Medium a publicat noul meu articol “Educația — Trebuie să o reconstruim mai bine”

Ultimii doi ani au fost deranjanți pentru copii, părinți și întregul sistem de învățământ. Izolările și blocajele recurente nu au afectat doar relațiile sociale ale copiilor, ci i-au lăsat pe toți nesiguri cu privire la viitor. Este clar că lucrurile nu vor fi așa cum au fost până la începutul deceniului, dar nu este clar cum vor fi. Oricum ar fi, din moment ce suntem destinați să mergem înainte și înapoi între conexiunile fizice și virtuale, am putea la fel de bine să învățăm să facem conexiuni semnificative în ambele stări.

Situația actuală ne-a schimbat deja mentalitatea anterioară asupra conexiunii, dar încă nu a stabilit alta nouă în interiorul nostru. Este încă greu de văzut cum va fi noul nostru mod de conexiune, deoarece nu suntem mașini; este nevoie de timp pentru a ne dezvolta într-un nou mod de operare.

Cu toate acestea, din moment ce natura nu se întoarce niciodată înapoi, ci întotdeauna merge înainte, un lucru este clar: ceea ce a fost nu se va întoarce niciodată.

Indiferent de forma pe care o adoptăm în cele din urmă, va fi una în care nu suntem doar conectați în moduri noi, ci și mai pozitiv decât înainte. Evoluția naturii se îndreaptă mereu către o complexitate și o integrare crescândă. Totul devine din ce în ce mai interdependent, nu mai separat, iar acest lucru este valabil și pentru umanitate.

Cu toate acestea, în timp ce toate celelalte specii acceptă dictatul naturii fără întrebări, oamenii sunt deconectați de natură și au propria lor voință. Natura ne obligă încă să mergem pe drumul său, dar ne-a dat și propria noastră voință, care crește în direcția opusă: în timp ce natura ne conduce la încorporare, ne străduim să fim separați. Acesta este motivul pentru care animalele acceptă ceea ce le dă natura și se adaptează, în timp ce noi suferim și rezistăm, dar fără rezultat.

Suferința pe care o simțim este un dezavantaj clar în comparație cu restul lumii animale, dar ființele umane au un avantaj pe care nici o altă ființă vie nu îl are: în loc să fim forțați să ne conectăm, putem să ne gândim la asta, să o comparăm cu separarea și, în sfârșit, să o alegem. Deși nu avem de ales decât să alegem conexiunea în cele din urmă, deoarece acesta este cursul întregii creații, a o alege din propria noastră voință înseamnă că înțelegem logica din spatele ei, „gândul creației” dacă vreți.

Nu există nicio comparație între plăcerea și profunzimea pe care le experimentăm atunci când alegem să facem ceva, spre deosebire de a le face instinctiv. Acesta este avantajul nostru unic, meritul ființelor umane față de toate celelalte ființe.

Toate loviturile pe care le-am suferit de la începutul timpurilor ne-au determinat să evoluăm de la vânători-culegători în clanuri, orașe, țări, imperii și în sfârșit, la un sat global. Încorporarea crescȃndă are loc întotdeauna împotriva voinței noastre și cu prețul nenumăratelor vieți și a unei suferințe de nedescris, dar nu trebuie să fie așa. Dacă înțelegem încotro mergem și ce suntem destinați să dobândim la capătul drumului, ne putem duce ȋntr-acolo de bunăvoie și ne putem ajuta reciproc să ne transcendem individualitatea, pentru a forma o umanitate conștientă și unificată.

Sistemele noastre educaționale ar trebui să se concentreze pe insuflarea acestei conștientizări în noi. Această educație ar trebui să se aplice tuturor vârstelor, țărilor și culturilor. Dacă facem din unitate prioritatea noastră principală, vom începe să vedem diferențele dintre noi ca o diversitate binevenită, iar perspectivele noastre diferite că ne îmbogățesc cunoștințele. Dacă vrem să încetăm să suferim și să ne bucurăm de drumul pe care ne aflăm, trebuie să ne reconstruim sistemul educațional în sincronicitate cu întreaga natură: spre conexiune, coeziune și integrare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ O carte nouă explică un vechi adevăr”

Recent, cea mai recentă publicație a lui Daniel Gordis, Suntem divizați: ruptura dintre evreii americani și Israel, a fost tradusă în ebraică și publicată în Israel. S-au întâmplat multe de când a fost publicată, acum doi ani și jumătate, dar problema, așa cum se referă Gordis la ruptura dintre evreii americani și Israel, abia s-a adâncit de atunci. Cred că, dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că în afară de organizațiile a căror finanțare se bazează pe susținerea legăturilor dintre Israel și evreimea americană, ambele comunități nu sunt interesate una de cealaltă. De fapt, cele mai răspândite sentimente între cele două comunități sunt resentimentele, condescendența și antipatia.

Într-un interviu pentru ziarul israelian Makor Rishon, Gordis și-a amintit de o scrisoare pe care aproximativ 100 de studenți rabinici reformați au semnat-o în timpul campaniei militare „Gardianul Zidurilor” (10-21 mai 2021). Scrisoarea acuza Israelul că a implementat apartheid împotriva palestinienilor și a cerut comunităților evreiești americane să tragă Israelul la răspundere pentru „suprimarea violentă a drepturilor omului”, dar nu a spus nimic despre cele peste 4.000 de rachete trase asupra orașelor civile israeliene sau despre faptul că Hamas Carta solicită în mod explicit anihilarea Statului Israel. În concluzie spune Gordis, „În războiul din Mai, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au sprijinit Israelul mai mult decât studenții rabinici care au semnat scrisoarea”.

Într-adevăr, nu văd nicio legătură între cele două comunități. Înțeleg că pentru respectarea evreilor, sărbătorile evreiești și Israelul au o semnificație. De asemenea, dacă evreii dintr-o țară au familie în cealaltă țară se vor simți conectați, mai ales dacă se vizitează des unul pe celălalt. Există, de asemenea, evrei în America care cred că Israelul poate fi un refugiu sigur în cazul în care trebuie să fugă, așa cum au făcut evreii întotdeauna de-a lungul istoriei când au fost persecutați. Dar, ca şi comunități nu văd nicio legătură între cele două.

Dacă evreii americani caută adăposturi sigure împotriva antisemitismului, ar fi mai bine să cumpere un teren în America Centrală, Mexic sau Canada și să-și ducă viața acolo. Există deja astfel de așezări, cum ar fi orașul evreiesc ortodox Kiryas Tosh din Quebec, Canada, și mai sunt și altele.

Majoritatea evreilor americani nu au fost niciodată în Israel. Ei nu vor să vină aici și nu simt nicio legătură cu statul evreu. Ei nu au ales să fie evrei, s-au născut aşa, dar nu au niciun interes în Israel. Dacă este ceva, este faptul că există organizații care încearcă să strângă legăturile dintre cele două comunități iar asta doar îi enervează. Acesta este motivul pentru care mulți evrei americani spun despre Israel: „Este păcat că existați. Dacă nu aţi exista, oamenii ar uita de noi. Acum ei știu că acolo este poporul lui Israel și ne urăsc”.

Pentru că nu există nicio legătură între cele două comunități, niciun efort al vreunei organizații nu va reuși. Dacă ar exista o conexiune, nu am avea nevoie de nimic altceva. Dacă am putea trezi iubirea printre noi evreii, toți evreii din întreaga lume ar dori să vină aici. Dar pentru că suntem dezbinați, nimeni nu vrea să vină aici și nimeni nu vrea nicio conexiune cu noi sau cu evreii.

Din perspectiva israelienilor, cred că ceea ce trebuie să facem este să ne îngrijorăm cu privire la propria noastră unitate și să uităm să încercăm să ne conectăm cu cei care nu doresc conexiunea. Oamenii care locuiesc aici, în Israel, ar trebui să se conecteze între ei și să formeze o legătură atât de strânsă încât întreaga lume să se uite la noi și să se străduiască să ne urmeze exemplul.

Legătura dintre noi nu are nevoie de organizații, care vin cu propriile interese. De asemenea, nu are nevoie de birouri guvernamentale, care își impun propriile agende. Tot ceea ce avem nevoie sunt oameni care doresc să se conecteze mai presus de toate diferențele lor. În cele din urmă, motto-ul străvechi pe care nu l-am implementat niciodată, dar l-am propovăduit mereu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este singura noastră salvare. De asta avem nevoie și cel mai bun serviciu pe care îl putem face lumii este să îl implementăm și să dăm un exemplu bun lumii.

Pentru a încheia, aș dori să amintesc cuvintele lui Nathan Sternhartz, principalul discipol și scrib al rabinului Nachman din Breslov, care a îmbrăcat în mod concis întreaga idee: „„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este marea regulă a Torei, la incluşi în unitate și pace, care sunt inima vitalității, persistenței și corectării întregii creații, atunci când oamenii cu opinii diferite sunt incluși împreună în iubire, unitate și pace”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “De ce nu sunt lăsați copiii ȋn afara războaielor și conflictelor?“

Shahid, o copilă de 10 ani care trăiește într-o tabără de refugiați din Siria, a fost intervievată și întrebată ce își dorește în anul viitor, la care a răspuns: „Un cort, să aibă un cort”. Această transmisie pe rețelele sociale arabe i-a șocat profund pe mulți dintre cei care urmăreau, că visele unui copil pot ajunge la un nivel atât de scăzut.

Transmisiunea a scos la iveală întrebări precum „Cum am ajuns într-o astfel de lume?” și „De ce nu putem lăsa copiii în afara războaielor și conflictelor noastre?”

Răspunsul la această din urmă întrebare este pur și simplu că niciun jucător important nu dorește să scoată copiii din astfel de situații, nici ONU, UNESCO, nici alte organizații internaționale și țări. Fondurile sunt date armatelor și organizațiilor teroriste, care obligă oamenii să continue să trăiască în astfel de tabere de refugiați din întreaga lume. În timp ce organizații precum ONU și UNRRA există aparent pentru a proteja copiii, totul este o minciună. Ele sunt doar jucării în mâinile politicienilor.

Siria se confruntă de câțiva ani cu tulburări civile între susținătorii și opozanții lui Assad. Adulții sunt angajați în luptă, ucidere și tortura reciprocă, iar copiii nu câștigă nimic din această situație. De asemenea, copiii nu au nicio influență asupra adulților care își continuă conflictul ȋn indiferenţă. Când astfel de copii vor crește, atunci probabil că și ei se vor alătura activ conflictului.

Dacă aş fi întrebat ce mi-aș dori pentru Shahid, aș explica că ea și toți ceilalți pot avea nu doar un cort, ci o casă și că lumea este plină de abundență, dar ego-ul uman ne pune față în față unul împotriva celuilalt, fără să ne lase să ne bucurăm de abundența care este chiar în fața noastră.

Natura noastră egoistă, care ne face pe fiecare să ne dorim să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii, ne duce la conflicte și nu ne dă pace.

Dacă vrem să avem un viitor bun, fără conflicte și să ne bucurăm de abundența care există în lume, atunci trebuie să ne ajustăm atitudinile unul față de celălalt: în loc să lăsăm ego-urile să ne conducă în conflict, trebuie să începem să ne apropiem unul de altul. Conexiunea noastră pozitivă, deasupra impulsurilor egoiste și dezbinătoare deține cheia ca noi toți să ne bucurăm de o viață perfectă și abundentă.

Bazat pe videoclipul „De ce nu sunt copiii lăsați ȋn afara războaielor și conflictelor?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Rabash, „Ce să cauți în Adunarea Prietenilor”: Astfel, discuțiile prietenilor despre măreția Creatorului trezesc o dorință și tânjire de a se anula în fața Creatorului, deoarece omul începe să simtă tânjire și dorință de a se uni cu EL.

Exact așa trebuie să acționăm: să vorbim mai des despre măreția Creatorului pentru că asta ne va face să dorim să ne conectăm cu El din ce în ce mai mult. Nu uita asta.

Întrebare: Cum să vorbești în grup despre măreția scopului, astfel încât să se audă?

Răspuns: Obligați-i pe toți să vorbească despre asta și să dedice timp pentru acest lucru în fiecare zi. Fiecare dintre voi să pregătească mai multe propoziții despre măreția scopului, pe care să le citească în fața tuturor. Acest lucru ar trebui să devină un obicei pentru tine.

Nu pot avea măreția corectă a scopului, doar ceea ce primesc de la prietenii mei. Oamenii se pot înșela când cred că au măreția scopului: „Desigur că îl respect pe Creator dacă El există undeva. Cu siguranță respect scopul!” Și așa mai departe.

Nu există așa ceva la o persoană! Este nefiresc.

Măreția reală a scopului, atingerea reală a Creatorului, se poate forma în fiecare dintre noi doar în grup.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Derivarea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce în iudaism este interzisă ghicirea și prezicerea viitorului, iar pe de altă parte, profeția este permisă?

Răspuns: Și cine poate evoca și spune norocul? De regulă, oamenii obișnuiți care doresc să devină celebri într-un fel, care au o poftă naturală de animal pentru acest lucru.

Cabaliștii adevărați nu fac asta. Ei sunt angajați în atingerea spirituală a ascensiunii interne și îi învață pe alți oameni cum să realizeze ei înșiși această ascensiune spirituală.

Întrebare: Care este diferența dintre textele prezicătorii și profețiii?

Răspuns: Nu știu de unde își ia textul precizătorul, ce a citit și ce face cu el.

Profetul vorbește sau scrie din faptul că locuiește în viitorul despre care vorbește, sau în acele împrejurări.

Întrebare: Este intern. Există semne externe?

Răspuns: Nu, desigur că nu. Omul rămâne un om, o ființă biologică, complet imposibil de distins de ceilalți. Chiar și, poate, puțin ciudat. Poate nu într-un mod mai bun.

KabTV”Stări spirituale” 21/12/21

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce am avut fluctuații atât de puternice ale stărilor și sentimentelor bune și rele la această convenție?

Răspuns: Am atins o astfel de stare în care începem cu adevărat să ne conectăm într-un singur Kli (vas) puternic, comun, care poate acumula o astfel de energie în inimile noastre încât Creatorul să se reveleze în ele. Ne apropiem deja de această stare. În acest sens, această convenție este deosebită. Nu este ceva formal, este mai intern și este deja colectiv.

Întrebare: Se pare că la această convenție ne-am dizolvat într-o singură dorință. Ne-am simțit altfel decât la alte convenții. Am vrut să avansăm și să ajungem la obiectiv. Ce ne arată asta?

Răspuns: Acest lucru arată că suntem deja în starea corectă și trebuie doar să o mărim. Simt la fel și sunt foarte fericit de această convenție.

Întrebare: Dorința de a ne uni ne-a adus împreună. Și femeile aveau o dorință pentru o rugăciune atât de puternică încât atât inima să răspundă, cât și mintea să fie de acord. Ce putem face pentru a obține acest rezultat?

Răspuns: Trebuie să îmbrățișezi mental întregul Bnei Baruch, astfel încât toți să ne putem simți calzi și bucuroși, ușori în inimă și blânzi în interior. Și continuă în această stare. O poți face.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este un vas spiritual? Cum se sparge? Cum putem pune bucățile rupte împreună într-un grup de zece?

Răspuns: Să presupunem că ai avut o relație bună cu cineva și apoi v-ați despărțit, adică v-ați despărțit cumva unul de celălalt, nu mai puteți fi împreună și nu aveți conexiunea pe care o aveați înainte. Acesta este un exemplu de înainte și după.

Acum încercați să vedeți cum puteți restabili legăturile anterioare deasupra urii, până la iubire. Asa functioneaza. Creatorul ne-a destrămat în mod deliberat, ne-a despărțit și ne-a distanțat, astfel încât să încercăm să depășim această distanță, opoziție și contradicții, și astfel să revenim la starea anterioară de unificare, dar de 625 de ori mai puternică.

Apoi lumina mică pe care o aveam cândva se va înmulți cu cinci, cu încă cinci și cu încă cinci pentru a deveni de 125 de ori mai mare decât lumina mică care ne susține acum. Se va transforma în lumina Yechida care ne adună și ne unește.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape. Nu este nimic de care să te temi; principalul lucru este principiul muncii noastre. Cea mai grea parte este nivelul I. Atunci totul va începe să se miște; principiul este acelasi.

Întrebare: Unde mai exact simțim existența Creatorului, realitatea Creatorului, mâna Creatorului? În ce moment?

Răspuns: Acest lucru se simte în inima celui care își dorește cu adevărat să aibă o conexiune sinceră cu prietenul său, cu grupul său.

Din Convenția Internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „A cere Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este legătura dintre dăruire și credință mai presus de rațiune și ce este cel mai important?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii este Kli-ul (vasul) pe care îl creăm, iar dăruirea este forța, munca Kli-ului îndreptată unul către celălalt și către Creator. Vom începe treptat să simțim toate acestea.

Întrebare: Dacă îi văd pe toți prietenii din grpulu zece drept Creator, înseamnă că eu construiesc Kli-ul credinței deasupra rațiunii?

Răspuns: Da. Singura întrebare este dacă este într-adevăr așa sau te înșeli. Dar încă trebuie să învățăm să ne verificăm pe noi înșine, să măsurăm și să cântărim credința deasupra rațiunii. Și așa vom merge înainte. Fiecare etapă va fi diferită atât ca conținut, cât și ca putere.

Întrebare: Se numește credință deasupra rațiunii când simt deja iubire față de grupul de zece și că nu este un joc?

Răspuns: În acest caz, se consideră că trebuie să urci la treapta următoare.

În ceea ce privește următorul pas, ești încă într-o stare egoistă. Va trebui din nou să aplici aceleași metode ca și restul, adică să te ridici prin credință deasupra rațiunii pentru că oricine este mai sus, egoismul lui este mai mare. Nu putem scăpa de această muncă; este la fel pentru toată lumea.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum înțeleg corect ce vrea grupul de la mine?

Răspuns: Grupul vrea să te anulezi, să te ții de el și să devii una cu el. Din partea grupului, aceasta ar trebui să fie o cerință, o așteptare din partea fiecăruia dintre membrii săi.

Întrebare: Ce înseamnă că dorințele mele sunt necesare doar pentru a împlini dorințele altuia?

Răspuns: Așa trebuie să acționăm. Acest lucru se numește „de dragul dăruirii”, când tot ceea ce fac are ca scop doar să-i împlinească pe alții. Și prin ei, Creatorul. În același timp, obțin asemănarea cu Creatorul.

Întrebare: Anularea și acordul cu grupul sunt proprietăți similare care vor duce la anularea și acordul cu Creatorul?

Răspuns: Da, desigur. Nu este nevoie de nimic altceva. Doar să ne anulăm în raport cu grupul și atunci vom acționa corect în raport cu Creatorul. Pentru că există întotdeauna un Creator în interiorul grupului.

Întrebare: Cum se schimbă starea grupului de zece când reușim cu toții să ne anulăm?

Răspuns: Atunci, în conexiunea dintre voi, în cadrul grupului de zece, începeți să simțiți revelația Creatorului.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor” Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Vreau să-mi explorez mintea, dar nu pot consuma droguri recreative. Care ar fi o bună alternativă?“

Poțiunea vieții.

Conform înțelepciunii Cabala, a lua poțiunea vieții înseamnă a ne umple cu spirite înalte, astfel încât perspectiva noastră asupra viitorului să devină atât de atrăgătoare încât începem să primim de la natură o împlinire care este mai puternică și mai completă decât orice altceva. Este o adevărată poțiune de sus, care ne oferă cele mai bune senzații posibile și care ne extinde enorm percepția și cum simțim realitatea.

Modul de a obține această poțiune este conectarea reciprocă, într-o manieră armonioasă și pozitivă, cu întreaga natură, adică cu forța pozitivă care locuiește în natură. Distanțarea noastră unul față de celălalt atrage asupra noastră o iluminare negativă din natură, care duce la o experiență limitată și negativă a vieții. Alternativ, dacă ne conectăm pozitiv unul cu altul, atunci experimentăm o iluminare pozitivă din natură și intrăm ȋn nivelurile ei superioare.

Dimpotrivă, consumul de droguri ne deconectează de viață, iar mai multe droguri ne bagă într-un ciclu distructiv de dependență care ne face să vrem să luăm din ce în ce mai multe, până când murim. Dar dacă realizăm întregul potențial al conexiunii noastre pozitive unul cu celălalt, atunci simțim eternitatea naturii și intrăm într-o lume eternă. Mai mult, oricine și fiecare poate atinge o astfel de stare înaltă.

Bazat pe videoclipul „ Alternativa la droguri: Poțiunea vieții” cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→