Lumea corporală se numește „percepția mea”. Poate include toate lumile, până la lumea infinitului, și totuși percepția mea se numește în continuare „lumea mea”. Cum pot face ca percepțiile mele să fie atotcuprinzătoare, astfel încât să percep întregul domeniu al creației, care se numește Creatorul?

Cineva poate percepe inconștient, caz în care omul există pur și simplu prin cele cinci simțuri naturale ale sale. Nu el le-a inventat și nu le controlează.

Acestea îi sunt date pentru o anumită perioadă de timp, astfel încât, existând prin ele și percepând un fragment foarte mic din creație, va avea oportunitatea, prin propriul efort, să atingă percepția existenței superioare. Și nu doar să o atingă, ci să o stăpânească complet, să stăpânească tot ceea ce este natural și inerent, ceea ce a existat înainte de nașterea noastră și va exista după moartea noastră în această lume.

Percepția lumii noastre este de asemenea, naturală, de la naștere până la moarte. Dar percepția simultană a acestei lumi și a lumii superioare este ceva ce trebuie să atingem prin propriile noastre eforturi. Acesta este scopul tuturor acestor stări.

Dar dacă am existat o anumită perioadă de timp în percepția lumii superioare și existăm o anumită perioadă în lumea noastră, de ce trebuie să percepem ambele lumi simultan, una prin cealaltă, și să depunem eforturi speciale pentru a face acest lucru?

Nu experimentăm cele două stări limită, această lume sau lumea spirituală, prin propria noastră alegere. Ni se dă pur și simplu o stare sau alta. Sufletul există în afara corpului, în adeziune completă cu Creatorul, ca un punct în El.

Dar dintr-o dată, acest sentiment de a fi un punct în Creator dispare, iar sufletul se regăsește în percepții corporale. Omul se naște fără amintiri, nimic care să-i spună despre o altă existență. Deci, ce ne oferă atingerea simultană a ambelor lumi?

Sufletul a fost creat ca un punct. Percepția noastră despre „Eu” este un punct care simte fie Creatorul, fie opusul Său, ascunderea completă a Creatorului. Putem atinge o stare în care suntem complet egali cu Creatorul și să percepem întreaga creație, eternitatea și perfecțiunea numai dacă depunem eforturi pentru a transforma acest punct într-un Kli. Mai mult, trebuie să o creăm cu deplină libertate de alegere, adică în anumite circumstanțe.

Toate aceste circumstanțe, reunite într-un mod particular, și existența noastră în cadrul lor, sunt numite „această lume”. În jurul acestui punct, a fost creat un mediu special care percepe ceea ce percepem și pe care îl numim „lumea noastră”, deoarece numai dintr-o astfel de stare, în cel mai optim și singurul mod posibil, poate fi creat un Parţuf, adică un Kli egal Creatorului, din acel punct.

Din  Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot,, 29/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →