Atitudinea noastră corectă față de Creator se manifestă numai dacă ne aflăm într-un grup asemănător nouă și vedem manifestarea calității dăruirii, a calității iubirii, care sunt calități ireale între prieteni care nu sunt din lumea noastră; și în același timp, vedem cum grupul respectă aceste calități, cum le primește, le înalță și le prețuiește.

Atunci pot învăța din asta și pot înțelege că și eu vreau să dăruiesc și să iubesc, pentru că pentru asta voi fi apreciat, respectat și prin asta egoismul meu va fi împlinit.

Aţi putea spune că această cale ne duce la un egoism și mai mare. Desigur. Dar totuși, în același timp această muncă este și împotriva propriei persoane. Adică, pot să-l cer Creatorului: “Dă-mi calitatea să-i tratez mai bine și mai corect pe ceilalți”. Este tot o calitate egoistă de dragul meu, dar vreau să atrag asupra mea lumina care ar începe să mă schimbe.

Și aici începem să intrăm într-un sistem complet diferit de relații. Adică, deși sunt un egoist care îi cere Creatorului să mă facă aparent o ființă mai egoistă, este egoism în sensul spiritual al cuvântului, dar în lumea în care exist eu, nu este egoist.

Se pare că acțiunea mea are două consecințe. Pe de o parte, cer să-mi umple egoismul cu vanitate și respect față de ceilalți pentru a-mi realiza invidia de a avansa.

Pe de altă parte, lumina care mă influenţează mă schimbă în sens invers. Ea trezeşte în mine calitatea dăruirii și apoi descopăr brusc că aceste calități de dăruire sunt valoroase în sine, că vreau să exist în ele chiar și fără consecințe pentru egoismul meu.

Treptat, acest lucru se întâmplă. Așa ajungem la noile stări.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →