Un om este ca o sămânță: până când nu simte contactul cu solul, ea rămâne fără viață. Baal HaSulam dă acest exemplu în scrierile sale. De îndată ce plantezi o sămânță în sol și aceasta găsește contactul cu el – adică cu mediul, cu grupul – totul începe. Ea începe să crească.

În ea se trezesc forțe interne, forțe de care sămânța însăși nu era conștientă anterior. Nici măcar nu considera că ar putea crește și deveni părinte. La urma urmei, este doar o consecință a unei etape anterioare: cineva a creat-o, cineva a purtat-o, cineva a cultivat-o.

Să presupunem că un bob de grâu cade dintr-o tulpină de grâu în pământ și începe să încolțească, ceea ce înseamnă că începe o cale cu totul nouă, un nou ciclu de viață. Când începe acest ciclu? Când are loc contactul cu mediul înconjurător, cel potrivit pentru dezvoltarea ta, pentru Reşimo din tine.

Contactul cu mediul vă activează Reşimo, care la rândul său declanșează influențe secundare asupra voastră: aer, căldură, lumina soarelui și așa mai departe.

Dar pentru a stabili contactul cu mediul înconjurător, trebuie de exemplu, să intri în sol pentru a realiza că te afli în el. Nu te poți introduce în el, ceva te plasează acolo, dar trebuie să găsești contactul cu el, adică conexiunea cu grupul. Și atunci totul va avansa.

Din KabTV “Am primit un apel. Comunitate virtuală, partea 2” 16/05/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →