Fiecare dintre noi este o celulă de memorie a sufletului colectiv. Fiecare îndeplinește o sarcină specifică de conexiune a tuturor celorlalte într-un întreg.

Nu există nicio altă muncă, pentru niciunul dintre noi decât să-i conectăm pe toți ceilalți prin noi înșine. Trebuie să conectez toate sufletele prin mine însumi; trebuie să conectezi toate sufletele prin tine și așa mai departe. Astfel, se formează o conexiune integrală între toate părțile sufletului.

În realitate, suntem foarte simpli, la fel cum totul în noi este simplu. Vedem că totul este format dintr-un singur atom, iar acest atom este, de asemenea, compus din particule, iar acest lucru se aplică particulei primordiale. Adică, nu există altceva decât conexiunea corectă.

Conexiunea în sine nu se schimbă, la fel cum utilizarea egoismului cu care continui să lucrez nu se schimbă. Se schimbă doar intenţia. Imaginați-vă un sistem care fie se oprește, fie se pornește în funcție de intenție: „pentru sine”—se oprește automat, „pentru alții”—se pornește automat. Prin urmare, munca noastră este doar de a activa întregul sistem.

Când nu o putem activa, ca astăzi, ne simțim existând în starea noastră actuală zdrobită. Suntem particule care nu fac nimic de la sine. Prin urmare, Creatorul, lumina superioară, ne selectează, sortează și ne formează, ne dă anumite gânduri și sarcini și încercăm să le îndeplinim.

Sarcina noastră este foarte simplă: trebuie să simțim ceea ce vrea El de la noi, ce cere El și să o împlinim.

Prin urmare, arătați-vă unul altuia un exemplu. Trebuie să începem o muncă reciprocă, comună, în echivalență unul cu celălalt, dând un exemplu.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/02/20, “Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →