Orice acțiune pe care o efectuează omul fără o intenţie interioară, fără un simț al motivului pentru care o face, este o acțiune neînsuflețită, la nivelul „Domem” (mineral). Totuși, acțiunile în sine pregătesc intențiile omului.

Aceasta nu înseamnă că cel care face ceva într-un grup nu avansează, deoarece este inclus în grup, iar grupul îl influențează cu intențiile sale. Nu putem măsura și spune: „Aceasta este doar o acțiune care nu aduce nimic pentru mine, nu există nicio avansare în ea.”

Chestiunea este că, dacă faci o acțiune acum și lucrezi cu intenție mai târziu, ele se conectează. Nu folosești întotdeauna intenția în timp ce efectuezi o acțiune.

De exemplu, dacă sunt ocupat în prezent să traduc sau să creez un program și trebuie să mă cufund complet în el, nu am aproape nicio ocazie să-mi folosesc intenția în timp ce fac acest lucru. Dar există o pregătire generală, un context de fundal, care definește de ce fac asta și cum am ajuns la asta. Adică, în multe cazuri, este imposibil să combini intenția și acțiunea, și totuși, ele se însoțesc reciproc.

Este important, totuși, ca acestea să se alinieze în momentul studiului. După cum scrie Baal HaSulam în punctul 4 din „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, este foarte important ca intenția și studiul în sine să se unească. Aceasta se numește efort unit. Înțelegerea motivului studiului este foarte importantă; fără ea, orice învățare nu dă rezultate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →