Acum puteți înțelege cuvintele lor despre versetul: „Eu, Domnul, o voi grăbi la vremea ei”. Sanhedrin (98) a interpretat: „Nerecompensat – la timpul său; recompensat – o voi grăbi”.

Astfel, există două modalități de a atinge obiectivul menționat mai sus: prin propria lor atenție, care este numită „calea pocăinței”. Dacă sunt recompensați cu aceasta, li se va aplica „o voi grăbi”. Acest lucru înseamnă că nu există un timp stabilit pentru aceasta, dar atunci când sunt recompensați, corectarea că se încheie cu siguranță.

Dacă nu li se acordă atenția, există o altă cale, numită „calea suferinței”, după cum au spus înțelepții noștri, Sanhedrin 97: „Pun asupra lor un rege precum Haman și ei se vor pocăi, împotriva voinței lor”, adică la timpul său, pentru că în aceasta există un timp stabilit, iar ei o vor dori.(Baal HaSulam „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot p. 7).

Înaintea noastră există două căi pentru atingerea aceluiași scop, iar noi ne aflăm la răscrucea lor. În fiecare moment trebuie să ne simțim la această răscruce care determină libera noastră alegere. Iar alegerea aici este foarte simplă: să mergem pe calea luminii sau pe calea suferinței.

Nu există o a treia cale! Suntem obligați să avansăm pe una dintre aceste două căi și în fiecare moment trebuie să decidem cum să facem următorul pas. Piciorul este deja suspendat în aer; alege unde să-l pui: pe calea luminii sau pe calea suferinței?!

Va trece un moment și din nou va trebui să faci aceeași alegere. De sus, piciorul tău este ridicat, obligându-te să faci un pas și trebuie să decizi unde să-l cobori, pe care dintre drumuri. Și în funcție de aceasta, vei primi forțele și mijloacele pentru înaintare, pentru că în orice caz ești obligat să mergi înainte.

Dar dacă avansezi pe calea Beito (dezvoltare naturală, la timpul ei), atunci forțele naturii te împing înainte împotriva egoismului tău, deoarece dorești să mergi în conformitate cu egoul tău. Și prin urmare, asupra ta acționează forțe care se opun egoismului tău și încearcă să te mențină în dăruire.

Prin calea Achișena (grăbirea timpului), tu însuți începi să te convingi, prin intermediul mediului, că merită să fii în dăruire, și în acest fel atragi asupra ta lumina înconjurătoare, care te întoarce la bine.

Pe calea Beito, primești lovituri și înveți din ele, până când în final, ajungi și la o cerere, o rugăciune pentru corectare și avansare, la fel ca atunci când urmezi calea Achișena.

Și dacă iei imediat calea luminii, economisești timp pe prima secțiune a căii, unde l-ai fi pierdut nevrând să asculți și să depui propriile eforturi.

Nu există timp pentru deliberare asupra cărei căi să păşeşti! Totul depinde de pregătirea mediului.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/8/10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →