La Convenţie, cel mai bine este să încerci să te anulezi și să te dizolvi complet în prietenii tăi. Aceasta este exact prima condiție prin care vreau să mă includ în toţi și să devin un zero absolut în raport cu ei.

A doua condiție este să găsești un astfel de strat de dorință care să poată fi folosit ușor de către toţi, și să-i atragă alături.

Adică trebuie să am un grad, care într-un fel este diferit de zero, ceva care poate împinge pe toți înainte și așa mai departe. Urcarea este posibilă doar adăugând dorință. Dar în același timp, trebuie redusă la zero, adică nu ar trebui să fie folosită pentru mine.

Există un sentiment că în fața noastră stă un zid care ne împiedică să ne deschidem inimile și să cerem lumina corectării. Trebuie să spargem acest zid cu perseverența noastră.

Să ne gândim cum să ajungem la starea de Pesah la această Convenție, adică să facem un salt unic de la dorința de a primi la dorința de a dărui. Să lucrăm împreună la asta!

Din Lecția zilnică de Cabala 15/2/25, Pregătirea pentru Congresul “Atingem Lișma prin invidie”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Studiile speciale arată că oamenii se simt fericiți atunci când o țară are nivelul mediu de venit ridicat, șomaj scăzut, libertate economică semnificativă și o piață a muncii relativ deschisă.

În același timp, beneficii generoase de asistență socială și inegalitate scăzută nu contribuie la sentimentul de fericire. De exemplu, Norvegia are una dintre cele mai mari rate de sinucidere. Fericirea este determinată de speranța de viață, accesul la educație, PIB-ul pe cap de locuitor și puterea de cumpărare, printre alți factori.

Oamenii de știință încearcă să definească fericirea în exterior. Cu toate acestea, omul nu este fericit.

Răspunsul meu: Fericirea este conexiunea cu eternitatea, cu un scop pe care omul încearcă să-l înțeleagă. Cu toate acestea, pe măsură ce el se apropie, ea se retrage continuu, iar omul continuă să se străduiască spre ea. Este un proces infinit.

Aspirația către un scop etern și atingerea lui treptată se numește dulcea suferinţă din iubire. Adică sentimentul simultan de suferință și iubire creează senzația de fericire.

De exemplu, oamenii s-ar putea să tânjească unul după altul de mulți ani – suferind, mișcându-se unul spre altul, visând – și acum s-au întâlnit în sfârșit. În acel moment, toate suferințele din trecut, toate impulsurile către apropiere și percepția reciprocă se contopesc cu sentimentul de unitate reală în întâlnire.

Cu cât aceste două forțe opuse cresc și se susțin în mod continuu una pe cealaltă, cu atât mai mult creează un sentiment de fericire în om.

Nu poate exista fericire fără suferință. Iar suferința trebuie să ducă inevitabil la fericire. Acesta este motivul pentru care este numită “suferința din iubire”, deoarece sentimentul de iubire nu poate apărea fără experiența anterioară a dorului, suferinței și lipsei.

Aceste dorințe apar tocmai în căutarea, în mișcarea către iubire și formează ceea ce este cunoscut ca un vas pentru percepția fericirii. Și odată ce omul ajunge la fericire și devine împlinit, acest sentiment se estompează rapid. Prin urmare, trebuie să refac încă o dată sentimentul de distanță.

Chiar dacă fizic rămân alături de iubitul meu, trebuie să mă gândesc imediat cum să mă înarmez cu dorințe și mai mari pentru el, cu aspirații mai mari, în ciuda prezenței lui. Și apoi, ni se va părea că nu mai suntem atât de aproape, nici atât de conectaţi. Și voi începe să mă străduiesc din nou spre el.

Trebuie să înțelegem că sentimentul de fericire este posibil doar în linia de mijloc, între stânga și dreapta, unde linia stângă este revelația constantă a efortului, dorului și golului și linia dreaptă este conexiunea, iubirea și împlinirea.

Linia de mijloc oferă o conexiune puternică între creșterea continuă a dorinței și împlinirea ei constantă. Atunci omul se simte ca și cum ar exista într-o stare de eternitate și perfecțiune, care nu se schimbă de la o stare la alta, nu se balansează între liniile stânga și dreapta, ci existând în ambele simultan.

Nu putem oferi unui om nicio altă explicație, deoarece dezvoltarea unor astfel de instrumente de percepţie necesită o muncă internă pe care nu o posedă încă. Acesta este tocmai scopul științei Cabala, care în traducere înseamnă “știința primirii”.

Comentariu: Din câte am înțeles, fericirea nu există în această lume și nu există nimic de căutat.

Răspunsul meu: În această lume – adică într-o singură dorință egoistă – fericirea nu poate exista. Și în cadrul unei singure dorințe altruiste, nici ea nu poate exista. Numai pe baza ambelor dorințe, dacă între ele se introduce rezistență – negativ, pozitiv, iar între ele o rezistență (efortul nostru) – numai atunci, pe această rezistență putem experimenta fericirea constantă, viața eternă și perfectă.

Comentariu: Se pare că am stăpânit deja dorința egoistă și începem să înțelegem ce este.

Răspuns: Nu, nu a fost încă stăpânită. O vom putea stăpâni doar în conformitate cu apariția unei dorințe altruiste în noi. Atunci vom începe să percepem un cu totul alt tip de egoism. În acest moment, experimentăm doar un egoism foarte limitat, la nivel animalic.

Trebuie să începem să percepem egoismul care dorește să lucreze împreună cu calitatea dăruirii și a iubirii, care înțelege că trebuie să acționeze în armonie cu el ca jumătate din întregul sistem al lumii.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 95-a

Cum începem să facem efortul de a simți influența Creatorului?

Acest efort începe în societate. Căutăm un anumit punct în noi înșine prin care putem crea o conexiune cu Creatorul și să-L simțim. Acest proces este similar cu amintirea unei rude uitate. Dintr-o dată, cineva ne amintește că avem un unchi Samuel și începem să-i conturăm imaginea în memoria noastră: unchiul Samuel arată într-un anumit fel, se asociază cu anumiţi de oameni, locuiește într-o anumită casă… începem să ne conectăm cu el găsind punctul de conexiune în memoria și inima noastră.

Același lucru este valabil și cu Creatorul. Ne cufundăm în evenimentele acestei lumi și ne amintim brusc că există un Creator. Apoi căutăm acel punct verificând ce date avem disponibile și unde este simţit Creatorul în noi. Apoi, aparent găsim ceea ce căutăm și ne amintim cine și ce suntem. Căutăm exact punctul de conexiune în care noi și Creatorul ne conectăm. Acest punct se află în “minte” și “inimă”.

Dacă încă nu avem un astfel de spațiu în noi, trebuie să “deschidem un fişier pentru Creator” și treptat, să înregistrăm tot ce am reușit să adunăm în legătură cu El. Atunci punctul de conexiune ne va fi dezvăluit.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Pentru omul care realizează recunoașterea răului, vede cât de departe este atât în minte, cât și în inimă, că totul este blocat și acoperit și nu vede nicio intrare care să facă posibilă recompensarea cu Dvekut (adeziunea) cu Creatorul – acest Kise este numit „tron de acoperire”. (Rabaş, Art.2, 1990 -“Care este înţelesul eşecului în muncă?”).

Întrebare: Cel care urcă, care nu se teme și nu fuge, se apropie de tronul slavei. De ce ne putem teme și cum putem depăși acel ceva?

Răspuns: Este scris că Creatorul este înconjurat de un zid de foc, așa că, apropiați-vă de El cu precauție.

Chiar și în primul verset al articolului pe care îl citim, se poate simți marea frământare, marea precauție și frica ce-i învăluie pe cei care Îl ating pe Creator atunci când încep să se apropie de El. Este ca apa care fierbe de la foc.

Ascultăm ceea ce ne spun cabaliştii, şi în general, suntem de acord cu ei, pentru că cuvintele lor nu ne contrazic; de fapt, adesea găsim răspunsuri în ele pentru anumite stări pe care le trăim.

Cu toate acestea, chiar dacă dorim puternic să-L dezvăluim pe Creator – această dorință fiind inerentă, ceva cu care ne naștem – ea variază în putere și formă de la om la om. Dar când începem cu adevărat să ne apropiem de Creator, adică să interacționăm direct cu El, simțim o calitate dublă în relația Lui cu noi.

Pe de o parte, El ne atrage; pe de altă parte, El ne îndepărtează. Cel mai important, sunt momentele în care nu simțim nici pe una, nici pe cealaltă, sau le simţim pe ambele deodată, ceea ce ne lasă nesiguri faţă de ceea ce să facem.

Prin urmare, clarificarea unor astfel de stări atunci când nu știm ce să facem, este de datoria noastră.

Cred că în viitorul apropiat, chiar înainte de a începe noul an, ne vom strădui să-L dezvăluim pe Creator. Și după aceea cred că vom începe să-L atingem.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/2/25, Extrase din Surse pe tema “Mare este pocăința, căci ajunge până la tron”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

“Cel care vine să se purifice este ajutat”. Rezultă că acest tron, care se afla în asemenea smerenie, adică a simțit starea de josnicie și degradare, a fost răsplătit cu gloria Regelui. Rezultă că aceeași smerenie a devenit tron. (Rabaş, Art.2, 1990 -“Care este înţelesul eşecului în muncă?”).

Întrebare: Cum poate omul să rămână în smerenie tot timpul, pentru a-L încununa pe Creator?

Răspuns: Nu cred că trebuie să rămânem tot timpul în smerenie, pentru că dacă ar fi așa, nu am avea un Kli (vas). Un Kli este până la urmă un fel de dorință, un sentiment de mândrie. Gândiţi-vă la asta; ne naștem cu un Kli, dar cu timpul îl pierdem.

Creatorul ne pune în faţă condiții la care trebuie să răspundem. Toate aceste condiții ne îndepărtează de El, ne întunecă drumul și ne sting simţirile.

Trebuie să mă întorc la El, să vorbesc cu El și să cer de la El: “Dacă m-ai creat cu anumite calități, atunci Te rog să-mi dai ocazia să le realizez”. Trebuie să cerem acest lucru de la Creator. Ar trebui să devină parte din practica noastră zilnică.

Întrebare: Se spune că cel care vine să se purifice este ajutat. Într-o astfel de stare, este mai corect să ceri în mod special corectarea acestei stări, sau să te ridici către o unică stare măreaţă, o inimă mare?

Răspuns: Să vă ridicaţi către o unică stare măreaţă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/2/25, Extrase din Surse pe tema “Mare este pocăința, căci ajunge până la tron”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În schimb, în ​​Tora și Mițvot (porunci) sunt depuse lumini mari, spre deosebire de plăcerile corporale, în care cădeau doar scântei ale luminii de Kdușa.

Prin urmare, Klipot (cojile) dau o trezire pentru a intra în Kdușa pentru că vor să fie răsplătite cu lumini mari. Aceasta se numește Lo Lișma (nu de dragul Ei). După aceea, din acest Lo Lișma, omul poate fi recompensat cu Lișma. (Rabaş, Articolul 119, “De la Lo Lişma to Lişma “).

Întrebare: După cum am înțeles, principalul factor de motivare pentru a dori lumini mai mari este Klipa. Dar care este forma muncii, când dorința de lumini mai mari se estompează, când par să nu existe stimuli nici pozitivi, nici negativi, doar un fel de gol?

Răspuns: Acesta nu este gol. Este dat astfel încât omul să înceapă să discearnă luminile – o lumină mică, una mai mare, chiar mai mare și așa mai departe – și astfel construiește o scară în fața sa, prin care să se poată înălţa. Fundamentul muncii omului constă în înțelegerea de ce face asta și cum distinge luminile mai mari de cele mai mici, dorințele mai mari de cele mai mici. În acest proces nu există nimic decât slujirea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/2/25, “Atingerea Lişma prin invidie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ne putem concentra mai mult pe ceea ce doriţi să ne oferiţi și cum putem construi următorul pas din asta? La urma urmei, cărți precum Zohar-ul și TES sunt de-a dreptul sublime.

Răspuns: Veţi fi bine. Aceste așa-numite întrebări inteligente vor dispărea în curând și veți începe să întrebați despre ce contează: cum putem ajunge mai repede la Creator, cum putem să ne corectăm și să fim în preajma Lui, să ne sprijinim reciproc și să creăm un loc pentru revelația Creatorului, tuturor. Aceasta este ceea ce trebuie să facem.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/2/25, Continuăm Convenția cu o urcare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Convenția Mondială de Cabala “Ne conectăm la Lişma”, Lecția 2

Întrebare: Care este rolul rațiunii în munca spirituală, dacă principalul lucru este să treci deasupra cunoașterii? Cum putem verifica dacă depășim cu adevărat rațiunea și nu doar să ne suprimăm îndoielile?

Răspuns: Învățăm să percepem lumea din jurul nostru, nu în atributul primirii, ci în calitatea dăruirii. În acest caz, Îl vom simți pe Creator în percepția noastră asupra realității.

Pentru a experimenta în mod corespunzător tot ceea ce există, trebuie mai întâi să absorbim percepția realității creaturilor, apoi percepția realității Creatorului și apoi să ne construim simțul realității pe baza acestora. Considerăm că acesta este scopul forumului nostru.

Trebuie să găsim contact cu Creatorul, în care El își schimbă constant atitudinea față de noi, iar noi  trebuie să ne schimbăm atitudinea față de El în consecință.

Ca urmare, vom începe să simțim acțiunile și intențiile Lui și vom acționa în consecință, până când vom vedea că numai Creatorul

Din Convenţia Mondială de Cabala “Uniţi în Lişma” – 20/2/25, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 94-a

Ce câștigăm din verificarea conexiunii noastre cu Creatorul?

Verificarea conexiunii noastre cu Creatorul, a ceea ce primim de la El, în ce scop și așa mai departe, dă naștere unei relații complexe cu Creatorul. Începem să observăm că în relația noastră cu Creatorul există dreapta, stânga și centru. Continuăm să examinăm acțiunile Creatorului, așa cum este scris: “Din faptele Tale, Te voi cunoaște”, și de asemenea, “Dacă cineva nu cunoaște voia Stăpânului său, cum Îl poate sluji?” Suntem pe cale să primim ceva de la Creator care ne va plasa în inima procesului.

Din momentul în care dorim să ne conectăm cu cel de sus, trebuie să examinăm constant această relație. Nu este nimic altceva. Tot ceea ce primim este rezultatul acestei conexiuni, o conexiune care determină totul. Felul în care ne simțim se bazează pe ceea ce ni se întâmplă. Tot ceea ce vine la noi – discernămintele, emoțiile, ceea ce dorește Creatorul de la noi, ceea ce trebuie să fim noi, cum reacționăm, ceea ce gândim – experimentăm în interior, ca urmare a efortului nostru de a simți influența Creatorului asupra noastră.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În acest moment, Congresul este o ștachetă atât de înaltă pentru mine încât este imposibil de atins prin munca individual. Dar judecând după sursele autentice, este posibil. Cum se poate face?

Răspuns: Este imposibil să o faci singur. Este posibil doar dacă majoritatea oamenilor care stau aici sunt de acord cu tine și veți dori împreună să obțineți un rezultat spiritual.

Întrebare: Este acesta un fel de înțelegere nouă între noi?

Răspuns: Nu, este o înțelegere veche; trebuie doar să o puneţi în aplicare.

Întrebare: Deci în esență, continuăm să lucrăm în grupurile de zece la fel ca înainte, dar la un nivel diferit?

Răspuns: Da.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/2/25, Continuăm Convenția cu o urcare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→