Ascensiunea sufletului și desăvârșirea sa au loc în primul rând atunci când toate sufletele se contopesc și devin unul, deoarece atunci se ridică la Kduşa [Sfințenie], deoarece Kduşa [dăruirea] este una. Prin urmare, rugăciunea [apelul către Creator pentru corectare], care este sufletul, depinde în primul rând de unitatea sufletelor (Rabi Nachman din Breslov, Likutey Halachot, „Regulile Sinagogii 1”).

O rugăciune este în principal în public [trebuie să fie în grup, în grupul de zece] și nu singur… (Likutey Halachot [Reguli Alese], „Regulile Sinagogii”).

Desigur, nu putem compara toate cererile noastre între ele; nu suntem încă suficient de orientați pentru a vedea eforturile noastre – cum sunt modelați vectorii noștri, către ce sunt direcționați, cum ne corectăm reciproc, cum ne sprijinim reciproc și cum le formăm pe toate într-o singură aromă.

Prin urmare, se spune că:

O rugăciune este în principal în public și nu singur, astfel încât omul să nu fie separat și singur, deoarece aceasta este opusul Kduşa [dăruirea către Creator]… trebuie să unim sfânta congregație și să devenim unul (Likutey Halachot [Reguli Alese], „Regulile Sinagogii”, Regula Unu).

Această ascensiune a unei dorințe comune tocmai din propriile încercări, este rugăciunea completă.

Cum putem realiza acest lucru? Aceasta este întrebarea noastră principală, deoarece numai prin întoarcerea către Creator, „ridicând MAN”, adică dorința de a primi calitatea dăruirii care ne va aduna și Îl va revela pe Creator în unitatea noastră, putem rezolva toate problemele noastre. Și prin noi, întreaga lume va simți această revelație.

Oamenii vor începe să înțeleagă brusc, că există o calitate a dăruirii în lume și că aceasta este mai mare decât calitatea primirii. Calitatea primirii, adică egoismul nostru, nu face decât să ne ascundă lumea vastă, superioară, infinită, perfectă.

Din Lecția zilnică de Cabala 05/09/19, Pregătire pentru Congresul din Moldova „Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →