregului timp am incercat de multe ori, am făcut multe acțiuni, dar nu am fost gata.

Simt că în acest moment, toată lumea este gata. Am petrecut întreaga lecție încercând să sparg această membrană din mine, Klipa egoistă, am vrut să fac o deschidere în inima mea. Mi-a lipsit sincronizarea celorlați. Nu vreau asta mâine; o vreau chiar acum, în acest moment! Te rog ajută-ne să devenim sincronizați chiar acum, astfel încât să fim capabili să spargem această barieră!

Răspuns: Odată, m-am adresat lui Rabash cu aproape aceleași cuvinte și el mi-a spus că nu el stă între Creator și mine. Cineva trebuie să-și găsească conexiunea singur. El însuși trebuie să o ceară. Și mai important, trebuie să înțeleagă că nu el sparge propria membrană, Creatorul o face.

Dacă vrei să o spargi și descoperi că nu ești în stare, este un lucru bun, dar trebuie să te oprești să mai încerci să o faci pe cont propriu. Ce forțe folosești pentru a face asta? Aceași foță a egoismului? Cum o spargi – folosești un ego mare pentru a sparge unul mic, sau invers?

Numai Creatorul poate face asta și nimeni altcineva în afară de El! Un învățător este un ghid pentru drum. El numai te aduce la această stare, dar el nu poate face nimic pentru tine. Și nici Creatorul nu o poate face, decât dacă I-o ceri. Asta pentru că dorința ta pentru o schimbare interioară, trebuie să preceadă acțiunile Lui.

Din acestea reiese:

1. Încetează să mai încerci să spargi membrana, Klipa egoistă a inimii, pe cont propriu.
2. Încetează să mai aștepți ajutorul cuiva ci doar pe Creator ca răspuns al cererii tale.

Am studiat de mulți ani în articolele Cabaliste: Totul este făcut doar de către Lumina Superioară. Ea crează dorința, ea o schimbă, ea pregătește pentru schimbarea intenției și așa cum a  spart dorința, numai Lumina este capabilă să corecteze intenția de deasupra ei, dacă dorința cere asta.

Nu este nimeni între; totul depinde numai de dorința însăși: cererea, ridicarea MAN. Și Lumina Superioară realizează acțiunea urmare a cererii. Începe să te concetrezei numai pe două acțiuni: Eu cer și Creatorul execută.

Din  lecția 4, Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care este munca interioară în grup, între cercuri (Igulim) și linia dreaptă (Yosher)?

Răspuns: Înainte, am fost satisfăcut cu succesul în lumea corporală, dar apoi am simțit deodată că ceva lipsește în viața mea și am început să caut un loc în care să mă simt mai bine. Mulțumită acestei senzații am ajuns la știința Cabala, dar cine a fost cel care m-a împins să o fac?

Întrebarea mea se numește dorința pentru împlinire (Hissaron). Eu (punctul meu din inimă) am existat într-un loc rotund și, deodată, m-am simțit rău. În alte cuvinte, o anumită tensiune a început să apară între mine și mediul înconjurător, o diferență, delta. Am simțit această delta (diferență) ca rău, în timp ce eram torturat de întrebarea: Pentru ce trăiesc?, deoarece nu mă simțeam satisfăcut și echilibrat.

Din această senzație, Lumina  Înconjurătoare a început deja să mă influențeze și să mă miște, deoarece pastrarea echilibrului este o lege a naturii. Lumina înconjurătoare este cea care mă împinge la starea de echilibru.

Am început să mă mișc și să tranziționez către stare mea următoare; am început să caut răspunsuri în, să spunem misticism, apoi ceva filozofie și, în final, am ajuns în centrul cercului: știința Cabala.

Deci, cine a fost cel care m-a condus de-a lungul întregului drum? A fost Lumina Înconjurătoare! Am existat întodeauna în ea, doar că nu am realizat asta. Astfel, am trecut prin prima, a doua, a treia și a patra stare.

În starea a doua, m-am calmat fața de Lumina Înconjurătoare pentru că am simțit o presiune mai mică decât în prima stare. Dar, după ce am petrecut ceva timp în această stare, am fost influențat de Lumina Înconjurătoare și am început să simt faptul că această stare nu este prea bună. Asta este, mi-am crescut sensibilitatea față de Lumina Înconjurătoare, care m-a făcut să mă simt rău din nou! Și, din nou am început să caut.

Astfel, sunt împins de Lumină de fiecare dată. În esență, eu nu fac nimic de unul singur; este Lumina care lucrează asupra dorinței mele, până când eu ating chiar centrul.

În centru este o calitatate unică, numită grup. În acest  punct, Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) și Lumina Interioară (Ohr Pnimi) încetează să mă influențeze.

Exist în punctul central al tuturor cercurilor (Igulim) unde ele nu funcționează și, de asemenea, la capătul liniei (Yosher) unde nu funcționeză. Deci, ce pot să fac?

Și aici este locul unde trebuie să acționez independent, pentru a mă găsi în punctul liberului arbitru. În prezent, Lumina nu acționeză asupra mea, ci așteaptă. În măsura în care pot ieși din această stare de echilibru, Lumina va începe să mă influențeze!

Mă conectez cu grupul și toate dorințele adiționale pe care le primesc de la el mă ridică! Această dorință aparține liniei, pentru că am primit-o de la grup.

Atunci când dorințele cad înăuntrul liniei, eu mă găsesc din nou sub influența Igulim (de fapt, eu nu am un ecran (Masach) și nu aparțin Yosher) și, încă o dată, simt diferența dintre mine și cercuri.

Asta face ca Lumina Înconjurătoare să mă influențeze. Nu este Lumina generală, ci una care aparține Luminii pentru că am primit dorința mea de la grup, care este linia. Această Lumină Înconjurătoare în linie, dorește să mă ridice pentru ca amândoi să fim în echilibru.

Aici se află Segula (remediul), puterea miraculoasă a Torei, pentru că această lumină mă influențează și mă ridică în acest tub drept. Mă ridic datorită Luminii Înconjurătoare, dar această Lumină mă influețează în măsură în care eu îmi actualizez liberul arbitru în grup, conectându-mă la el în studiul colectiv.

Aici se găsește întreaga noastră muncă! Baal HaSulam o explică în cartea, Beit Shaar HaKavanot, care este fundația tuturor intențiilor noastre de a obține dăruirea. De aceea, eu numai urc în linie cu ajutorul unei forțe adiționale, pe care o primesc de la grup. Conform cu dorința primită de la grup, impresia importanței scopului, măreția Creatorului și paltriness egoului meu, Lumina Înconjurătoare începe să mă influențeze.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 11/14/10, Rav Yehuda Ashlag “Beit Shaar HaKavanot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am venit la Convenție cu o dorință enormă, ca să străpung carapacea mea egoistă. Continui să mă gândesc că sunt capabil să fac ceva chiar acum, totuși nu o fac. Mă tem că această Convenție va trece, dar nimic nu se va schimba în mine; numai impresiile vor rămâne. Ce trebuie să fac chiar acum, chiar în acest minut, în această secundă, în acest moment?

Răspuns: Mai întâi de toate, cu toții ne-am pus această întrebare. Chiar acum, tu ești conectat cu toți, ai aceași aspirație, anticipare și asta va rămâne pentru întreaga viață. Nimeni nu știe cum își va petrece viața, dar acest moment este înscris în contul tău spiritual, pentru totdeauna.

Este scris că, atunci când un suflet uman aterizează la judecătoria divină, două întrebări îi sunt puse: Ai studiat Tora (ai vrut să atragi Lumina care Reformează?) și Ai așteptat salvarea (te-ai ridicat deasupra egoului și ai urcat la următoarea natură?). Asta este exact ceea ce încercăm să realizăm aici. Și este bine dacă fiecare dintre noi simte că există ceva pe care trebuie să-l facă, dar este incapabil de asta.

Asta este foarte neplăcut și amintește de contracțiile nașterii, pentru că noi vrem să ne naștem în starea urmăoare, dar suntem incapabili să o facem. Dar un nou grad se naște din noi de Sus, chiar datorită acestor eforturi.

Deci, ce trebuie să facem? Deschideți-vă inimile un pic mai mult, conectați-vă cu ceilalți un pic mai mult, simțiți un pic mai puternic faptul că Creatorul trebuie să se reveleze între noi și să se manifeste în noi, astfel aducându-ne mai aproape și ridicându-ne la a doua natură.

Asta este exact despre ceea ce Cabaliștii au scris. Astăzi, suntem în starea în care toate materialele de Cabala ne-au fost arătate, totul a fost explicat de zeci de ori. Trebuie să facem un pic mai mult, dar nu în studiu sau diseminare, ci chiar în unitatea pe care o avem acum, la această Convenție.

Încercați să-i simțiți pe toți în inima voastră și lăsați-l pe Creator să-și facă treaba! Trăgeți-l acolo unde simțiți că sunteți incapabili să o faceți! Creatorul îi spune lui Moise: Vino la Faraon! La fel cum luăm un copil mic de mână. Asta pentru că lui Moise din noi, punctul din inimă, îi este frică de Faraon. Normal!

Suntem incapabil să facem ceva împotriva acestui monstru, egoul nostru. Simt că vreau să-l cuceresc, dar sunt incapabil să o fac. Dar la momentul următor nu mai vreau să-l cuceresc, pentru că el mă conduce. Și asta se petrece din nou și din nou.

Această sclipire mică, care rămâne în mine din starea spirituală anterioară, este incapabilă să facă ceva. Trebuie să mă agăț de Creator cu ajutorul acestei mici sclipiri și apoi voi fi capabil să rezist egoului meu. Egoul nostru este un monstru iar noi nu suntem în stare să facem ceva împotriva lui.

Mă țin de mâna Creatorului și vreau să fiu cu El, ca un copil care pune mâna adultului în mâna sa și îi cere să-i aducă ceea ce vrea. Așa trebui să avansăm: Vreau să mă conectez cu ceilalți! Vreau să obțin unitatea noastră! Vreau să obțin dorința în care Creatorul se va revela!

Mă agăț de Creator prin această mică scânteie, dar ea este doar o scânteie, în timp ce eu trebuie  să-l prind cu totul, să mă unesc cu El. Și, deodată, egoul, Faraonul, începe încetul cu încetul să se estompeze și dispare… Totuși, eu rămân cu Creatorul, unit cu alte puncte din inimile prietenilor și astfel devine revelat gradul spiritual.

Din  lecția a patra de la Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Dragi prieteni, va rog puneti intrebari din aceste pasaje ale marilor kabbalisti. Comentariile din paranteze sunt ale mele.

Opozitia in studiul intelepciunii Kabbalei

Acum puteti iintelege ariditatea si intunericul care ne-a decazut in aceasta generatie [lacuna cunoaterii legilor vietii si ale lumii] , asa cum n-am mai vazut inainte. Este din cauza ca chiiar adoratorii Creatorului [ aceia care studiaza Tora] au abandonat angajamentul secretelor Torei [ Kabbalah}

– Baal HaSulam, „ Introducere in cartea Zoharului”, paragraful 57

Toti marii kabbalisti impreuna deplang faptul ca atata timp cat negam secretele Torei si nu ne angajam sa-i cunostem secretele, distrugem lumea [din moment ce nu mai atragem Lumina in lumea noastra].

-Rav Kook, Scrisorile , Vol 2, p.231

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

In spiritualitate, daca nu mergeti tot drumul, atunci nu lucrati cu intreaga voastra dorinta. Acest lucru nu are nicio legatura cu progresul spiritual. Cu toate acestea, nici macar nu stiti unde este capatul  „drumului”, care este maximum. Va puteti imagina doar intr-un fel.

Astfel, am ajuns la o stare in care am dorit sa descoperim lumea spirituala complet – tot ce doar ne puteam imagina. Cu aceasta intentie maxima am ajuns la conventie. Ne-am dorit acest lucru si nimic mai putin, astfel incat „cerurile sa se dezvaluie.”

Dar ce ne-a fost noua dezvaluit,  in schimb? Cat de mult suntem pe plan intern in imposibilitatea de a veni chiar si un centimetru mai aproape de ea! Nu putem accepta nevoia de a ne reuni, de a ne anula.

Asta inseamna ca am inteles gresit Lumea de Sus si nu ne-am dat seama ca a fost calitatea de a darui, deasupra egoismului nostru. Totusi, am simtit aceasta necesitate. Dupa trei zile pline cu multe actiuni interioare, am iesit dezamagiti. Si aceasta dezamagire vine din faptul ca nu putem si nu avem dorinta de a atinge adevarata spiritualitate. Dorim sa ramanem in definitia noastra despre spiritualitate, ca ceva care este pur si simplu bun, vesnic, si placut  in dorintele noastre actuale, egoiste.

Ce am evidentiat? Aceasta a fost linia de stanga, propria noastra inclinatie rea, faptul ca avem dorinta de a primi spiritualitate in interiorul dorintelor noastre egoiste, la fel ca in lumea materiala. De ce nu o primim? Din cauza ca nu este necesar sa primim nimic in spiritualitate. Aceasta este deschisa. Daca doriti sa daruiti, atunci mergeti mai departe. Totul e permis si orice este posibil. Nimeni nu-ti poate fura aceasta.

Cu alte cuvinte, in interiorul ego-ului nostru am relevat faptul ca definitia noastra de spiritualitate a fost incorecta. Iar acest lucru ne va fi descoperit pe toate cele 125 de trepte! Acum, noi inca nu vedem ca natura noastra este paralela cu natura spirituala, ca nu putem sa-o atingem, si ca avem o singura ocazie ramasa: numai sa-L strigam la Creator, sa-L intrebam. Acest lucru este deja linia dreapta. Trebuie sa ne ridicam deasupra noastra si linia de mijloc va iesi din asta.

Cu toate acestea, am realizat mare lucru. Disperarea, care a fost peste noi, durerea si desertaciunea au dezvaluit ce am devenit si ne-a aratat incapacitatea de a atinge lumea spirituala in interiorul dorintele noastre egoiste. In esenta, am cerut ca spiritualitatea sa devina revelata tocmai din interiorul acestor dorinte, mai degraba decat din dorintele de a darui. Acum, dupa aceasta realizare a raului, vom intrape  linie dreapta, ne vom corecta, si vom atinge linia de mijloc.

Prin urmare, ceea ce am realizat la Conventie este o mare realizare. Este deja inceputul caii spirituale. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata pe o  scara mare si in marele egoism al acestei generatii. Baal HaSulam scrie, „Sunt fericit pentru pacatosii carora le este dezvaluit ca motivul pentru aceasta este” sfintenia zilei. „”

O mare de lumina a trebuit sa se toarne de sus, in scopul de a ne arata cat mult nu ne dorim si nu sunt capabili, cat de opusi suntem de spiritualitate, gradul in care nu vrem sa ne gandim la unitate si dragoste intre noi. Toate acestea inseamna „sfintenia zilei” pentru ca ne-am unit impreuna si totusi ne-am dorit sa ne inaltam spiritual, in unele aspecte.

Ni s-a dezvaluit  gradul sau dorinta de sus, care trebuie sa ne ridice. Cu toate acestea, acum suntem in imposibilitatea de a face acest lucru, dar avem de facut acest lucru in scopul de a urca la primul grad de pe scara spirituala.
De aceea, eu sunt foarte fericit cu rezultatele Conventiei si sperfoarte mult ca in viitorul apropiat vom dezvalui toate cele trei linii, ca pe linia de mijloc.

Portia saptamanala de Tora din 11/12/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

In scopul de a dobandi o noua perceptie, avem nevoie de o dorinta mare, care va permite inlocuirea tendintei de a consuma cu aspiratia de a darui. Aceasta tranzitie spre o perceptie inversata a lumii, cu o aspiratie de a darui este extrem de dificila. Aceasta este similara cu o nastere, si nasterea este intotdeauna un fenomen extraordinar, chiar si in perioada medicii moderne.

Nou-nascutul se rupe de un loc special de care fusese legat. Aici el obisnuia sa primeasca  hrana si protectie speciala, aici, el a fost obiectul unor legi speciale de dezvoltare. Mediul nu-l respingea, ci mai degraba, il hranea. Acum, el intra intr-o lume ostila, un mediu nou, unde trebuie sa lupte sa traiasca si sa creasca. Aceasta este o revolutie fara precedent in viata lui.

Acelasi lucru se intampla in timpul nasterii spirituale. Un nou sens universal devine revelat, un sentiment de senzatii externe (in afara uterului sau aceastei lumi), bazate pe daruire, si, prin urmare, vom incepe sa percepem o lume noua.

La Conventie am facut un pas mare inainte in aceasta directie. Am vrut sa ne nastem, am experimentat usor contractia si am vazut ca suntem incapabili s-o facem. Am simtit ca ceva ne-a oprit si ne-am aruncat inapoi imediat. In combinatie cu forta buna care ne atrage inainte, am simtit o forta rea care ne impinge inapoi in pantecele mamei, care nu ne lasa sa parasim granitele sale, aceasta lume, si sa simtim noua lume.

Avem nevoie sa simtim mai multe contractii ca aceasta inainte de-a ne naste. Cantitatea si frecventa depind de noi. Oricum, procesul de nastere nu se va termina fara ele, iar noi nu vom iesi afara.

Doua forte se ciocnesc in timpul nasterii: presiunea din interiorul nostru si presiunea inversa din exterior. Confruntarile lor  vor naste o noua dorinta puternica in noi pentru a ajunge in lumea spirituala. Noi n-o putem face fara aceasta dorinta.

Contractiile nasterii in Tora sunt denumite in continuare „plagile Egiptului.” Egoismul nostru trebuie sa experimenteze  zece (doza completa) de suferinte, care devin imprimate pe dorinta si o transforma in forma unui vas, un Kli. In acest fel, o „bucata de lut” fara forma devine un vas gata sa primeasca Lumina Superioara, lumea spirituala.

Noi trebuie sa experimentam contractiile, pentru a lua forma corecta, fara de care este imposibil sa percepem ceva spiritual. Am intrat in acest proces la Conventie. In ceea ce priveste Lumina, acesta este in jurul nostru si asteapta un loc pentru a intra.
Lectia zilnica de Kabbalah 11/12/10, „Veniti la Faraon – 1”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Scopul intregii noastre munci este de a-l dezvalui pe Creator. Noi ii simtim lipsa. In afara de El, nu exista nimic altceva in realitate.

Creatorul este o forta atotcuprinzatoare din care facem parte, chiar daca nu percepem asta. Dorinta nostra egoista nu-l distinge pe Creator, nu este acordata aceluiasi val,  nu poseda calitatea pe care o poseda El.  Acesta este motivul pentru care munca este in mod special asupra dorintei care trebuie schimbata, redirectionata pentru a dezvalui pe Creator in accord cu legea echivalentei formei.

Chiar acum vedem, auzim, atingem si mirosim in dorinta noastra. Prin schimbarea aceasta, vom extinde gama de senzatii. Dar aceasta nu inseamna ca vom creste sensibilitatea simturilor noastre prin intermediul unor instrumente suplimentare, cum ar fi radare, radiouri, telescoape sau microscoape. Nu ne crestem sensibilitatea in dorinta egoista Mai degraba, ii  schimbam esenta , ne comutam de la perceptia interna pe cea externa si adaugam o abilitate de a detecta lucruri care sunt in afara, in  locul celor care vin din interior.

Atunci cand dorinta se transforma in acest fel, se extinde de la cele cinci  simturi (senzatii)  fizice (corporale) ca vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea,  in cinci simturi spirituale sau Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.  Acum opereaza in mod opus: Se da in loc de primire, iar noi percepem realitatea mai mare in ea, prin aspiratia de a darui.

Chiar daca nu suntem inca familiarizati cu ea, lucrurile se pot schimba. Aceasta este ceea ce ne spun oamenii care au facut-o deja si au capatat o viata complet noua.

Chiar acum traim intr-o realitate a celor cinci simturi, o imagine a unei lumi pictate de o dorinta egoista. Dar odata ce am schimba intentia de perceptie, am iesit din interiorul nostru si incepem sa percepem realitatea externa in proprietatea de a darui, pe care le dobandesc in plus fata de proprietatea de a primi care deja o avem.

Aceasta este o lume noua care se dezvaluie prin cele cinci simturi noi. Ea are propriile sale culori si sunete, minte si miscari ale sufletului, aceasta este, are tot ceea ce avem aici si chiar  mult mai mult decat atat, mult mai clar si perfect. Acestea sunt radacinile noastre pamantesti.

Aceasta este ceea ce avem nevoie sa gasim,la aceasta trebuie sa ajungem. Dupa toate, dorinta noastra egoista care opereaza in conformitate cu principiul de consum este deja epuizata in sine. Egoismul nostru devine tot mai disperat, si ne pierdem interesul pentru „filmul” pe care l-am vazut deja si revizuit . Nu ne mai pasa de viata acestui film  si acesta nu ne mai implineste.

Intreaga omenire se apropie de acest lucru. Perceptia intoarsa spre interior nu ne mai place. Am epuizat rezervele sale si acum incepem sa depunem eforturi in directia perceptiei externe. De indata ce vom schimba  dorinta noastra si o vom comuta la exterior din interior,  vom vedea o lume inversata, lumea daruirii , dupa cum se spune, „Am vazut o lume inversa” („Olam Afuch Raiti”)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

Indiferent cat de obositi suntem de efortul nostru de a citi Catrea Zohar, indiferent cat de lipsita de gust poate parea, de-a lungul citirii trebuie sa fim toti uniti intr-o singura intentie, o singura dorinta. Aceasta este munca noastra impartasita in garantie reciproca impotriva disturbantelor interioare ale fiecarei persoane in gandurile noastre despre unitate.

Vrem sa dormim si sa ne regeneram, pierzand firul naratiunii. Ratacim in jur intr-o ceata, si textul nu ne atrage si nu ne exprima niciun sentiment. Insa acesta este locul ce contine Lumina, care trebuie sa faca corectia in noi, aducandu-ne la unitate, la forma spirituala.

Trebuie sa tanjim sa castigam unitatea de partea noastra si sa asteptam ca o actiune din partea Luminii sa ne transforme in exact ceea ce este necesar. Vrem sa se uneasca si sa se concentreze intr-o singura dorinta de a fi impreuna atunci cand fiecare persoana inchina capul. As face acest efort si dorinta pentru ca Lumina sa efectueze actiunile sale de Sus, ca raspuns.

Aceasta se numeste „Israel, Tora, si Creatorul sunt una.” Prin intermediul Torei noi incercam sa descoperim pe Creator. Tora este Lumina care reformeaza si ne uneste, iar Creatorul va deveni dezvaluit in interiorul unitatii noastre. Sa lasam prezentatorul sa continue lectura. Pentru mine, fiecare cuvant este o picatura noua de Lumina, unindu-ne intr-un intreg.

Ma adresez tuturor prietenilor nostrii din intreaga lume: Ne lipseste acest efort comun.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 11/14/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Unitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Am plans de bucurie in timpul ceremoniei de deschidere, atunci cand reprezentantii tuturor tarilor au ajuns pe scena tinand steagurile; m-am simtit conectat cu toata lumea, am simtit dorintele altor oameni, dragostea si grija lor. Ce a fost asta, o senzatie psihologica sau ceva spiritual?

Raspuns: Aceasta este o minunata, buna, sincera emotie, dar aceasta senzatie nu este inca spirituala. O senzatie spirituala este realizarea radacinii: acolo de unde vine totul, motivul pentru care toate se intampla si locul unde suntem.

Aceasta senzatie trebuie sa ne aduca la o stare in care existam intr-un ocean de o anumita forta, care ne conecteaza deaspura de timp si spatiu si ne sustine. Apoi, se pierde senzatia corporalitatii. El inca se asociaza cu trupul, dar  considera ca este de o natura mai mica decat el. Apoi percepem ca  apartinem aceleiasi forte, suntem parte din ea, si am devenit difuzate in ea.

Ce ai experimentat la ceremonia de deschidere este un pas inaintea perceptiei spirituale. Sa speram ca vom ajunge acolo foarte curand.

Din  Lectia 4, Conventia Mondiala de Kabbalah 2010, 11/10/10Listen

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→