Să trecem de la simțirea realității actuale, a acestei lumi, la realitatea superioară care se numește lumea viitoare, înseamnă să trecem de la rațiune la credință deasupra rațiunii, de la primire la dăruire. Deși este imposibil să explici ceva aici în cuvinte, este ca și cum ai descrie existența diferitelor sunete muzicale unui om surd.

Dar există exerciții care ne pot ajuta să trezim lumina care se întoarce la sursă și care ne dă forța dăruirii. Apoi treptat, începem să ne gândim la existență cu această forță a dăruirii, în loc de forța primirii. Este posibil.

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința noastră egoistă personală și să trecem la dorința comună de dăruire către grup, atunci treptat, fundamentele din noi se schimbă.

Așa ajungem la credința deasupra rațiunii, la abordarea spirituală care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să îndeplinim acțiuni care încep și se termină nu în interiorul dorinței noastre de a obține plăcere, ci deasupra ei, adică în lumea spirituală.

Când pierdem gustul pentru muncă, ne enervăm și dăm vina pe soartă, pe Creator, pe înțelepciunea Cabala și pe învățător. Nu înțelegem că pierderea gustului pentru studiu și pentru grup este o invitație la ridicarea la un nivel spiritual, unde lucrăm nu de dragul plăcerii animalice, materiale, egoiste, ci pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Treptat, pas cu pas ne obișnuim cu o astfel de muncă. Principalul lucru este să realizăm că pierderea gustului și a dispoziției vine de sus, de la Creator personal către om, pentru a-l smulge de egoism și a-i acorda o oarecare libertate de plăcerile egoiste și pentru a-l face să se simtă independent de interesul personal.

Mă simt ca și cum aș fi suspendat între cer și pământ, pentru că nicio plăcere nu mă atrage, nu am puterea de a mă mișca și nici motiv, viața nu promite nicio împlinire. Acesta este un ajutor enorm din partea Creatorului, care smulge omul din intenția egoistă, de întreaga lume.

Atunci singura opțiune rămasă este să lucrez fără niciun combustibil, fără motivație egoistă, ci doar de dragul măreției Creatorului: să vin la lecții, la evenimente, să trăiesc în general! Încerc să schimb plăcerile anterioare care îmi dădeau speranță egoistă pentru o stare nouă, în care nu vreau să-mi imaginez viitorul și recompensa viitoare, ci mă străduiesc în fiecare moment doar să mă agăț de Creator.

Acest sentiment că fac ceva pentru Creator îmi dă combustibil pentru muncă, iar în acest moment sunt viu. Și în secunda următoare, trebuie să depun un alt efort și așa mai departe, iar și iar, în fiecare moment. În această formă, voi avansa; Creatorul mă va ajuta să mă deconectez și să mă curăț de dorința personală de plăcere, iar apoi voi putea acționa pentru mulțumirea Lui. Pentru aceasta, voi exista.

Aceste momente, stări în care simțim că nu avem puterea să trăim și să acționăm, când lumea devine întunecată și se cufundă în întuneric, ne promițând nicio speranță și împlinire, acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului. Așa ne detașează El de realitatea noastră, de această lume, și ne dă oportunitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne-ar deconecta de la plăcerile și împlinirile acestei lumi, nu am avea nicio șansă să atingem un grad spiritual. Am rămâne pentru totdeauna robi ai Faraonului, care ne-ar plăti cu credință, iar noi am lucra cu ascultare de dragul acestei recompense. Aceasta este viața noastră în egoism.

Prin urmare, detașarea de egoism, atunci când apare sentimentul de gol, neputință, lipsă de speranță și pierdere, este tocmai starea în care există posibilitatea să trecem de la rațiune la credință mai presus de rațiune, la gradul de dăruire, când decid că voi face totul de dragul cerului, pentru mulțumirea Creatorului.

Este necesar iar și iar, să efectuăm astfel de exerciții organizate de Creator și să-I mulțumim pentru aceasta, să ne bucurăm că în sfârșit ne ridicăm din această lume în lumea spirituală și ne aflăm în tranziție. Trebuie să accelerăm și să întărim astfel de acțiuni, aşa încât fiecare din ele să devină un salt înainte pentru noi, iar totul depinde de conexiunea noastră cu mediul

Din Lecţia zilnică de Cabala 02.12.2019, „Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →