Să faci orice mișcare doar ca urmare a iubirii pentru ceilalți, fără nicio scânteie de lumină reflectată sau speranță pentru vreun fel de recompensă în schimb, este complet imposibil prin natura noastră (Baal HaSulam, “Matan Tora [Dăruirea Torei]”).

Iar acest lucru încă trebuie dezvăluit. Cuvintele sunt corecte și minunate, dar omul trebuie să îndeplinească multe acțiuni îndreptate spre dăruire, să petreacă multe ore studiind și să depună multe eforturi pentru a se uni cu ceilalți pentru a ajunge la realizarea că nu are nici cea mai mică șansă de a împlini un act de dăruire.

Desigur, omul poate admite imediat că este un egoist căruia nu-i pasă de nimeni, care nu prețuiește pe nimeni și pentru care totul este indiferent. Dar acest lucru nu mărturisește revelația vasului, Kli-ul; oricine poate spune asta despre sine. Suntem de acord cu asta fără cuvinte inutile.

Problema este să realizezi răul din tine, să înțelegi că, chiar dacă dorești, este incapabil să îmeplineşti vreun act de dăruire. Aceasta înseamnă să-ți cunoști natura, să-ți cunoști limitele. Cu toată puterea, folosind toate posibilitățile și mijloacele, omul pune presiune pe sine să dezvăluie dăruirea către aproapele său și descoperă cea mai pură primire egoistă. Nu găsește nici măcar un procent de dăruire.

Și cu cât încerc mai mult să fac bine cuiva, cu atât intenția mea inițială mi se dezvăluie după toate aceste eforturi enorme. Anterior, nu știam despre asta și nu puteam să o detectez, dar acum se dovedește că toate acțiunile mele urmăreau câștigul personal.

Acesta este un studiu foarte profund. Primesc aceste lecții doar după ce depun eforturi. Cu un suflet pur, mă apuc de treabă, dorind să-i ajut pe ceilalți cât mai mult posibil și să mă unesc cu ei, uitând complet de mine. În ochii mei, prietenii mei sunt atât de grozavi încât pur și simplu mă pierd, dispar printre ei. Și în final, după fiecare acțiune, mi se dezvăluie imaginea opusă: am făcut totul pentru propriul meu beneficiu.

Acest adevăr se manifestă ca o recompensă, ca un premiu pentru eforturile mele de a realiza dăruirea pură, maximă, din inimă.

Și apoi, datorită eforturilor mele, ajung la rezultatul final, la ceea ce se spune: “Am creat înclinația rea”.

Se deschide în fața mea intrarea, înțelegerea acestor cuvinte. Încep să realizez ce a creat Creatorul. Până atunci, erau doar cuvinte.

Apoi, ca de obicei, trec prin patru etape de dezvoltare și ajung la necesitatea Torei drept condiment, adică o metodă de corectare. Încep să înțeleg ce este Tora, ce este condimentul, ce adaugă la înclinația rea, sub ce formă ar trebui folosită și cum funcționează. Chiar dacă sunt abia la începutul căii și încă nu am experiență, mijlocul numit “condimentul Torei” mi se dezvăluie deja puţin.

Și de asemenea, mi se dezvăluie lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare), care este încorporată în ea. Vorbim despre concepte diferite; Tora și lumina nu sunt același lucru.

De aceea, primirea Torei este o chestiune foarte complexă. Mai mult, se pune întrebarea: cine mi-o dăruiește? La urma urmei, această dăruire este necesară și tocmai datorită ei ajungem să primim Tora.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.07.2011, Baal HaSulam “Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →