Medium a publicat noul meu articol “De ce nu ne putem opri din luptă ”

Când te gândești la istoria umanității, vezi că oamenii s-au luptat mereu între ei. Se pare că nu există niciodată pace cu adevărat, ci doar o pauză între bătălii. Dispoziția omului de a lupta constant pare și mai neînţeleasă atunci când o compari cu natura, unde toate se luptă numai pentru a mânca, pentru a evita să fie mâncat sau în scopul împerecherii, dar şi atunci animalele rar se rănesc unele pe altele. De ce se luptă oamenii când nu există niciun motiv existențial care să-i oblige? Mai mult, chiar și atunci când o bătălie nu este purtată cu arme, suntem încă în război: ne certăm, polemizăm și luptăm pentru a câștiga opinia publicului. Pe scurt, întreaga noastră existență constă în luptă.

Există un motiv bun pentru asta. Poate părea că nu există niciun motiv existențial care să ne oblige să luptăm, dar de fapt există. În timp ce animalele luptă pentru supraviețuirea lor fizică, noi luptăm pentru supraviețuirea noastră spirituală. Ego-urile noastre ne determină să depășim și să triumfăm, deoarece fără să ne simțim superiori, corpurile noastre pot exista dar nu ne vom simți vii. Nimic nu este mai rău pentru ego decât umilinţa; oamenii își iau viața din cauza asta.

Cu alte cuvinte, ne simțim vii doar atunci când dominăm pe altcineva. Aceasta este singura afirmație a existenței noastre pe care ego-ul o acceptă. Acesta este motivul pentru care suntem obligați să luptăm unul împotriva celuilalt chiar și atunci când pare să nu existe o cauză rezonabilă pentru asta. Întrucât toate comunicările noastre, la fiecare nivel, sunt bătălii de un anume fel, parcă suntem condamnați la o viață de lupte nesfârșite până când ne epuizăm și murim.

Dar există un motiv profund pentru asta. Lupta nesfârșită ne obligă să ne întrebăm despre semnificația a toate – de ce ne luptăm, de ce ne rănim unii pe alții, de ce există atâta răutate în lume și în cele din urmă, de ce existăm.

Aceste întrebări ne conduc în cele din urmă să realizăm că nu există o singură forță (diabolică) în lume, ci mai degrabă două forțe – una pozitivă și una negativă. Forța pozitivă creează viață, căldură, creștere și conexiune, în timp ce forța negativă generează moarte, frig, decădere și separare. Dacă ar fi doar una dintre ele, noi nu am exista. Este nevoie de ambele pentru a crea viață și pentru a genera dezvoltare și schimbare. Se dovedește că în mod ironic, războiul este cel care ne face să ne simțim vii.

Ca urmare, dacă o țară vrea să domine, trebuie să existe și alte țări, așa că va avea pe cine să domine. De asemenea, dacă o țară domină tot timpul, senzația de dominație scade, țara înaltă își pierde impulsul, slăbește, iar o altă țară preia controlul.

Lupta dintre forțele pozitive și cele negative permite viața, așa că lupta trebuie să existe. Totuși, depinde de noi să stabilim dacă devine război sau nu.

Pentru a permite existența și dezvoltarea, dar totuși să le păstrăm pașnice, trebuie să înțelegem sensul păcii. Cuvântul ebraic pentru pace este shalom de la cuvântul shlemut, care înseamnă totalitate sau completare. Cu alte cuvinte, există viață doar atunci când ambele părți există și se completează reciproc. De asemenea, puterea unuia determină puterea celuilalt, deoarece lupta dintre ei îi determină continuu să evolueze.

Pentru a pune capăt războaielor, trebuie să înțelegem acest proces și să-l îmbrățișăm. Nu va opri lupta dintre forțe, dar o va face mai degrabă constructivă decât distructivă.

Când sportivii doresc să-și îmbunătățească realizările de exemplu, se antrenează împotriva unei rezistențe din ce în ce mai mari. Ei înțeleg că doar dacă se provoacă pe ei înșiși vor deveni mai buni.

La fel, doar dacă competiția dintre națiuni și oameni se va intensifica, ne vom îmbunătăți cu toții. Cu toate acestea, numai dacă ne amintim că scopul competiției nu este acela de a controla, înfrânge sau umili pe alții, ci de a îmbunătăți pe toți cei implicați, vom fi capabili să concurăm dar şi să salutăm provocările și contestatorii, pentru că dacă nu ar fi ei am stagna.

Când trecem la un mod de complementaritate reciprocă, nu va exista nimeni mai puternic decât celălalt. În schimb, va exista un angajament reciproc pentru a satisface bunăstarea tuturor. Înțelegerea noastră că suntem dependenți reciproc și că adversarii noștri percepuți sunt de fapt garanția dezvoltării noastre este cheia pentru construirea unei societăți înfloritoare, evolutive și durabile în întreaga lume și în fiecare țară ai cărei membri trăiesc pașnic și fericiți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Spui că adevărata victorie este corectarea inimii egoiste. Orice altă victorie, în principiu, provoacă conflicte și războaie și mai mari. De ce?

Răspuns: Pentru că în acest caz nu faci nimic. Nu cucerești răul. Dimpotrivă, poate că îl sporești și mai mult.

Întrebare: În ultimii 70 de ani au existat mai puține conflicte armate și mai puține victime. Care crezi că este motivul?

Răspuns: Oamenii se tem de conflictele armate și nu le doresc. Ei au posibilitatea de a trăi bine. Dacă în trecut doar 1% din societate își permitea o viață mai mult sau mai puțin bună, acum sunt deja 10-20%, iar ei nu permit ca vreun conflict să se dezvolte atât de ușor. La urma urmei, calculul începe de la fie încep un război, fie, poate, trăiesc liniștit și bine, mai ales de dragul copiilor.

Întrebare: Crezi că acesta este principalul motiv al scăderii conflictelor?

Răspuns: Bineînțeles că da și este un motiv absolut egoist. Dar tot nu va fi pace. Natura însăși, Creatorul, nu ne va lăsa să trăim în pace.

KabTV „Stări spirituale” 3/1/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Pentru o persoană obișnuită, este moartea o stare în care încetează să mai simtă fluxul de informații prin cele cinci simțuri fizice?

Răspuns: Da, corpul său moare, ochii săi nu mai văd, urechile sale nu mai aud și așa mai departe. Asta se numește moarte pentru noi.

Întrebare: Dar ce este de fapt?

Răspuns: Nu știu ce definești tu ca fiind viață și moarte, pentru că, dacă le măsori la spiritualitate, atunci, din punctul de vedere al Cabalei, chiar și oamenii vii sunt considerați ca neexistând încă în raport cu aceasta, nu că sunt morți sau vii, ci că nu există.

Să spunem un copil care nu s-a născut încă, există el sau nu există? Într-o anumită formă potențială.

Este o forță care va trece prin părinții săi, se va exprima în conexiunea celulelor lor reproductive și va da naștere în cele din urmă unui organism care se va dezvolta și se va naște. Dar astăzi, când nici el, nici părinții săi, nici altcineva nu există, acesta există sub formă de forțe, potențiale, în spațiul din jurul nostru.

Întrebare: Deci, existăm cu toții sub formă de potențial acum?

Răspuns: În raport cu lumea spirituală, da. Altfel, noi nu existăm.

Cred că aceste informații ar trebui să le ofere oamenilor o înțelegere corectă a locului în care se află. Astăzi, ei au posibilitatea de a o pune în aplicare foarte ușor și rapid. Prin urmare, depinde de fiecare dintre noi să ne naștem.

A te naște în lumea spirituală înseamnă să începi să o simți prin cele cinci organe de simț spirituale: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, care sunt asemenea celor cinci organe de simț materiale.

Dezvoltarea noastră în lumea spirituală are loc după aceleași etape de concepție intrauterină în mama spirituală, naștere, hrănire și așa mai departe, adică după absolut aceleași etape prin care o persoană se dezvoltă în lumea noastră.

KabTV „Close-Up. Dincolo de ultima linie” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Putem considera partea masculină a sufletului în raport cu partea feminină ca fiind evreii în raport cu națiunile lumii?

Răspuns: Da, partea masculină a sufletului este partea activă care atrage lumina prin sine, dar nu poate face acest lucru fără cererea celei de-a doua părți a sufletului, din moment ce a doua parte este purtătoare a unei dorințe reale, egoiste și corecte.

Prin urmare, numai prin combinarea corectă a acestor două părți se poate găsi o soluție și o implementare. Partea feminină în raport cu cea masculină, sau națiunile lumii în raport cu Israel, trebuie să acționeze împreună și să se aducă la o stare unică, completă, corectată, sufletul lui Adam. Atunci toată lumea va ajunge la perfecțiune și armonie.

Acest lucru se poate face acum, deoarece Cabala este deschisă tuturor. Putem atrage lumina superioară de corectare, care ne va uni și ne va dezvălui lumea superioară în timpul acestei vieți.

KabTV „Close-up. Reîncarnarea” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum se decide și cine decide când se încheie războiul intern și este timpul ca aceste forțe să apară în lumea materială?

Răspuns: Doar Creatorul. Pentru că nu depinde doar de o persoană, ci și de corectările care apar în sistemul superior din partea noastră. Dacă sistemul ajunge la corectarea sa, atunci semnalele de control vin de la acesta către lumea noastră. Dar noi nu putem ști asta dinainte.

În toate sursele cabalistice este scris că „Nu există nimeni altcineva în afară de El” și că această putere este iubirea absolută. Însuși Creatorul declanșează toate războaiele și conflictele dintre oameni pentru a ne da posibilitatea de a interveni în corectare, de a ne corecta pe noi înșine și, astfel, de a corecta lumea. Lumea este o copie a stării noastre interioare.

În caz contrar, dacă nu ar exista războaie externe, nu am fi capabili să ne dăm seama de inutilitatea egoismului nostru. Războiul este necesar pentru ca o persoană să se gândească la sensul vieții.

Întrebare: Nu are Creatorul alte metode de a ne învăța?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă în mod natural din ceea ce este creat, din forțele opuse ale lumii noastre, iar omul le controlează. Asta este ceea ce îi este dat să controleze.

KabTV „Stări spirituale”3/1/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă că importanța evreilor este determinată în funcție de viteza corectării, iar națiunile lumii conform descoperirii planului Creatorului?

Răspuns: Asta înseamnă că trebuie să lucrăm împreună! Acum suntem într-o stare în care trebuie să ne corectăm rapid și să atragem națiunile lumii în asta. Acesta este modul în care ar trebui să fie executat.

Și dacă nu, atunci profeții spun că acest lucru se poate întâmpla prin suferință, suferință enormă, chiar mult mai mare decât înainte. Cabala vorbește despre posibilitatea unui război atomic.

Se pare că evreii sunt de vină pentru că nu au adus la timp corectarea lumii noastre. Și totuși sper într-o cale bună și bună.

KabTV „Close-Up, Formula Creatorului” 18/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Cabala spune că omul ar trebui să-și dezvolte sufletul. Pentru ce altceva existam? Înțelegem ce este un corp animal și care este viața lui pe acest pământ. Dar principalul lucru pentru noi este dezvoltarea sufletului.

Se spune că sufletul este o parte a Creatorului, adică o parte a unui anumit absolut într-o persoană. Creatorul este calitatea dăruirii și a iubirii.

S-ar părea, dimpotrivă, că, dacă sufletul este o parte a Creatorului din noi, atunci, ca parte a Lui, nu ar trebui să fie supus corectării. Dar, în primul rând, este necesar să îl creăm în noi înșine, să dorim să se formeze și să dorim să fim parte a Creatorului pentru ca această calitate să se nască în noi.

Când Cabala spune: „omul este o parte a Creatorului”, ea vorbește din partea Creatorului. Și este nevoie de un efort uriaș din partea omului pentru a face acest lucru să se întâmple.

Din emisiunea KabTV „Close-up, Dincolo de ultima linie” 5/3/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Metoda Cabalei a ajuns la noi din trecutul îndepărtat, din Babilonul Antic, când eram cu toții acolo în aceeași situație ca și astăzi. Dar criza lor globală a fost mică pentru că erau doar câteva mii de oameni pe Pământ. Au descoperit o conexiune dar, în același timp, o ură reciprocă între ei. Și nici ei nu știau ce să facă. Atunci a apărut Cabala.

Întrebare: De ce nu s-a putut corecta asta atunci?

Răspuns: Pentru că egoismul lor nu era suficient de dezvoltat. În plus, aveau unde să se mute pentru a se îndepărta unul de celălalt și, asemenea insectelor, s-au împrăștiat pe tot pământul. Astăzi nu mai există loc unde să se mute.

Comentariu: Dar astăzi, sunt mulți care încearcă și ei să găsească o cale de ieșire și spun că vom zbura pe o altă planetă, pe Marte, sau altundeva pentru a nu ne uni unul cu celălalt.

Răspunsul meu: Nu va aduce nimic. Trebuie să ne stabilim aici. Celelalte planete nu sunt pentru noi. Este o fantezie să spui: „Merii vor înflori pe Marte” și, deși acest lucru este bun, nimeni nu are nevoie de el. Dacă vrea Dumnezeu, ei vor înflori încă pe Pământ.

Întrebare: De ce Cabala vorbește doar despre scopul creației și despre programul creației?

Răspuns: Despre ce altceva poate vorbi cineva? Doar despre ziua următoare și despre ce ar trebui să realizeze. Pur și simplu dă-i instrumentul pentru a obține fericirea. Aici este starea ta, aici este instrumentul tău și aici este scopul tău. Uite ce frumos este! Daţi-i drumul!

Întrebare: Dar de ce nicio altă metodă nu îl duce pe om la un nivel superior?

Răspuns: Cabala ne conectează cu forța superioară care ne-a creat, ne guvernează și ne poate corecta și trage spre sine. Alte metode nu au această putere.

În plus, Cabala este o știință. Nu are nimic de-a face cu credințele, religia sau orice altceva. Pur și simplu oferă cuiva oportunitatea, puterea și cunoștințele de a se ridica la nivelul Creatorului. Este real.

Știința Cabalei descrie în termeni fizici și matematici și acțiuni progresive modul în care omul trebuie să se schimbe în mod constant. Îi conferă o legătură cu izvorul vieții de unde coboară până la noi lumina superioară care ne guvernează și pe care trebuie să o atragem mai puternic către noi pentru a ne corecta. Ne revitalizează, ne oferă un scop pentru existență și așteaptă să începem să o aplicăm pentru corectare.

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Aţi spus că atunci când o persoană pe care aţi cunoscut-o bine și cu care aţi simțit o anumită apropiere spirituală, umană, moare o priviţi în două moduri. Ca practicant al Cabalei, înțelegeţi că o persoană pur și simplu și-a împlinit misiunea în această etapă și își continuă drumul. Pe de altă parte, simți durerea rudelor lui cu care ești familiarizat. Cum este posibilă o astfel de percepţie dublă?

Răspuns: Am avut contacte atât de strânse cu profesorul meu. Am fost alături de el 12 ani, practic toate orele cu excepția somnului și încă trei-patru ore pe zi când trebuia să lucrez. Plus că o dată pe săptămână mergeam cu el două zile la Tiberius. Aveam o casă mică acolo.

În ciuda acestui fapt, când a plecat, mi-a fost absolut clar că acest om și-a împlinit misiunea, iar acum eu trebuie să o continui. Am rămas la nivelul la care eram, în contact spiritual, interior cu el și deși nu-l văd în exterior, contactul nostru continuă să se dezvolte.

Deci, de fapt nu experimentez absența lui fizică. Mă ajută în multe feluri pentru că îmi simt îndatoririle, simt o cu totul altă sarcină în fața mea.

În general, cabaliștii nu întâmpină moartea învăţătorilor lor în același mod în care noi întâmpinăm moartea rudelor din lumea noastră. Adică nu ne părăsește. Nu există așa ceva ca „ne părăsești”!

Ce înseamnă „el m-a părăsit”? Corpul a dispărut din faţa ochilor mei, a dispărut din această lume. Dar nu m-a părăsit! Am avut un contact interior cu el, am fost împreună într-o singură dorință, într-o singură aspirație, într-un singur vas. Sufletele noastre s-au atins și s-au pătruns reciproc. În această pătrundere reciprocă, acțiunile spirituale reciproce rămân și se dezvoltă.

În niciun caz nu mă simt separat de el și prin el de toți cabaliștii de-a lungul acestui lung lanț până la Adam. Simt că sunt conectat cu ei în măsura în care îl pot realiza, simți, înțelege și descoperi singur. Simt acest lucru clar, așa cum o persoană din lumea noastră simte că aparține rudelor, camarazilor, colegilor, oamenilor și lumii acesteia.

Acesta este un sentiment absolut clar cu care trăiești. Și faptul că unul pleacă sau amândoi vă ridicați mai departe împreună, schimbă în același timp desigur, aceste sentimente sunt transformate la un alt nivel, dar ele rămân, nu există niciun decalaj. Poate un corp animalic să afecteze aici cumva contactul spiritual?! În niciun caz!

KabTV “Prim-plan. Dincolo de ultima linie” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Ce poate obţine cineva din Cabala?“

La sfârșitul copilăriei noastre, ochii ni se deschid treptat și ne aflăm într-o anumită lume. Putem trăi în această lume fără să-i acordăm prea multă atenție, pur și simplu trăind „ca toți ceilalți” și luându-ne după exemplul lor. Cu toate acestea, unii dintre noi simt o nevoie mai profundă, care ne face să ne simțim inconfortabil și nemulțumiți de ideea de a trece pur și simplu prin valurile vieții.

Ceea ce dorim de la viața noastră depinde de dorințele care se trezesc în noi. Cu toții avem dorința de a explora realitatea înconjurătoare. Când suntem copii, ne explorăm camerele și cu cât creștem mai mult, cu atât pânza explorării noastre este mai largă: de la camerele la curțile noastre, apoi cartierele noastre, orașele noastre, țările, planeta și apoi privim în spațiu, încercând să ne dăm seama ce se întâmplă în universul nostru. După ce am explorat pe larg împrejurimile, pe parcursul dezvoltării noastre, ajungem la concluzia că nu găsim o împlinire durabilă din astfel de eforturi.

Astăzi, chiar și interesul nostru pentru explorarea spațiului a scăzut. Ne raportăm la el în mare parte într-o manieră comercială, de exemplu pentru a opera dispozitive mobile prin sateliți sau pentru spionaj. Găsim că explorarea galaxiilor îndepărtate este mult mai puțin interesantă decât obișnuiam să credem. Asta pentru că dorințele noastre s-au schimbat. Dorințele noastre nu mai aspiră să exploreze distanțe cosmice, ci dimpotrivă, la un anumit punct al dezvoltării noastre, dorințele noastre încep să se întoarcă în interior, îndreptându-ne spre căutarea sursei însăși a gândurilor, dorințelor și calităților noastre.

Cu alte cuvinte, întrebările noastre trec treptat de la cum putem supraviețui cel mai bine și să ne simțim confortabil în lumea noastră, la de ce suntem aici. Întrebarea „De ce?” se trezește cu cât ne dezvoltăm mai mult, dincolo de un anumit prag. Este o întrebare despre sensul și scopul vieții noastre. Începem să ne întrebăm despre factorii cauzali ai existenței noastre, despre unde suntem și încotro ne îndreptăm.

Dificultatea noastră tot mai mare de a ne împlini de la un an la altul nu se datorează faptului că avem mai puține dorințe, ci dimpotrivă, dorințele noastre cresc constant și sistemele pe care le-am creat anterior pentru a ne împlini nu mai reușesc să o facă. Cu cât ne dezvoltăm mai mult și cu cât devenim mai nemulțumiți, cu atât încercăm mai mult lucruri noi și diferite pentru a ne împlini. Luați de exemplu, tranziția care are loc în atitudinea față de consumul de droguri. Astăzi, în întreaga lume există mișcări de legitimare și legalizare a consumului de diferite droguri a căror deținere și vânzare până de curând, constituiau infracțiuni penale, pedepsite. Totul este pentru a ne da un sentiment de calm și pentru a uita de deziluzia noastră tot mai mare față de lume.

În vremurile noastre, indiferent dacă verbalizăm sau nu întrebarea, începem să cerem răspunsuri pentru sensul vieții noastre, și nu doar răspunsuri despre cum putem trăi o existență confortabilă în corpurile noastre animalice.

Simțim din ce în ce mai puțin sens în a ne satisface pe noi înșine în maniera materialistă în care ne-am dezvoltat de-a lungul generațiilor. Pe de o parte, avem nevoie de mașini, spații de locuit și mii de bunuri materiale pentru a trăi confortabil. Dar, pe de altă parte, facem acest lucru pentru a ne simți pur și simplu confortabil, iar elementele materiale în sine nu au nicio semnificație. Mai degrabă, simțim o nevoie mai interioară de altceva, pe care nu-l putem identifica în lumea noastră, dar care ne dă un sentiment tot mai mare de nemulțumire față de existența noastră materială.

Aceasta este întrebarea despre sensul vieții. Este o întrebare pe care nici o știință, tehnologie sau chiar filozofie și psihologie nu o poate împlini, deoarece ea caută mult mai profund, până la însăși rădăcina cauzală de la care se extinde totul.

Pe scurt, pierderea din ce în ce mai mare a interesului nostru pentru existența materialistă indică apariția unui nou nivel de dezvoltare care se trezește în interiorul nostru și ia forma unor întrebări existențiale la care vom simți din ce în ce mai mult că avem nevoie de răspunsuri adevărate.

Cabala a fost făcută pentru a răspunde exact la aceste întrebări. Folosind înțelepciunea Cabala, învățăm cum să ne împlinim cele mai interioare întrebări despre sensul și scopul vieții. Aplicând metoda testată în timp a Cabalei, obținem acces la nivelul cauzal al existenței noastre în timp ce trăim în această lume și, făcând acest lucru, obținem o senzație eternă și întreagă a realităţii, care ne împlinește complet. Cu alte cuvinte, înțelepciunea Cabalei a fost făcută pentru a răspunde la întrebarea despre sensul și scopul vieții într-o manieră practică și metodică.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala despre articolul cabalistului Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „Esenţa Înţelepciunii Cabala” cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 24 ianuarie 2011.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→