Primul om (Adam HaRişon) a fost creat ca înger – într-o stare mică, nedezvoltată. Abia după încălcarea de la pomul cunoașterii binelui și răului el a început să devină om.

Atunci au apărut cele două forțe: primirea și dăruirea, contracția și expansiunea, între care a început o luptă. Drept urmare, s-au dezvoltat toate nivelurile naturii – mineral, vegetal, animal și uman.

În cele din urmă, a apărut această ființă – omul – stând între bine și rău, dăruire și primire, lumină și întuneric, simțindu-se o creație independentă în raport cu ele. Aceștia suntem noi!

Înainte de asta, nu a existat un „al treilea”; doar aceste două forțe ale naturii acționau împreună ca o singură forță superioară. Dar când au ajuns la punctul culminant al dezvoltării lor, a ieșit dintre ele o a treia care poseda capacitatea de a exista și evolua începând cu nivelul mineral, apoi vegetal, animat și ajungând în cele din urmă la conștientizarea de sine și a Creatorului, adică devenind om. Toate acestea sunt rezultatul păcatului, după care aceste două forțe opuse, spulberate, au început să interacționeze și să se integreze una cu cealaltă.

Baal HaSulam scrie că atunci când planeta noastră Pământ se forma, aceasta a trecut prin perioade alternante de aproximativ 30 de milioane de ani de încălzire și erupție cu lavă arzătoare din interior, apoi răcire din exterior și solidificare. Aceasta a continuat până când a atins o stare stabilă care a făcut posibilă dezvoltarea următoarelor niveluri – mai întâi plantele și apoi animalele.

Toată această evoluție a avut loc datorită luptei dintre aceste două forțe. Prin urmare, abia acum ajungem la finalizarea acestui proces și începem adevărata muncă a omului. Toate generațiile dinaintea noastră au existat ca „îngeri”. Abia în timpul nostru acționăm ca urmare a spulberării și contopirii poporului Israel cu toate celelalte națiuni. Suntem primii care acum începem corecția.

Primul om, Adam HaRishon, a fost un Partzuf spiritual din care omul s-a dezvoltat ca dintr-o picătură de sămânță. Și ca urmare a întregii dezvoltări și a muncii noastre, el este destinat să devină o creație care va deveni similară Creatorului. De dragul acestei stări viitoare este numit „Adam” (din cuvântul „Domeh” – similar cu Creatorul).

Înainte de aceasta, el era doar un înger, o creație a mâinilor Creatorului, care nu poseda nicio independență proprie.

De aceea, când a fost creat omul, îngerii l-au întrebat pe Creator: „De ce creezi această înclinație rea?” Dar Creatorul a răspuns că răul este necesar, căci tocmai prin el se vor uni cele două forțe, ura și iubirea, și astfel Creatorul va fi atins. După cum este scris: „Toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.” La urma urmei, mulțumirea Creatorului constă în faptul că creațiile Sale ating perfecțiunea, integritatea și măreția Sa.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.01.2011, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot | Add Comment →