Odată, am fost cu toții împreună într-o singură dorință, în ceea ce este cunoscut sub numele de “Sufletul lui Adam”, plin de lumină. Apoi acea stare s-a fragmentat și în fiecare dintre noi a rămas o scânteie a acelei lumini, care obișnuia să ne umple cu calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii reciproce.

Acum, este doar o scânteie fără curs, fără nicio direcție. Prin urmare, putem spune că există ceva în noi, dar nu știm ce.

Apar întrebări: ce putem cere de la prietenii noștri și ce putem absorbi de la ei pentru a alimenta această scânteie și a o transforma într-o lumină care să umple marea noastră dorință, care ne va ajuta să ne întoarcem la același suflet, la imensa dorință și împlinire?

Din starea noastră trecută, păstrăm Reşimot (înregistrări informaționale spirituale) la care avem unde să revenim și cu care să începem.

Așa că trebuie să ne determinăm și să ne îndemnăm unii pe alții să dorim cu adevărat să ne regăsim din nou în acea stare.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.2.20, “Grupul de zece”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →