Dacă există zece oameni în acel corp, acesta are de zece ori mai multă putere decât are o singură persoană.

Cu toate acestea, există o condiție: atunci când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a anula iubirea de sine. Înseamnă că nu se va gândi cum să-și satisfacă acum dorința de a primi, ci se va gândi cât mai mult doar la iubirea pentru ceilalți. (Rabaş, articolele „Iubirea pentru prieteni – 2”)

Deși o persoană poate să nu simtă, să nu înțeleagă sau să o dorească, ea trebuie totuși să încerce să gândească în acest fel.

Acesta este singurul mod de a dobândi dorința și nevoia de a dobândi o nouă calitate, numită „dorința de a dărui”. Iar din iubirea pentru prieteni se poate ajunge la iubirea pentru Creator, adică de a dori mulțumirea Creatorului.

De fapt, acesta este un joc. Ce înseamnă un joc? Nu vrem să dăruim nimic sau să iubim pe nimeni, dar înțelegem că dacă nu atingem o asemenea calitate, vom rămâne animale în lumea noastră și vom muri ca astfel de animale.

Nimic nu va funcționa în viața noastră nici pentru noi înșine, nici pentru alții. Prin urmare, dacă ne adunăm într-un grup de zece, este singura oportunitate în care ne putem combina eforturile, dorințele și cererile și să primim o astfel de forță care ne va ridica deasupra egoismului nostru.

Acesta este principiul așa-numitei iubiri pentru prieteni; adică nu există iubire, dar dacă ne conectăm chiar și cele mai mici “acorduri”, este suficient să începem să ne ridicăm spiritual.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.2.20, “Grupul de zece”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →