El i-a dat putere, adică toţi sclavii regelui îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, „căci aşa poruncise regele“, ca el să capete conducerea, şi cu toţii l-au acceptat.

Îngenuncherea presupune acceptarea conducerii, deoarece le-a plăcut mai mult să muncească pe calea lui Haman, decât pe cea a lui Mordechai. Toţi evreii din Susa au acceptat suveranitatea lui Haman, pentru că a fost greu pentru ei să înţeleagă opiniile lui Mordechai. (Baal HaSulam, Şamati 37, „Un articol despre Purim”).

Toate calitățile noastre, cu excepția calității de dăruire care s-a dezvoltat din “punctul din inimă”, se aflau sub regula dăruirii, care nu dorește nimic pentru sine (Hafeţ Hesed), și au tăcut și s-au închinat. Dar în acel moment, când are loc o explozie de egoism, care se numește “regele care îl înalță pe Haman în noi”, ne devine imediat clar și este unanim recunoscut atât de inimă, cât și de minte că primirea egoistă este o direcție foarte avantajoasă în munca noastră și ne permite să realizăm multe.

Și acesta nu este doar egoism obișnuit, pământesc; vorbim despre un nivel de egoism care crește dincolo de nivelul lui Mordechai (din cuvintele “Mor-Dror”), Bina. Adică, acestea sunt dorințe spirituale impure (egoiste) (Klipa), “dăruire de dragul propriului egoism”. Fac acte spirituale de dăruire, dar în ele atrag lumina Hochma pentru mine. Acesta este modul de viață pe care și-l propune Haman.

La urma urmei, dacă după nivelul “dăruirii de dragul dăruirii” omul se trezește la dorința de a primi, atunci trebuie folosită! Dar cum? El a devenit deja neprihănit, a atins nivelul de dăruire completă și este în întregime guvernat de această calitate.

Cu toate acestea, ego-ul lui nu a crescut încă, doar s-a liniștit și a tăcut. Și apoi, după nivelul “dăruirii de dragul dăruirii, Regele îl înalță pe Haman”, calitatea Bina și calitatea primirii începe să crească în interiorul omului și începe să se întrebe cum poate primi? În acel moment, oamenii decid să folosească calitatea dăruirii, Mordechai, pentru a-și umple dorințele egoiste; adică să-l lase pe Haman să conducă peste Mardohei.

Bineînțeles, toată lumea este de acord cu acest lucru, toată împărăția regelui Ahașveroș, toate dorințele omului, inclusiv evreii, adică cei care se gândesc la dăruire. Ei sunt de acord că trebuie să dăruiești, pentru că astfel se poate primi și mai mult. Și toate națiunile lumii și evreii din orașul Şuşan, toți acceptă ceea ce spune Haman, că dăruirea de dragul primirii este calea cea dreaptă. Dar aceasta este o forță spirituală cu adevărat impură (Klipa), deoarece apare după ce omul a atins deja intenția de a dărui.

Acest tip de muncă este susținut de sentimente, intelect și societate. Și într-adevăr nu se bucură Creatorul când primim de la El? Lipsește doar un “cel mai mic” lucru – adeziunea, acest punct interior din Bina care vine de la Keter. Dacă omul pătrunde adânc în calitatea dăruirii, în Bina, și ea are “patru etape” ale sale, iar în profunzimea ei, în stadiul final, simțim că Creatorul dorește adeziunea, care este posibilă numai prin echivalența completă de formă!

Totuși, toate celelalte calități ale unui om, cu excepția lui Mordechai, nu simt această conexiune între Bina și Keter, conexiunea lor, prin care Bina se transformă într-un primitor (ZAT de Bina) pentru a le dărui celor de sub ea. Nimeni nu înțelege ce se întâmplă; toata lumea este derutată. Doar acest singur punct din interiorul omului, Mordechai, refuză să dăruiască de dragul său și își dă seama că acest lucru este împotriva Creatorului, împotriva scopului cel mai înalt – adeziunea.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.3.11, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.37 – Un articol despre Purim

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →