Când un om își dă seama că nu are nicio intenţie de a dărui și că Creatorul nu se poate uni cu el, începe să înțeleagă că trebuie să se corecteze singur. Întrucât nu este capabil să se corecteze singur, el trebuie să se întoarcă către Creator.

Apoi, se dezvăluie treptat că Creatorul a pregătit de la început totul, tocmai în acest fel, astfel încât însuși actul de a ne întoarce către El inițiază o conexiune cu El. Această unificare este scopul.

Cu alte cuvinte, cu cât starea noastră se simte mai opusă sfințeniei și mai îndepărtată de ea, cu atât este mai demnă de conexiune, adeziune și atingerea scopului.

Întreaga cale este împărțită în mai multe grade, deoarece noi nu suntem capabili să înțelegem imediat magnitudinea decalajului dintre noi și infinit. Nu putem depăși această prăpastie dintr-o dată. Chiar și atunci când dorința de a primi ni se dezvăluie pentru prima dată la orice nivel dat, ni se pare ca o „Mare Finală” care nu poate fi traversată. Totuși, treptat începem să vedem că acest lucru este normal și că este posibil să îl depășim cumva.

Cum devine acest lucru posibil? În spiritualitate, nu există obiceiuri; există doar determinări interioare, forțe și interacțiunea forțelor. Deci, ce înseamnă „posibil”? Înseamnă pur și simplu că lumina înconjurătoare strălucește asupra noastră de departe și creează simțirea că există forțe și împliniri capabile să depășească acest decalaj dintre grade.

Unii oameni, simțind această prăpastie fug, alții perseverează, și prin studiu și perseverență ei ajung să vadă că până la urmă, nu este atât de descurajant.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →