Comentariu: Omul a căutat întotdeauna o modalitate de a prelungi viața. El a crezut că viața sa ar trebui să fie eternă.

Răspunsul meu: Trebuie să realizăm acest lucru! Este nevoie doar să trecem la un alt nivel de viață. Omul chiar ar trebui să fie etern. Trebuie să fim! Avem nevoie de acest lucru, iar Cabala ne poate ajuta.

Dar pentru asta, omul trebuie să se ridice deasupra nivelului animal. Un animal nu poate fi etern. Două mii de ani sau trei mii de ani de existență, totuși, nu înseamnă eternitate.

O persoană trebuie să se gândească la cum să atingă eternitatea în timpul vieții sale. Aceasta nu depinde de câți ani va trăi, ci de intensitatea cu care, atunci când lucrează asupra lui însuși, se va corecta în mod corespunzător, se va ridica deasupra egoismului său și va ajunge la starea sa spirituală deasupra stării animalice egoiste.

Atunci nivelul de om se va dezvolta în el și va simți viața sa eternă și perfectă, care există cu adevărat.

Cred că vom ajunge la asta. Vom avea un alt medicament care ne va corecta din interior și ne va ridica deasupra nivelului egoismului, deasupra tuturor problemelor. Ca urmare, vom deveni complet sănătoși.

Din „Close-Up—Anamnesis” de la KabTV 2/19/10

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Profețiile biblice sunt preziceri ale unor evenimente care se vor întâmpla în viitor. Aceste informații sunt primite de la Creator prin intermediul unor oameni speciali numiți profeți.

Predicțiile sunt informații despre evenimente care au șanse mai mari de a se produce în viitor. Mai mult, predicțiile sunt împărțite în raționale și iraționale. Cele raționale sunt previziunile privind anumite riscuri, indicatori financiari, vremea și așa mai departe. Cele iraționale sunt tot felul de clarviziuni și ghicitori.

Care este diferența dintre profeții și predicții?

Răspuns: Predicțiile pot fi atribuite faptului că oamenii au anumite cunoștințe despre dezvoltarea societății, tehnologiei, științei și culturii, pe baza cărora fac presupuneri despre viitor.

Ei nu au o încredere fermă în ipotezele lor, ci doar cunosc toate momentele tehnologice, culturale, istorice și politice ale dezvoltării umane și, bazându-se pe experiența lor științifică, pot prognoza viitorul.

În principiu, aceasta este activitatea obișnuită a oamenilor de știință la care ne adresăm și pe care îi consultăm pentru sfaturi de viitor. Aceștia nu sunt profeți, ci doar oameni deștepți care prezic viitorul cu un oarecare coeficient de probabilitate; întrucât nici ei nu-l cunosc, dar au cunoștințe despre starea actuală a lucrurilor, pot spune cu aproximație ce s-ar putea întâmpla mâine.

Profeții sunt oameni care se pot cufunda în sistemul de guvernare al lumii noastre, simt forțele care o controlează și, într-o anumită măsură, se pot alinia cu aceste forțe. Prin urmare, ei nu prezic ceea ce se va întâmpla pe baza unor calcule, ci pur și simplu spun ceea ce ar trebui să fie și va fi.

Vedem povești despre astfel de oameni în surse și îi numim profeți pentru că, datorită dezvoltării lor spirituale, ei se ridică deasupra limitărilor lumii noastre, deasupra timpului, spațiului și mișcării, și astfel ne spun ce se poate întâmpla.

Nu există profeți în zilele noastre. Suntem la un asemenea nivel încât nu-i mai așteptăm și nu mai credem în ei. Cu toate acestea, în general, profeția există.

Întrebare: Este interesant faptul că pentru oamenii religioși toate profețiile biblice par să se adeverească. Pe de altă parte, pentru sceptici și pentru persoanele nereligioase, bineînțeles că nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În principiu, profeții au scris într-un mod atât de ambiguu încât a fost posibilă interpretarea în ambele sensuri. De ce?

Răspuns: Faptul este că profeții au scris sau au vorbit de la nivel spiritual. Acei oameni care se aflau la acest nivel îi înțelegeau și, prin urmare, acceptau și vedeau ceea ce se întâmpla. Iar acei oameni care nu percepeau nivelul spiritual, nu au auzit și nu au simțit nici pe profeți înșiși, nici ceea ce s-a întâmplat conform profețiilor lor.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 21/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Timp de aproape 1.000 de ani, de la construirea Primului Templu până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, a existat o perioadă a profeților. Cum ar trebui să ne raportăm la textele lor care sunt acceptate în toate religiile?

Știm că Tora este scrisă în limbajul alegoriilor, în limbajul ramurilor, care descrie forțele spirituale în cuvinte din lumea noastră. Putem interpreta profețiile în același mod?

Răspuns: Fără îndoială. În Tora, adică în textele generale ale Tanakh-ului (Tora, Profeții și Scripturile) nu există nimic care să poată fi înțeles de o minte simplă. Toate acestea sunt destinate oamenilor care doresc să se ridice deasupra lumii noastre și să vadă forțele și sistemele care o controlează.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că, dacă un om de știință, de exemplu un profesor universitar, citește aceste profeții, le studiază și face o analiză comparativă a textelor, el tot nu va putea determina dacă este corect sau nu. Deci, este imposibil? Este necesar să ne ridicăm la nivelul spiritual pentru a înțelege despre ce este vorba?

Răspuns: Bineînțeles. Atât cel care vorbește, cât și cel care ascultă trebuie să fie la un nivel spiritual.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 21/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Corpul uman moare împreună cu toate dorinţele sale pământești. Ce se întâmplă cu dorința, care se numește punct din inimă?

Răspuns: Nimic. Dacă o persoană nu a dezvoltat această dorință, ea există în el în starea sa rudimentară, rămâne sub forma unui punct, ca o picătură de sămânță. Cum putem spune despre un bob care nu este pus în pământ, că există viaţă în el? Iau acest bob, îl macin și îl mănânc. Dar îl pot planta în pământ și ceva va crește din el.

Aceasta înseamnă că totul depinde dacă lucrez pentru a crește ceva din această picătură de sămânță spirituală sau din viața spirituală. Există în mine în potențial, dar îl dezvolt? Ii dau acestei picaturi un uter, ca să zic asa, în care să se dezvolte şi să se nască? Prin asta voi deveni o persoană, dar deja una nouă, într-o lume diferită.

Dacă creez un mediu special în jurul unei picături de sămânță (dorința de sus), a unui grup, a cursurilor de Cabala și a eforturilor de diseminare, atunci îl îmbrac într-o coajă în care se dezvoltă și încep să-i simt dezvoltarea.

Această dorință devine din ce în ce mai voluminoasă. Simt în ea tot felul de calități și diverse mișcări. Deodată prin ea, încep să văd o lume complet nouă, senzații noi și relații noi.

Ca și în viața materială, fătul care se dezvoltă în interiorul mamei nu are nicio legătură cu lumea noastră și pur și simplu există într-un spațiu închis, așa că mai întâi trec printr-o astfel de perioadă de dezvoltare spirituală intrauterină. Atunci mă nasc şi încep să mă simt existând într-o altă formă, mă dezvolt în lumea spirituală.

Trecem prin aceleași etape în ea ca și în lumea noastră, doar că acolo nu ajungem la moarte pentru că ne contopim. Începem să ne contopim cu sufletele noastre, cu dorințele noastre extinse, îmbunătățite și dezvoltate. Atunci când ne conectăm, ca și celulele corpului, începem să transferăm unul altuia tot ceea ce putem și să ne schimbăm reciproc.

Atunci corpul nostru comun capătă o viață și se simte deasupra lui însuși. Așa cum celulele corpului acționează doar pentru ca corpul să existe, tot așa și sufletele noastre există pentru a menține viaţa deasupra lor și din această cauză ele există.

KabTV “Close-Up. Mystery of the Sphinx” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

O persoană are o gaură în suflet de mărimea lui Dumnezeu, și fiecare o umple cât poate mai bine (atribuită lui Jean Paul Sartre)

Și noțiunea de „gaură cu forma lui Dumnezeu” atribuită lui Pascal:

Ce altceva mai proclamă această poftă și această neputință decât că a existat odată în om o adevărată fericire, din care tot ce rămâne acum este o amprentă și o urmă goală? Acesta încearcă în zadar să-l umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile care nu sunt acolo, ajutorul pe care nu-l poate găsi în cele care sunt, deși nimeni nu poate ajuta, întrucât acest abis infinit nu poate fi umplut decât cu un obiect infinit și imuabil; cu alte cuvinte de Dumnezeu însuși (Blaise Pascal, Gânduri VII).

Răspunsul meu: Da, numai Creatorul poate umple această gaură, cu Sine.

Întrebare: Adică trebuie să-l chem pe Creator să umple această gaură din mine?

Răspuns: Da, ca El Însuși să umple această gaură cu Sine.

Întrebare: Cum se poate face acest lucru?

Răspuns: Aceasta este treaba Lui.

Întrebare: Este simţirea găurii un sentiment de gol? Ce este?

Răspuns: Este sentimentul că îmi lipsește cu adevărat Creatorul.

Întrebare: Ar trebui o persoană să simtă că îi lipsește Creatorul?

Răspuns: Da. Pentru a umple gaura pe care Creatorul a creat-o inițial în ea.

Întrebare: Înseamnă că Creatorul a creat-o intenționat?

Răspuns: Egoismul nostru absoarbe totul ca o gaură neagră și numai Creatorul poate umple această gaură neagră cu Sine.

Întrebare: Ar trebui să-I spun: „Vino și umple această gaură, nu pot să mai trăiesc așa”?

Răspuns: Trebuie să spun: „Te rog, Îţi cer ca gaura neagră din mine pe care Tu ai creat-o să o umpli Tu însuți pentru că nu pot face nimic în privința ei!”

Acesta este ego-ul nostru. Numai Creatorul îl poate umple.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/15/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Marele Cabalist al secolului al XII-lea Rambam compară iubirea pentru Creator cu iubirea pentru o femeie: „Ca cineva bolnav de dragoste a cărui minte nu este liberă din cauza dragostei pentru acea femeie și el rămâne mereu în ea: fie că stă sau se ridică în picioare. sau mănâncă sau bea. Iubirea pentru Creator ar trebui să fie în inimile celor care Îl iubesc și rămân mereu în ea, așa cum ni s-a poruncit să-L iubim mereu cu toată inima și cu tot sufletul nostru”.

Despre aceasta a vorbit și regele Solomon. Ce este această stare de a fi bolnav din iubire?

Răspuns: Acest sentiment nu poate fi exprimat în cuvinte. Iubirea pentru Creator se manifestă în măsura în care ne putem raporta corect la El.

Simțim Creatorul tot timpul. În afară de El, nimic nu ne afectează. Aceasta se manifestă prin tot ceea ce este în jurul nostru și simțim constant manifestarea Creatorului în noi, dar nu o înțelegem.

Creatorul este ascuns în spatele acestor senzații pentru că din moment ce suntem egoiști, opuși Creatorului, nu-L putem simți. Ca un copil care nu-și înțelege părinții care îl tratează cu toată iubirea, el crede că ei nu vor să-i dea ceea ce își dorește.

Din partea Creatorului vine iubirea absolută pentru noi. O simțim doar când ne raportăm la El cu iubire. În măsura în care direcțiile noastre coincid, în această măsură simțim că Creatorul ne iubește.

Întrebare: Ce înseamnă din toată inima mea și din tot sufletul meu?

Răspuns: Cu tot ce este în mine, atât cu dorințele, cât și cu intențiile.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/14/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există profeţi care au primit informații în vis. Ce este acest mod de a comunica cu natura?

Răspuns: Acestea sunt toate niveluri de realizare. De fapt, nu înseamnă un vis sau o conversație sau să vezi cu instrumentele noastre obișnuite.

Este adesea scris în surse că profeții au primit informații nu direct de la Creator, ci prin îngeri. Îngerii sunt un nivel de conexiune cu forța superioară, cu natura.

Cel mai înalt nivel este adeziunea cu Creatorul, atunci când toate forțele care există într-o persoană sunt blocate asupra Creatorulu. Nu mai există o scindare în comunicare la niciun nivel, de exemplu, vederea, auzul sau simțirile. Totul este inclus în acest cel mai înalt nivel.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/21/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Adevărul clar – Israelul nu are prieteni”

Oricât de dureros ar fi pentru israelieni, nici UE nici SUA nu mai sunt prietene cu Israelul. Statul evreu trebuie să vină împreună și să se unească în fața urii și izolării sau să vadă visul Israelului dezintegrându-se.

B’nai B’rith International a lansat recent un raport alarmant care dezvăluie amploarea activității anti-Israel în rândul țărilor UE pretinse prietene. Raportul intitulat „Alinierea principiilor și practicii: Asistența UE pentru Autoritatea Palestiniană și ONG-urile palestiniene, regândirea abordării pentru atingerea obiectivelor normative” expune sprijinul tacit al UE pentru terorismul împotriva Israelului. Împreună cu sprijinul în scădere al SUA, este clar că Israelul nu mai are prieteni pe arena internațională. Acest lucru lasă Israelului o alegere foarte grea: se unește peste sciziunile sale profunde și se confruntă cu vântul potrivnic sau se dezintegrează și dispare din existență.

În ciuda unui comunicat de presă al UE, în care se afirmă că „nu a finanțat și nu va sprijini niciodată vreo organizație teroristă” și că „depune o diligență maximă pentru a evita orice astfel de situație și ia astfel de acuzații extrem de serios”, realitatea este foarte diferită. . Raportul B’nai Brith îl citează pe membrul Parlamentului European David Lega care afirmă că UE „a sprijinit și a încurajat încălcările persistente ale drepturilor omului de către Autoritatea Palestiniană și a închis ochii la practici neconcesionate, cum ar fi plățile către familiile teroriștilor condamnați. , considerați martiri pentru uciderea civililor israelieni. De asemenea, de mult timp Uniunea Europeană nu a reușit să tragă la răspundere atât UNRWA, cât și Ministerul Palestinian al Educației pentru antisemitism grav și incitare la violență împotriva evreilor și israelienilor în manualele palestiniene”.

Nimănui nu-i plac veștile proaste, dar eu prefer întotdeauna să fiu dureros de conștient decât să fiu fericit în ignoranţă. Sprijinul financiar (și alte forme de ajutor) pe care țările UE îl acordă organizațiilor palestiniene care sprijină terorismul, exprimă părerea autentică: ar dori să vadă Israelul plecat.

Cu toate acestea nu poate fi altfel până nu împlinim sarcina noastră aici, în Israel. În 1929, dr. Kurt Fleischer, liderul liberalilor în Adunarea Comunităţii Evreieşti de la Berlin a simţit de ce germanii deveneau din ce în ce mai antisemiţi. El a declarat: „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne conduce împreună și a ne uni”. Din păcate, conștientizarea legăturii dintre antisemitism și dezbinarea internă nu a pătruns suficient de adânc, iar rezultatul a fost catastrofal.

Diviziunea a afectat întotdeauna poporul evreu, la fel ca și antisemitismul. Totuși, dacă ne uităm la istorie și dacă observăm ce ne-au spus propriii noștri lideri de la începuturile poporului nostru, vom vedea că cele două sunt inseparabile: când diviziunea se intensifică, la fel și antisemitismul.

Nu avem privilegiul de a testa istoria; casa este în flăcări și ne certăm din cauza fiecărei chestiuni mărunte, doar în ciuda antagoniștilor. Poate că nu ne dăm seama, dar tocmai răutatea dintre noi este cea care evocă ura lumii față de noi. După cum spunea Fleischer, scopul antisemitismului este să ne unească, să ne unească într-o națiune ai cărei membri transcend toate diviziunile, se iubesc unii pe alții și se îngrijesc unii de alții, fără a nega sau suprima diferențele dintre ei.

Aceasta este vocația noastră, să ne ridicăm deasupra diviziunilor noastre și să formăm uniunea pe care strămoșii noștri s-au angajat să o formeze „ca un singur om cu o singură inimă”. Dacă din 19 condamnări pe care ONU le-a finalizat în anul precedent, 14 au fost împotriva Israelului, iar 5 au fost împotriva altor țări, înseamnă că lumea ne cere un alt standard decât restului lumii.

Și noi avem în valorile noastre fundamentale aspiraţia pentru Tikkun Olam [corecția lumii], așa că și noi ne cerem nouă înşine mai mult decât cerem de la restul lumii. Totuși, trebuie să realizăm că Tikkun începe acasă, unul cu celălalt. Acesta este exemplul pe care lumea trebuie să-l vadă de la noi, iar lipsa acestuia este motivul pentru care suntem condamnaţi mult mai mult decât orice altă națiune.

Nu trebuie să corectăm pe nimeni altcineva, iar națiunile lumii nu au nevoie să le iubim. Au nevoie de noi să ne iubim între noi. Dacă lăsăm să ne pătrundă în minți și inimi că asta este ceea ce trebuie să facem, lumea își va schimba atitudinea față de noi și va fi bucuroasă să ne vadă trăind aici și dând un exemplu de iubire care acoperă toate crimele, aşa cum a spus-o Regele Solomon în Proverbe (10:12).

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Yulia scrie: „Este evident că toți trăim în legătură cu natura și unii cu alții. Te auzim când ne chemi să fim oameni în adevăratul sens. Dar cum se poate realiza acest lucru practic? Toată lumea trăiește astăzi preocupată doar de problemele și bucuriile personale. Pentru a uni oamenii, este nevoie de un fel de program grandios pas cu pas. În opinia mea, oamenii se pot uni doar dacă ceva îi privește personal.”

Răspuns: Absolut corect! Ea vorbeste corect. Dar ce se poate face? Îți încrucișezi cumva mâinile și spui: „Asta este. Nu putem face nimic. Vom urmări cum ne scufundăm încet, ca pe Titanic.”

Cred că este greșit. Trebuie să luptăm. Dacă ne întoarcem la forța superioară a naturii care ne-a creat astfel și ne străduim să ne ridicăm în conexiune unii cu alții, atunci ar trebui să reușim.

Altfel mergem până la capăt. Nu avem altă opțiune. Alternativ, avansăm treptat și ne sinucidem. Acest lucru s-ar putea întâmpla în următorul război. Sau ne vom ridica deasupra noastră și vom începe să implementăm relații bune până la urmă.

Întrebare: Yulia a scris: „Este nevoie de un fel de program grandios pas cu pas pentru a uni oamenii.” Există aşa ceva?

Răspuns: Programul există. Dar ea trebuie să se conecteze la el.

Avem acest program și încercăm să-l diseminăm, să-l explicăm și să-l implementăm. Este în fața ta, te rog, studiază-l!

Întrebare: În acest program pas cu pas al nostru există mai multe etape despre care se pun întrebări tot timpul. Și ați vorbit despre ele. Primul este „nu face altora ceea ce nu vrei să-ți faci ție.” Iar celălalt este „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”. Le poți explica oamenilor într-un mod foarte simplu?

Răspuns: Aceasta înseamnă atingerea nivelului Binei și atingerea nivelului Keter.

O voi spune simplu. Prima este să te ridici deasupra ego-ului tău. Acesta este „nu face altora ceea ce nu vrei să-ți faci ție.” Pentru a obține o stare neutră atunci când nu vrei să faci rău nimănui.

Iar a doua este atunci când vrei să-i umpli pe toți cu bunătate absolută. Asta e. Doi pași.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/25/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Medium a publicat noul meu articol “O palmă bună, să ne liniştească”

Cea mai recentă tulpină schimbă cu adevărat tot ceea ce știm despre gestionarea pandemiei. Este foarte contagioasă, în general ușoară și niciun vaccin nu pare să protejeze împotriva ei. Pe scurt, a fost nevoie de doi ani de eforturi fără precedent și investiții de neegalat ca acum să ajungă o batjocură din ele. Este doar palma de care aveam nevoie pentru a ne trezi din eforturile noastre delirante de a ne menține modul de viață anterior. În loc să luptăm într-un război condamnat, ar trebui să ne punem capetele la treabă și să proiectăm un mod mai sigur și mai calm de a trăi.

Nu consider virusul ca pe o boală; îl consider ca pe un leac. Procesul de vindecare trebuie să înceapă cu regândirea vieții noastre: ce vrem să realizăm, ce ne va face fericiți, ce este cu adevărat semnificativ în viața noastră și cum să construim o societate în care oamenii nu subminează visele altora ci le susțin, unde toată lumea își poate realiza visele în loc de numai câțiva aleși, în detrimentul tuturor.

Faptul că virusul ne perturbă modul de viață anterior este darul naturii pentru omenire. Ne înecam în orgoliu și acum ni se arată limitele noastre. Nimic nu este mai sănătos decât să recunoști adevărul. Dacă știi adevărul, poți începe să construiești mai bine din el. Dar dacă nu știi cine ești și unde locuiești, tot ceea ce faci va ieși strâmb și se va prăbuși.

De fapt, asistăm la prăbușirea vechiului nostru mod de viață. Faptul că natura îl distruge este dovada că a fost nesustenabil. Dacă suntem deștepți, vom accepta indiciul și nu vom încerca să mergem acolo unde natura nu ne lasă.

Guvernele au cheltuit deja trilioane de dolari pe pachete de salvare și alte programe de ajutor. Ele pot continua să facă acest lucru și să profite de faptul că oamenii își părăsesc locurile de muncă cu milioanele în fiecare lună, pentru a instala în toată țara și chiar în întreaga lume programe care revizuiesc societatea umană. La fiecare nivel – personal, comunitar, național și internațional – ar trebui să regândim structura societății noastre și relațiile noastre cu ceilalți.

Știința nu va învinge virusul. Acesta suferă mutaţii mai repede decât pot oamenii de știință să dezvolte vaccinuri sau medicamente. Chiar dacă oamenii de știință au reușit să dezvolte noi vaccinuri la fiecare câteva luni, ce fel de viață este dacă trebuie să faci o injecție de rapel împotriva unei noi variante de trei ori pe an?

Mai rău încă, acești viruși sunt fabricați de noi. Suntem practic niște saci de microbi și sunt atât de mulți pe care nu îi cunoaștem până când nu devin patogeni. Dacă luați în considerare multiplele cazuri de nave de croazieră ale căror echipaje și oaspeți sunt cu toții vaccinați complet dar suferă în mod repetat de focare, și cazul (absolut bizar) al stației de cercetare polară al cărei echipaj este complet vaccinat, verificat frecvent, pus în carantină și situat la Polul Nord la sute de mile de alte ființe umane, dar totuşi două treimi dintre ei au făcut brusc Covid, vă veți da seama că virusul este în noi, nu în afara noastră și aici trebuie să găsim leacul.

Elementul din interiorul nostru care este nociv și generează fiecare element nociv în realitate este atitudinea noastră. Abordarea noastră abuzivă și exploatatoare față de tot și de toți cei din jurul nostru îi îmbolnăvește pe toți. Deformează fiecare nivel al realității și îl transformă din benign în malign.

Dacă te uiți la orice altă parte a creației, vei descoperi că niciuna dintre ele nu este rea, rău intenționată sau răuvoitoare. Toate părțile naturii funcționează așa cum natura le-a creat. Suntem singurul element care aspiră în mod conștient să ia mai mult decât are nevoie, să le refuze celorlalți ceea ce au nevoie, și nu pentru a ne susține, ci pentru bucuria de a-i face pe alții să sufere și pentru sentimentul de superioritate.

Pentru că vrem să arătăm tuturor că noi suntem șefii, natura ne arată cine este adevăratul șef. Din acest motiv, până când nu ne plecăm capetele și ne vom alinia cu toate celelalte elemente ale creației, natura va continua să ne „explice” adevărul prin forță și durere.

Când vom înceta să fim abuzivi, nu vom mai fi abuzați. Când încetăm să dorim rău altora, nu vom suferi răul dat de natură. Dacă vom căuta să trăim calm și plăcut cu toți cei din jurul nostru, aceasta este exact viața pe care o vom avea. Aceasta este lecția naturii pentru umanitate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→