Perioada de pregătire nu înseamnă că trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să așteptăm să treacă. Nu va trece decât dacă facem tot ce ne stă în putință pentru a-i asigura sfârșitul în clipa următoare.

Așteptarea înseamnă că sunt gata să investesc efort în ea în fiecare moment, fără disperare, iar și iar. Și în fiecare moment în care mă aștept să primesc recompensa – puterea de dăruire pe care o cer, și așa, iar și iar, în fiecare moment, neobosit.

Dacă sunt capabil de asta, dacă stările (intrările și ieșirile) se înlocuiesc rapid unele pe altele, este un semn că mi se poate acorda cu adevărat un grad superior, mai profund. La urma urmei, cu cât omul dezvăluie mai multe încălcări și greșeli în timpul pregătirii, cu atât avansează mai mult în dezvăluirea simplă și dublă dincolo de Machsom și realizează corectarea.

În timpul perioadei de pregătire, grupul trebuie să ofere tuturor puterea consecvenței, perseverenței, încrederii și răbdării, înțelegând că nu avem de ales, așa avansăm. Și așa an de an, până când suntem gata în fiecare moment să renunțăm la recompensa imediată și să lucrăm chiar și fără ea. Asta înseamnă că suntem demni să traversăm Machsom-ul.

Omul se străduiește atât de mult încât, datorită dorinței imense, pasionale și arzătoare de dăruire din el, este gata să renunțe la ea și să continue etapa de pregătire. Dacă Creatorul vrea să-mi ofere doar această pregătire, iar eu vreau doar să obțin dăruirea, atunci sunt mulțumit cu aceasta și nu am nevoie de Machsom, iar apoi o primesc.

Din Lecția Zilnică de Cabala 12/8/09, „Natura Științei Cabala”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →