Întrebare: De ce nu se afirmă clar și categoric că întreaga noastră obligație ca ființe create, este să atingem conexiunea completă prin „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Toate cărțile cabaliste vorbesc fie despre desfășurarea lumilor, Parţufim și Sfirot de sus în jos, fie despre corectarea individuală a unui om de jos în sus, unde trebuie să ajungi să-ți urăști dorința de a primi pentru sine, să aspiri la dăruire, să realizezi că este imposibil să obții dăruirea pe cont propriu și apoi să te întorci către Creator, astfel încât El să te ajute să te ridici deasupra primirii, pentru a realiza dăruirea, și făcând acest lucru, să-ți găsești întregul scop, misiune și împlinire în dăruirea către El.

Acest lucru este descris în detaliu. Ceea ce nu se afirmă cu precizie însă, este că această corectare se realizează prin conexiunea în cadrul grupului, prin munca în grup, dăruirea către semeni și simţirea că ai sprijin și garanție reciprocă. Există doar indicii izolate despre acest lucru în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar cum este legat acest lucru de iubirea pentru Creator? „Să nu faci altuia ce ție ţi se pare urât.” De ce existăm într-o lume atât de enormă, în loc să ne simțim pur și simplu conectați direct cu Creatorul? De ce avem nevoie de această lume întreagă?

Toate acestea nu sunt clarificate în cărți; adică, legătura dintre munca unui om în raport cu Creatorul și munca unui om cu grupul nu este clarificată. Este scris: „De la iubirea ființelor create la iubirea Creatorului”, dar acest lucru nu este afirmat suficient de clar și categoric pentru ca toți, religioși și seculari deopotrivă, să înțeleagă că problema constă tocmai în „Iubește-ți aproapele”.

Astăzi ne aflăm în fața nevoii de a rezolva tocmai această problemă spre care ne împinge criza globală. Aceasta este o criză socială și nu una economică, o criză rezultată din faptul că toți existăm într-o societate egoistă care se devorează pe sine. Soluția ei este posibilă numai dacă înțelegem că suntem obligați să ajungem la unitate. Totuși, nu vom putea realiza unitatea decât dacă descoperim că există o singură forță capabilă să ne ajute să facem acest lucru.

Aici, ne aflăm între viață și moarte. Vom avea nevoie de Creator pentru a fi salvați de la moarte. Tocmai așa se revelează El. Prin urmare, timpul nostru este cu adevărat timpul venirii lui Mesia (Maşiach), adică revelația Creatorului către ființele create, astfel încât pe de o parte, să putem fi salvați de la moarte, dar în realitate, pentru a putea atinge o lume plină de bunătate și bunăvoință, o lume care există în întregime în dăruire de sus, în revelația Creatorului către ființa unică creată, în care toţi se unesc. Atunci Creatorul le este revelat.

Prin urmare, ceea ce este deosebit de important este această conexiune dintre starea actuală a lumii și necesitatea urgentă a revelației Creatorului în conexiunea dintre noi.

Deși sursele Cabala nu detaliază explicit acest lucru (oferind doar referințe dispersate), trebuie să producem articole și materiale explicative și să descriem procesul de tranziție de la „Eu” la grup, de la grup la lume și de la lume la spiritualitate – la Creator și forța dăruirii care va conecta totul și va umple întreaga realitate, toate ființele create și întreaga dorință vastă.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →