Atelierele sunt un act spiritual pentru că îi obligă pe oameni să nu se certe între ei, să se completeze, să fie egali, să vorbească pe o anumită temă stabilită de conducătorul atelierului, apoi să se gândească la asta o vreme.

Dacă în timpul atelierului sunt ridicate cinci până la zece întrebări pe care oamenii le discută, atunci acest lucru îi ajută să construiască un fel de sistem în ei înșiși și să identifice obiectivele și etapele dezvoltării lor. Drept urmare, ei creează un spațiu spiritual între ei bazat pe dăruire  reciprocă și bunătate.

Discutând subiectele ieșirii din egoism și ridicându-se deasupra lui, ei construiesc între ei acea luminiță prin care vor să simtă manifestarea Creatorului.

Un atelier este starea în care o persoană își construiește vasul spiritual, care este un vas spiritual comun. Mai mult, începe să înțeleagă că aceasta este în afara lui, că aceasta este o cale de ieșire din el însuși — implementarea metodei.

În timpul atelierului, o persoană se exprimă corect, la nivelul său de „vorbitor”; adică un om se numește Adam, asemănător Creatorului. Desigur, există multe creaturi care merg drept; un cocoș stă și el în picioare. Iar o persoană este numită „vorbitoare” pentru că poate exprima dăruire și iubire și poate conduce o altă persoană la dăruire și iubire.

Prin urmare, astăzi nu există nimic mai eficient decât atelierele în care toți suntem pătrunși de un singur scop, o singură idee.

KabTV “Am primit un apel. De ce avem nevoie de ateliere” 05.04.2014

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →