Întrebare: Poate textul profetic să aibă o semnificație mai înaltă sau informații suplimentare?

Răspuns: Desigur, dar numai pentru cei care îl pot citi și înțelege corect. Lumea materială nu are deloc aparență, este revelată în simțurile noastre. Prin urmare, să spunem că profetul a prevăzut ceva pentru noi…

În primul rând, nu este un ghicitor sau un magician; pur și simplu ne spune cum se dezvoltă natura. Natura, și nu un fel de legende, basme sau acțiuni mistice. Pentru a înțelege ce spune profetul, trebuie să înțelegeți chiar limbajul profeției și ce trebuie făcut pentru a fi la nivelul ei.

Priviți lângă noi, în această lume, există multe obiecte diferite: minerale, vegetale și animale. Noi, parcă, ne deosebim de animale, ne ridicăm puțin de la nivelul animat la nivelul unui om. Se va schimba lumea pentru celelalte niveluri dacă o persoană, conform profeției, începe să se schimbe cumva? Câinii, pisicile, animalele sălbatice și vegetația se vor schimba sau nu?

Problema este că trebuie să fii la un asemenea nivel ca să vezi schimbarea naturii și să înțelegi că merge într-o direcție sau alta. Acest lucru se întâmplă în funcție de educaţia,, creșterea și dezvoltarea voastră spirituală. Atunci veţi vedea că profețiile se împlinesc.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/21/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Scopul meu ca om este să descopăr un nivel complet diferit de existență, nu ceea ce văd astăzi. Trebuie să exist în corpul meu animal și să-l servesc, dar să o fac pentru a realiza ceva mai înalt.

O astfel de educație, în principiu, schimbă întreaga abordare a vieții. Adică viața mea devine doar un mijloc de a atinge un scop  mai înalt.

Răspunsul meu: Această abordare schimbă întreaga scară de valori. Dacă am un scop mai înalt și îl pot realiza astăzi, acum, imediat, atunci bineînțeles că atitudinea mea față de viață se schimbă, privesc totul ca pe un mijloc de a atinge acest scop.

Acum măsor ceea ce există în jurul meu doar în funcție de scop: ar trebui să mă preocup de ce este sau nu, am nevoie de asta, sau nu? Dacă ne-am trata viața în acest fel, am lua doar minimumul din ea.

Îmi iau cele mai necesare lucruri pentru mine și îmi direcționez toate celelalte resurse, puterea și aspirațiile mele numai pentru a-mi atinge scopul, deoarece pot atinge eternitatea și perfecțiunea astăzi.

În același timp, nu trebuie să mor fizic. Trebuie doar să dezvolt un organ senzorial suplimentar în mine pentru a ajunge la descoperirea lumii superioare, pe care o oferă Cabala.

KabTV “Prim-plan. Generaţie” 8/24/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Creatorul a creat o condiție specială: un grup  cu ajutorul căruia putem ajunge la El. Altfel, nu am fi putut ajunge și am fi rămas la nivelul nostru, într-o existență egoistă.

Grupul este o calitate minunată, special, creată din grija pentru noi. Acesta este sufletul lui Adam, care s-a spart și o parte din el este în fiecare dintre noi. Când ne adunăm într-un grup, trebuie să ne conectăm împreună și apoi putem ajunge la Creator.

De fapt, avem o oportunitate uriașă, uimitoare, unică, de a ne aduna la un loc la nivelul nostru pământesc, de a aduce treptat această adunare a noastră la nivel spiritual cel puțin într-o oarecare măsură. Prin asemănarea eforturilor noastre, chiar și în mod egoist, trezim influența luminii superioare a Creatorului și astfel începem să ne apropiem de El.

Acesta este modul de a deveni ca El, de a ne ridica deasupra noastră și de a ne apropia de Creator. Toate acestea sunt grupul! Doar prin el vom putea face această călătorie. În rest, rămânem la cel mai de jos nivel (animal) în care ne-am născut.

Grupul este un instrument special și singura modalitate de a ne ridica de la nivelul unui animal la nivelul Creatorului.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Anularea în faţa prietenilor,” Lecţia 2

Filed under: Educatie, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

La știri (Discover): „Roboții minusculi, cu o lungime de doar micrometri sau nanometri, s-ar putea încadra în infrastructura corpului nostru, efectuând sarcini medicale cu precizie. Micii roboți ar putea înota prin vasele de sânge pentru a elimina blocajele periculoase sau ar putea livra medicamente anticancer direct tumorilor. În loc de o operație, viitoarele vizite la spital ar putea consta într-o pastilă și puţină observație.

„Doctorul este în… fluxul tău de sânge”

Comentariu: Unii speculează că acest lucru va permite oamenilor să trăiască pentru totdeauna.

Răspunsul meu: Nu știu cine are nevoie de asta. În opinia mea, prin abordarea noastră actuală începem să ne raportăm mai corect la viață. Nu vrem copii; nu vrem să trăim pe cont propriu. Prin urmare, prelungim viața.

În primul rând, nu o vom putea face. Nu avem cum să scăpăm de boală. Este o demonstrație a atitudinii noastre egoiste interioare unul față de celălalt și nu puteți scăpa de asta. Adică, aceasta este o demonstrație externă a problemelor interne, probleme la nivel spiritual. Prin urmare, ele nu vor dispărea.

Și vrem doar să facem plasturi, niște remedieri cosmetice externe. Din aceasta omul nu va deveni mai fericit sau mai sănătos. Chiar dacă are pastile care îl ajută să-i prelungească bătrânețea, aceasta nu va aduce fericire.

Fără a vindeca rădăcina problemei, fireşte că nu vom realiza nimic bun în corectarea ei exterioară.

Din KabTV “Prim-plan. Anamneză” 2/19/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este scris în multe surse primare că, Creatorul este calitatea dăruirii. Pot să presupun că a-l iubi pe Creator înseamnă a iubi calitatea dăruirii?

Răspuns: Într-o oarecare măsură, da. Această calitate poate fi demonstrată numai în raport cu alte persoane. De aceea se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”.

În principiu, nu există nicio diferență dacă îl iubești pe Creator sau o persoană sau întreaga omenire. Dar poți vedea mai bine dacă folosești o masă uriașă de oameni și te schimbi în așa fel încât să te raportezi la ei cu o bunătate absolută.

A-ți iubi aproapele înseamnă a face ceea ce este bine pentru el.

Întrebare: Și cine decide că este spre binele lui?

Răspuns: Pentru a înțelege asta, trebuie să te ridici puțin deasupra ta. Și pentru a face acest lucru, trebuie să începi să studiezi înțelepciunea Cabala și să iei din ea ceea ce ai nevoie pentru a merge cu adevărat înainte: cum să devii mai amabil și mai bun și cum să îi poți ajuta pe alții să se apropie de revelarea Creatorului. Aceasta este sarcina ta.

Întrebare: Deseori spuneţi că pentru a-l putea iubi pe Creator, trebuie să-ți iubești aproapele. Și a-ți iubi aproapele înseamnă a-l ajuta să-l descopere pe Creator, nu că trebuie să-i satisfac sute de dorințe?

Răspuns: Desigur că nu. Există o singură dorință care trebuie satisfăcută: de a dezvălui Creatorul și de a face tot ce este necesar pentru a realiza acest lucru. Aceasta este totul.

Nu are sens să satisfacem alte dorințe ale unei persoane, cu excepția celor necesare existenței, deoarece sarcina noastră principală este să descoperim Creatorul.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/14/21

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate fi reînnoită auto-anularea atunci când se dezvăluie o nouă etapă a egoismului?

Răspuns: Tot timpul trebuie să te străduiești să te anulezi în fața prietenilor tăi. Verifică în mod constant dacă te anulezi înaintea lor, cât de mult te anulezi, unde și în ce altceva poți să te anulezi. Și atunci ne vom include reciproc unul în celălalt și în acest fel vom revela Creatorului.

Dar principiul anulării înaintea prietenilor trebuie să fie fundamental. Sunt oameni care încep foarte repede să înțeleagă și să accepte și sunt oameni care au un egoism atât de mare încât nu aud.

Am trecut și eu printr-un drum foarte dificil până când am început să simt că sunt atât de mult în puterea egoismului încât nu auzeam cuvintele care vorbeau despre anularea mea în fața prietenilor. Aceasta este o problemă pentru mulți. Dar, de fapt, aceasta nu este o problemă; este pur și simplu primul pas pe care trebuie să-l depășim și nu putem scăpa de asta.

Prin urmare, trebuie să ne ajutăm reciproc, să dăm un exemplu și să citim articole relevante. În special, Rabash scrie despre modul în care onoarea, puterea și gloria ajută o persoană să se depășească pentru a se anula în fața unui grup.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 07.01.2022, „Anularea în fața prietenilor”, Lecția 2

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Este important chiar și pentru un mare înțelept să se anuleze față de discipolii săi. El are, desigur, de un milion de ori mai multă înțelepciune decât o au ei, dar nu are proprietățile conexiunii și dăruirii reciproce, pe care aceștia le cultivă între ei, pentru că ei sunt mulți, iar el este unul. Prin urmare, este gata să se coboare spre ei.

De aceea, un grup cabalistic, în valoarea sa spirituală, este mai mare decât orice singur cabalist, mai mare decât orice înțelept, deoarece în grup se manifestă proprietatea dăruirii reciproce.

Cel mai important lucru de care avem nevoie este anularea maximă a noastră față de grup, înainte de stabilirea lui internă, în conexiune internă, și astfel să ne apropiem de proprietatea dăruirii, proprietatea Creatorului. Creatorul se află în centrul grupului și, în măsura în care mă pot apropia de acest centru și încep să-l simt, în această măsură îl pot dezvălui pe Creator.

Un grup este o adunare de oameni mici, dar orientați spre scop. Încă nu pot face nimic spiritual și nu înțeleg unde sunt, dar s-au adunat. Prin urmare, adunarea lor este mai înaltă în construcția spirituală decât un mare cabalist care este singur.

La urma urmei, ei construiesc Creatorul în ei înșiși, adică starea lor este mai promițătoare și, prin urmare, Creatorul este mai preocupat de ei.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 08.01.2022, „Adeziunea la prieteni”, Lecția 3

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Există o putere specială în adeziunea prietenilor. Deoarece punctele de vedere și gândurile trec de la una la alta prin adeziunea dintre ei, fiecare este amestecat cu puterea celuilalt și prin aceasta fiecare persoană din grup are puterea întregii societăți (Rabash, articolul nr. 14, ( 1988) „Nevoia de iubire a prietenilor”).

Nevoia de iubire de prieteni se explică prin faptul că, dacă nu mă conectez cu ei, iar o conexiune bună, corectă se numește iubire, atunci nu am de unde să-mi primesc Kli-ul (vasul) spiritual.

În mod firesc, nu voi putea dezvălui Creatorul și lumea superioară și voi rămâne în starea mea singuratică, deconectată și voi simți doar egoismul meu interior personal, adică lumea noastră.

Există o putere specială (un rezultat special, de excepție) în adeziunea prietenilor. Într-adevăr, datorită îmbinării lor, punctele de vedere și gândurile trec de la una la alta, adică se unesc în ele.

Prin urmare, atunci când fiecare vrea să se unească cu prietenii săi, prin ei trec fluxuri de lumină superioară, care se unesc între ele. Și toată lumea, cu excepția micului său egoism, primește influență de la toți ceilalți și constă deja din calitățile și gândurile întregului grup.

Fiecare dintre ei și toți împreună au un Kli reciproc, unit, combinat, un vas, în care apoi se revelează Creatorul.

Fiecare este amestecat cu puterea celuilalt și prin aceasta fiecare persoană din grup are puterea întregii societăți. Adică, avansarea noastră se bazează și depinde doar de unitatea noastră. Nu de la altceva!

Poate știi perfect ce este scris în cărți, poți fi un mare savant-teoretician al Cabalei, dar nu vei deveni niciodată un practicant dacă nu ai un grup, dacă nu te unești cu toată lumea. Acest lucru este menționat în articolul „Arvut – Garanția reciprocă” și în alte articole ale lui Baal HaSulam și Rabash.

Nu poți face nimic. Suntem creați ca egoiști, separați unul de celălalt. Dacă ne ridicăm deasupra egoismului nostru individual, atunci în fiecare dintre noi creăm astfel de condiții încât să putem dezvălui lumea superioară.

Avansarea noastră se bazează și depinde doar de conexiunea noastră. Dezvăluim lumea superioară din ea, adică dezvăluim Creatorul. Iar mărimea conexiunii formează un Kli spiritual, sufletul nostru comun.

Totul este determinat doar de conexiunea noastră. Acesta este cel mai important lucru și aș spune că singurul. Dar, pe de altă parte, factorul principal și determinant este mărimea, puterea și forța conexiunii noastre.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 08.01.2022, „Adeziunea la prieteni”, lecția 3

Filed under: Congrese, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Noi înșine îi întoarcem pe Emma Watson, Sally Rooney și pe alții împotriva noastră”

Emma Watson, Sally Rooney și Roger Waters sunt doar trei dintr-o lungă listă de actori, muzicieni, autori și artiști de orice fel și crez, care susțin palestinienii și fac apel la boicotarea Israelului. Cum se face că toți dau vina pe noi, Israelul? Nu le-am întins mâna în pace de nenumărate ori? Nu ne-am oferit oare să ne retragem din toate teritoriile ocupate în războiul de șase zile din 1967? Intr-adevar am făcut-o. A ajutat? Nu, nu a făcut-o. Ne-ar ajuta dacă am renunța la pământ în întregime? Nu, nu ar ajuta. La urma urmei, au măcelărit evrei în 1921, 1929, 1936 și ori de câte ori au putut înainte, între și după acele date de revolte. Mai mult, „cel mai bun prieten” al palestinienilor a fost Adolf Hitler.

Deci de ce îi pasă lumii de palestinieni și nu de noi? Răspunsul este simplu, dar contraproductiv: lumii îi pasă de ei și nu de noi, pentru că nouă nu ne pasă unul de celălalt. Lumii îi va păsa de evrei atunci când evreilor le vor păsa unii de alții, și nici o clipă mai devreme.

Spunem că vrem pace cu palestinienii, cântăm despre pace și ne rugăm pentru ea, dar nu facem un pas mai aproape unul de celălalt. Între noi suntem la gâtul celuilalt, luptăm pentru superioritate și plini de un sentiment de drept și indignare îndreptăţită împotriva fraților noștri.

După cum tocmai am spus, am încercat orice fel de ofertă de pace posibilă, dar am fost refuzați de fiecare dată. Prin urmare, în ciuda diviziunilor noastre interioare este timpul să examinăm ce facem greșit unul față de celălalt, în loc să dăm vina pe cealaltă parte pentru că nu a acceptat ofertele noastre generoase.

Dacă ne uităm la noi înșine, vom descoperi că problema se află cu adevărat în noi: este ura dintre noi. Nu putem fi în frăție cu palestinienii și ei nu vor dori să fie în fraternitate cu noi, până când nu vom fi în fraternitate unii cu alții. Iar odată ce suntem ca frații, restul lumii se va raporta la noi în consecință.

Îmi dau seama că poate părea că singura lor dorință este să ne alunge de aici și îmi dau seama că și ei simt că aceasta este adevărata lor dorință, dar poporul evreu este nedorit oriunde merge, nu pentru că ar fi infracțional, ci pentru că nu sunt fideli chemării lor. Singurul scop al existenței noastre este de a servi ca o națiune model, o națiune al cărui popor se ridică deasupra sciziunii și formează o uniune care transcende toate diviziunile. Când reușim acest lucru, și au fost momente în trecutul nostru când am reușit, suntem dragi lumii. Când nu reușim să o atingem, și de obicei eșuăm, suntem paria lumii.

Prin urmare, nici nu ar trebui să încercăm să spargem o crăpătură prin zidul de ură al lumii față de evrei; nu vom reuși. Eforturile noastre ar trebui să se concentreze numai pe promovarea unor conexiuni bune între noi. Dacă reușim, vom sparge fiecare zid din inima fiecărei persoane din lume.

Putem înceta să încercăm să ne „explicam” poziția, să dovedim că avem dreptate, să pretindem că și noi avem dreptul la o țară suverană. Nimeni nu ascultă. Dar când ne legăm unii cu alții, nu va trebui să explicăm nimic nimănui; meritul nostru ne va acorda tot ce cerem în prezent să avem. În plus, nu va trebui să explicăm acest lucru; va fi evident pentru toată lumea și toată lumea se va împrieteni cu noi.

Cărțile noastre, istoria noastră și înțelepții noștri din fiecare generație ne spun că singura noastră speranță este unitatea. Este timpul să ascultăm.

Pentru mai multe informații despre meritele unității evreiești, căutați cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Medium a publicat noul meu articol “O viață fără scop nu este deloc viață”

John Haptas și Kristine Samuelson, nominalizați la Oscar pentru cel mai bun subiect de scurt metraj documentar pentru „Viaţa mă depăşeşte”, pozează la o recepție la Academia de Arte și Științe Cinematografice din Beverly Hills, California, SUA, 4 februarie 2020. REUTERS/ Mario Anzuon

„Cine are un motiv pentru care să trăiască poate suporta aproape orice, oricum”, a spus Friedrich Nietzsche.

Un student de-al meu a vizionat filmul „Viața Mă Depășește”, care spune povestea copiilor refugiați din Suedia care se retrag într-o boală asemănătoare comei numită „sindrom de resemnare” din cauza incertitudinilor statutului lor legal. Elevul s-a întrebat cum de copiii par să „aleagă” moartea în detrimentul vieții, deși frica de moarte este cel mai profund și primordial sentiment.

Aici cred că elevul meu a greșit: frica de moarte nu este frica cea mai fundamentală ci mai degrabă frica de viață, sau mai corect frica de viață fără scop!

În momentul în care trăim fără un motiv de a trăi, mai presus decât viața însăși, coborâm într-o stare care este sub viață. Animalele nu au astfel de întrebări; ele există pur și simplu pentru că își urmează instinctele. Prin urmare, pentru ei existența este viață.

Oamenii, pe de altă parte, trebuie să știe de ce fac ceea ce fac. Altfel nu au nicio motivație să acționeze și apar tot felul de fenomene regresive, de la abuzul de substanțe la depresie, la sindromul de resemnare și la sinucidere. Motivul pentru care sinuciderea și alte comportamente auto vătămatoare sunt atât de comune în rândul oamenilor și atât de rare printre animale este că oamenii au nevoie de un scop, de un scop în viață, în timp ce animalele nu au asta. O viață fără țel este mai rea decât moartea, așa că oamenii preferă moartea, fără scop.

Cu toate acestea, sentimentul că nu avem niciun scop în viață este un motor puternic. Ne face să punem la îndoială totul. Cele mai mari descoperiri ale omenirii au fost făcute atunci când oamenii au căutat răspunsuri la viață.

Astăzi, oamenii par să aibă tot ce le trebuie pentru a duce o viață grozavă, dar nu au niciun motiv să trăiască. Prin urmare, se întreabă pentru ce este viața.

Această întrebare este cea mai esențială întrebare pe care o puteți pune, deoarece răspunsul nu este în noi, ci între noi. Motivul existenței noastre este valoarea noastră în rețeaua care cuprinde umanitatea. Fiecare dintre noi este o parte unică în această rețea și nimeni nu poate umple golul creat atunci când unul dintre noi lipsește. Cu cât contribuția noastră la puterea rețelei este mai mare, cu atât valoarea noastră ca indivizi este mai mare.

Acesta este motivul pentru care astăzi sociologii și psihologii descoperă că cheia fericirii este calitatea conexiunilor noastre sociale. Doar atunci când avem legături sociale pozitive, când fiecare dintre noi își realizează potențialul în beneficiul întregului ecosistem uman, abia atunci suntem cu adevărat fericiți și în același timp contribuim la comunitățile noastre, țările noastre și lume.

Putem înființa o societate echilibrată ai cărei membri sunt mulțumiți și fericiți, dar să nu exploatăm alți oameni sau mediul înconjurător, doar atunci când fiecare dintre noi are grijă de ceilalți și ne găsim fericirea în conexiunea cu ceilalți, unde ne putem realiza potențialul personal în folosul societății și al întregii lumi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→