Creatorul a creat o singură dorinţă, care a suferit o dezvoltare și apoi s-a sfărâmat în părți mici. Începând cu zdrobirea dorinței comune în particule separate, egoismul a apărut între oameni, o respingere reciprocă unul pentru altul și ei au început să se simtă puşi în lumea noastră.

Toate dorințele minerale, vegetale, animalice și umane pe care am început să le simțim, am început să le vedem în afara noastră sub forma lumii înconjurătoare. Dorințele noastre unul pentru celălalt constau în patru niveluri pe care le numim mineral, vegetal, animal și uman sau 0, 1, 2, 3, 4.

Munca noastră este să scăpăm de gradul egoist, pentru că, rămânând în el, nici măcar nu simțim unde suntem.

Egoismul ne închide inițial în interiorul nostru – pe fiecare, în timp ce în el nu simțim nimic altceva decât lumea noastră. Aceasta este partea cea mai de jos, cea mai nesemnificativă și cea mai distrusă a Universului. Prin urmare, nu știm cine suntem, ce suntem, pentru ce suntem – absolut nimic! Poate că ne simțim copleșiți. Și apoi, chiar și acest adevăr nu îl simțim.

Dar ni se dă puterea care să ne dezvolte. Treptat, din ce în ce mai multă lumină superioară coboară asupra noastră, calitatea dăruirii, care ne permite să simțim nevoia de a ne uni unii cu alții.

Din Lecția de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →