Dacă mai mulți indivizi se unesc cu forța că merită să abandonăm iubirea de sine, dar fără puterea și importanța suficientă a dăruirii pentru a deveni independenți, fără ajutor din exterior (Rabaş, Articolul, “Iubirea pentru prieteni -2”).

Așa ne simțim în grupul de zece: se pare că există niște dorințe și niște motive, dar nu există putere, convingere sau intenţie de a ne anula în fața prietenilor noștri.

Toți au cel puțin iubirea potențială pentru Creator.

Sunt atrași de acest lucru și ar dori să-l dobândească. Nu neapărat, dar tot l-ar dori. În general, există o dorință, dar este slabă.

Deși nu o pot menține în practică, atunci, fiecare fiind în adeziune cu societatea și anulându-se în fața acesteia, ei devin un singur corp.

Acesta este cel mai important lucru. Niciunul dintre noi nu are puterea și nici dorința de a ne anula în fața Creatorului. Nu putem face asta pentru că am fost creați incapabili să o facem.

Așadar, dacă același grup de zece se adună, și alte grupuri de zece în jurul lui — la urma urmei, nu suntem singuri, suntem mulți dintre noi — și astfel ne unim, atunci fiecare dintre noi își aduce partea lui, mica lui putere, puțină dorință la aceasta uniune.

În acest caz, dorințele noastre se adună și devenim ca o singură persoană cu o mare forță care poate invoca proprietățile Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.02.20, “Grupul de zece”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →