Michael Laitman pe Times of Israel: “Alegoria celor patru lumânări: pacea, credința, iubirea și speranța”

Patru lumânări pâlpâie încet într-o cameră. Prima șoptește: „Aduc Pacea, oamenii nu știu cum să mă protejeze” și se stinge. A doua declară: „Eu sunt Credința, oamenii nu au nevoie de mine” și se stinge. A treia se plânge: „Întruchipez Iubirea, oamenii nu mă apreciază”, înainte de a dispărea.

Deodată intră un copil mic speriat de întunericul tot mai mare și începe să plângă. A patra lumânare spune: „Nu plânge. Eu sunt Speranța. Atât timp cât strălucesc poți reaprinde celelalte lumânări prin mine”.

Atât timp cât speranța persistă, viața dăinuie. Ne ghidează calea către creștere. Speranța îi obligă pe oameni să traverseze oceane vaste, să caute noi pământuri și să facă noi descoperiri. Ea întruchipează esența viselor și alimentează spiritul.

Dar cum susține cineva speranța în absența păcii, a credinței și a iubirii? Când totul pare pierdut, ne predăm vieții, naturii sau unei puteri superioare, punând în ea credință deplină. Fiecare lumânare se estompează pentru a permite unui moment crucial – chiar înainte de întunericul complet – să prindă firul care ne leagă de sursa noastră, adică de ceea ce ne leagă de sursa vieții noastre, forța iubirii, dăruirii și conexiunii. Apoi ne putem continua călătoria împreună cu acea forță.

Speranța servește drept legătură între umanitate în domeniul fizic și lumea spirituală superioară. Rămâne veșnic luminată, simbolizând conexiunea veșnică. Așadar, dacă speranța se estompează momentan, este un semn că trebuie să ne realiniem: să recunoaștem armonia, fericirea și pacea care ne așteaptă atunci când ne conectăm la Forța sursă a vieții noastre, de iubire și dăruire iar acest lucru ar trebui să ne dea puterea de a avansa.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →